Gratuit: 7 întrebări înainte de o decizie grea · Trimite-mi ghidul →

Categorie: Arhivă 2011–2020

Textele de început, păstrate pentru cine vrea să le citească. Nu mai sunt actualizate.

  • Astăzi vreau să ştii….

    Astăzi vreau să ştii….

    Noi oamenii avem o tendinţă  că mereu să încercăm să reparăm ceea ce credem că e stricat. În aroganta noastră credem că atunci când ne încăpăţânam şi  ne punem mintea, putem să controlăm absolut tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, că putem repara totul dacă întreprindem suficiente acţiuni.

    Când ceva nu iese precum în scenariile pe care ni le facem, devenim neliniştiţi, furioşi şi depunem eforturi majore pentru a corecta drumul.  De cele mai multe ori ceea ce dorim să obţinem nici măcar nu este ceea ce avem cu adevărat nevoie .

    Uneori ne îngrijorăm prea mult. Când timpurile devin dificile în loc să ne odihnim capul în poala vieţii şi să avem încredere că totul se întâmplă spre binele suprem al tuturor, începem să ne răzvrătim.

    Încercăm din răsputeri să ne luăm la trântă cu realitatea pe care o trăim, şi în loc să găsim claritatea şi liniştea, ne alegem cu zbuciumul şi îndoială. Se pare că nu ne mai învăţăm minte că  nu te poţi împotrivi curgerii unui fluviu precum viaţa.  Oricâte paravane am încerca să punem , oricât de mult am încerca să oprim ploaia nu vom reuşi niciodată. La fel şi viaţa are cursul ei natural. Ploaia se va opri singură, la un moment dat. La fel şi situaţia în care te găseşti, se va rezolva de la sine.

    Paradoxal claritatea după care atâta alergam o putem găsi atunci când facem linişte şi pace cu noi, cu tot ceea ce se întâmplă şi curgerea firească a vieţii.

    De cele mai multe ori oamenii caută soluţii în mijlocul unui cutremur,  prin agitaţie zbucium şi eforturi mari. Dar cu toţii ştim că cea mai bună soluţie  pentru a supravieţui unui cutremur este să găseşti un loc  sigur şi să aştepţi până când acesta încetează.

    Nu ai nici o putere să opreşti acest fenomen, şi dacă vei încerca să te lupţi cu el, probabil că nu vei face decât să te afunzi şi mai tare printre ruine.

    Vreau să te întreb tu ce faci atunci când nu ştii ce să faci? Când viaţa te pune fata în faţă cu o situaţie care îţi provoacă disconfort, durere cât de tare te lupţi şi opui rezistenţă?

    Multă lume crede că cu cât îţi foloseşti mai mult raţiunea, cu cât ai un Iq mai dezvoltat eşti mai inteligent, însă acest lucru este fals. Apoi credem că dacă  vom lupta suficient de mult împotriva cursului evenimentelor care se întâmplă astăzi în viaţa noastră , vom reuşi să le oprim să se întâmple.

    Dar, atunci când  plantezi ceva  nu poţi să culegi decât acelaşi lucru. Aşadar cu cât vei lansa rezistenta împotriva a ceea ce trăieşti astăzi, cu atât mai tare ţi se va răspunde cu rezistenţa.

    Poate ţi-am mai spus de multe ori că acea parte din noi care vrea să păstreze controlul cu orice preţ este mintea  şi nu mi-am schimbat părerea.

    Cu cât eşti mai mult în minte şi raţiune, cu atât te vei pierde mai mult în confuzie şi îndoială, mai ales în momentele pe care le consideri de cotitură în viaţa ta.

    În spatele cuvintelor care vin  o dată cu intelectualitatea mai există ceva care poate fi perceput doar de inimă.  Oamenii inteligenţi ştiu acest lucru, ştiu că de fapt calea inimii este cea care  poate să îţi împlinească cele mai profunde dorinţe. Inima nu priveşte suprafaţa ci se cauta întotdeauna seva care se afla dincolo de aparenţe.

    Mintea se întreabă: De ce mi se întâmplă mie asta? De ce lucrurile nu stau aşa cum vreau eu? Ascunzând  în spate o aroganţă enormă şi o convingere că ea e Dumnezeu.

    Se razavrateste, se înfurie, responsabilizează pe altcineva  şi judecă în permanenţă. Nu piate înţelege că trăim în unitate şi că totul se întâmplă cu un motiv pentru că întregul sistem ,să funcţioneze aşa cum trebuie şi în acelaşi timp pentru evoluţia sufletului.

    Mintea este cea care suferă, şi opune rezistenţă, pentru că viaţa a îndrăznit să-I strice planurile, însă nimic nu e permanent în această lume, şi dacă te vei baza pe gândire şi pe minte întotdeauna ajungi dezamăgit.

    Sunt momente în care nu ştim ce să facem, şi cea mai eficientă strategie pe care o poţi adopta astfel încât să ai pacea sufletului, este să stai în linişte.

    Când te afli într-un moment în care trebuie să iei o decizie , şi nu găseşti calea  tot ce trebuie să faci , este să te opreşti, să stai în tăcere, şi apoi când timpul vine să acţionezi din acel parfum al intuiţiei.

    Soluţiile care sunt cele mai potrivite pentru sufletul tău , întotdeauna vor  veni, fără efort, dintr-un loc care se afla dincolo de căutarea şi agitaţia minţii.

    Astăzi vreau să că tu să ştii că:

    Dacă te găseşti într-un moment al vieţii tale în care trebuie să iei o decizie, rămâi în linişte, câteva zile, şi apoi acţionează din deplinătatea inimii tale.

    Dacă te găseşti într-un moment al vieţii tale în care experimentezi durere, atunci întreabă-te : La ce opun rezistenţă în acest moment? Şi o dată ce descoperi , care este acest lucru, împacă-te şi acceptă că lucrurile sunt aşa cum sunt, şi oricât te-ai chinui să te împotriveşti, viaţa are cursul ei, şi schimbarea este singură constantă. Ai încredere că totul te conduce spre un bine superior, accepta ce nu vrei accepţi, şi ai să vezi cum lucrurile încep să se calmeze, şi îţi vei recăpăta perspectivă mai înaltă, din care poţi vedea, că întreaga experienţa prin care ai trecut a avut un rol în viaţa ta, şi acum e timpul să mergi mai departe.

    Dacă te găseşti într-o situaţie în care lucrurile sunt neclare în viaţa ta, în exteriorul tău, e momentul să îţi dai seama, că în interiorul tău există confuzie. E esenţial să te decizi ce vrei, şi făcând acest lucru în interior, lucrurile se vor calmă şi în exterior.

    Dacă ţi-ai stabilit un obiectiv în viaţa ta şi întâmpini rezistenţa în a-l împlini, înseamnă că în interiorul tău există credinţe limitative care te reţin să ajungi la  el. Priveşte în jurul tău , vezi în ce formă vine rezistenta, şi poţi să îţi dai seama, care sunt credinţele limitative care te opresc. O dată ce le descoperi, acestea vor avea forma unor adevăruri în care crezi.  Pune-le la îndoială, întrebând: Este într-adevăr adevărat? Oare nu a fost nici o situaţie  în care acest lucru nu a fost adevărat? Şi deîndată ce faci acest lucru, vor începe să se dizolve. Un următor pas, ar fi să începi să le înlocuieşti cu  alte credinţe care să te împuternicească, în funcţie de domeniul vieţii în care întâmpini rezistenţă.

    Dacă primeşti o cantitate de iubire în viaţa ta , care nu te mulţumeşte înseamnă că încă nu ai înţeles că tu eşti deja iubire şi încă nu ştii cum să faci să ajungi la această realizare, înseamnă că nu ai trezit în tine, iubirea care îţi doreşti să se manifeste în viaţa ta. Despre acest subiect, vei putea să afli o serie de informaţii extraordinare, în cursul online despre iubire pe care l-ai primit daca te-ai inscris la newsletter.

    Te imbratisez cu drag si ne auzim in curand !

  • Nu ai obosit alergând după fericire?

    Nu ai obosit alergând după fericire?

    Nu ai obosit alergând după fericire?

    Se spune ca învingătorii sunt întotdeauna singuri. Singuri şi cu multe abisuri interioare aş spune eu şi nu  mă miră deloc că lucrurile stau aşa.

    Succesul pe care atâţia oameni îl prescriu şi îl administrează căutătorilor acestuia vine la pachet cu multe efecte adverse care de prea puţine ori sunt menţionate.

    Şi când spun succes mă refer la rezultatul acelei căutări nebune de a fi mereu cel mai bun, de a fi mereu în lumina reflectoarelor şi de impresiona prin statut, conturi  în bancă şi realizările tale.

    În ultima vreme viaţa m-a pus fata în faţă cu astfel de oameni, care sunt mânaţi de o dorinţă extremă de a face mereu ceva pentru a ieşi în evidenţă şi a demonstra că sunt diferiţi. De fiecare dată când ne întâlnim, le repet că sunt fiinţe atât de valoroase şi că prin simpla lor existenţă contează mai mult decât şi-au imaginat. Apoi îi întreb de fac ceea ce fac, care este finalitatea acestei obsesii nebune de a acumula tot mai multe diplome, recunoaşteri şi mai ales care este momentul în care consideră că va fi suficient?

    Şi astăzi vreau să te întreb şi pe tine acelaşi lucru. Când consideri că ceea ce faci va fi suficient, care crezi că va fi momentul în care vei considera că eşti complet şi că existenţa ta are sens?

    Vorbind cu un prieten drag, mi-a mărturisit că întotdeauna îşi doreşte mai mult, că este atât de natural să fie mânat de această pornire să impresioneze prin ceea ce face, încât nu ştie cum să se oprească. În niciun fel nu reuşeşte să obţină împlinirea pe care o cauta atât de aprins şi este extrem de epuizat. La finalul zilei , când se pune în pat, se simte singur.

    Nici o diplomă, niciun titlu, nici o realizare , nici măcar contul bancar  nu îţi oferă căldură pe care conexiunea cu  alte suflete o poate face şi în interiorul tău poţi simţi acest lucru.

    Şi mai mult aflându-te mereu  în goană de a obţine ceva, niciodată nu poţi gusta bucuria care există în fiecare moment.

    Intelectul nostru este unul dintre cele mai valoroase capacităţi cu care am fost înzestraţi însă în acelaşi timp poate deveni cel mai mare duşman al nostru.

    Pentru că în final, mintea noastră ne-a fost dată pentru a servi nevoilor sufletului, iar când acest lucru nu se întâmplă, apar nemulţumirile .

    În ultima perioadă umanitatea a traversat o etapă a materialismului. Mereu am fost centraţi pe a face şi a avea mai mult iar motivul inconştient pentru care am făcut ăsta este pentru că am crezut că la capătul călătoriei ne aşteaptă fericirea cu ale ei aripi mari.   Ne-am separat unii de ceilalţi dintr-o foame nebună a minţii de a câştiga lumea şi astfel am uitat de sufletele noastre.

    Ce rost are să câştigi lumea întreagă, dacă îţi pierzi sufletul?

    Astăzi în sfârşit am ajuns să vedem că de fapt nimic din realitatea exterioară nu ne va fi suficient pentru a ajunge la acel sentiment de împlinire. Uşor,uşor, începem să ne deschidem ochii şi să vedem cu claritate că dragostea este de fapt singura  forţă care ne poate vindeca sufletul şi de a ne oferi liniştea pe care o căutam. Începem să vedem că totul exista în interiorul nostru, şi dacă te încăpăţânezi să cauţi altundeva decât în tine, vei rămâne în acelaşi loc al confuziei, izolării, singurătăţii şi suferinţei.

    Cu toate acestea aceasta era a centrării pe exterior şi a acumulării de bunuri  este una pe care a fost necesar să o trăim pentru a realiza că nu este calea cea împlinitoare pe care o căutam. Experienţa întotdeauna reprezintă sursa cunoaşterii directe iar cunoaşterea directă este singura care te va face să vezi lucrurile cu claritate .

    Abisurile interioare nu se pot umple niciodată cu lucrurile exterioare iar singurătatea reprezintă în esenţă, deconectarea de la sursă, ruptura de întregul din care facem parte.

    De unde apare sentimentul de separare şi singurătate?

    Conceptul că totul este separat de restul este unul eronat. Ideea că de fapt creatorul este separate de creaţie, umanitatea este separată de creator, natura este separată de oameni, oamenii sunt separaţi de alţi oameni este eronată şi iluzorie. Toate lucrurile şi toate formele de viaţă vin dintr-o singură sursă divină şi se vor întoarce în aceeaşi sursă divină pentru că în esenţă există o singură sursă.  Dincolo de toate nivele de vibraţie care fac ca lumea să arate aşa cum arată în manifestarea fizică,  există un singur sine al umanităţii,  şi există un singur sine al lui Dumnezeu, şi toate reprezintă acelaşi sine, aceeaşi sursă. În esenţă totul este UNUL.

    Poate că această idee este destul de dificil de înţeles pentru unii oameni, dar dacă vei observa viaţă şi totul ce se afla în jurul ei, vei începe să vezi  dincolo de aceste concepte limitate de separare, unitatea în tot ce ne înconjoară.

    Sursă este una singură deşi ea se manifestă în mai multe forme.

    Noi oamenii nu am fost niciodată separaţi de sursă şi nici nu vom fi. Suntem în realitate una cu infinitul.

    Separarea pe care oamenii o experimentează îşi are sursa în minte şi se datorează identificării limitate cu complexul minte-trup, însă  noi oamenii niciodată nu vom fi separaţi de spirit, pentru că noi suntem spirit.

    Majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de această legătură pe care o au cu divinitatea sau nu cred în ea, şi astfel  experimneteaza tot mai mult separarea şi singurătatea.

    Atunci când  eşti absorbit de dorinţa de a demonstra ceva cuiva, înseamnă că încă nu te poţi vedea că fiinţă divină şi completă care eşti.

    Pentru cine faci lucrurile pe care le faci?  Le faci pentru bucuria momentului sau pentru iluzia viitorului? Aduc ele împlinire sufletului tău? Când mergi seara la culcare te simţi întreagă, completă, împăcată?

    Nu ai nimic să demonstrezi nimănui. Eşti valoroasă prin simplul fapt că exişti. Nu cauta calea spre succes, pentru că ea nu îţi va aduce calea spre iubire. Rămâi în schimb pe calea spre iubire  şi implicit spre tine pentru că ea cu siguranţă îţi aduce ceea în profunzime cauţi o dată cu succesul.

    Cine eşti tu?

    Orice gând pe care l-ai avut despre tine, nu este cine eşti de fapt, este doar un gând.

    Adevărul a cine eşti nu poate fi gândit, pentru că este sursa tuturor gândurilor. Adevărul despre cine eşti nu poate fi numit sau definit.

    Cuvintele  că lumina, suflet, dumnezeu, adevăr, sine, conştiinţă, divinitate, sunt capabile să evoce  într-un anumit mod adevărul dar  nu pot exprima niciodată imensitatea a ceea ce suntem cu adevărat.

    În orice fel te-ai identificat  ca şi copilă, adolescent, mamă, că o persoană în vârstă, o persoană santoasa, o persoană bolnavă, întotdeauna adevărul a cine eşti este dincolo de toate acestea.

    Nu este departe în tine. Este atât de aproape că nu îţi vine să crezi că eşti tu.

    Eşti deja liberă şi tot ceea ce te blochează să vezi acest lucru, este propriul tău ataşament de nişte idei a ceea ce eşti.

    Aceste gânduri nu te impeidisa să fii cine eşti, deja eşti asta dar te separa de realizarea a cine eşti.

    Cine eşti tu, cu adevărat? Eşti o imagine care îţi apare în minte? Eşti o senzaţie care îţi apare în corp? Eşti o emoţie care trece prin mintea şi corpul tău? Eşti ceva ce altcineva a spus că eşti? Sau eşti rebeliunea împotriva a ceea ce altcineva a spus că eşti?

    Acestea sunt doar câteva dintre modurile în care ne identificăm greşit. Toate aceste definiţii însă pleacă şi vin. Se nasc şi apoi mor, însă adevărul despre cine eşti nu pleacă şi vine. El este prezent înainte de naştere, de-a lungul vieţii noastre şi după moarte. Să descoperi adevărul despre cine eşti, nu doar este posibil, ci  este dreptul tău din naştere.

    Orice gând că această descoperire nu este pentru tine, că acum nu e momentul, că tu nu meriţi, că nu eşti pregătită, că deja ştii cine eşti, sunt doar trucuri ale minţii. E timpul să investigăm acest gând pe care îl numim Eu şi să vedem ce validitate are într-adevăr. În această examinare există o deschidere pentru că tu să recunoşti că este de fapt conştiinţă inteligentă.

    Cea mai importantă întrebare pe care ţi-o poţi pune vreodată este: Cine sunt eu? Într-un mod implicit ţi-ai pus această întrebare în fiecare stadiu al vieţii tale.

    Orice activitate,  individuală sau colectivă este  motivate la rădăcini de o căutare pentru definirea de sine. În mod normal căutăm un răspuns pozitiv pentru această întrebare şi fugim de un răspuns negativ.

    De-a lungul vieţii experimentezi şi succesul şi eşecul  şi  vine  un moment când realizezi că răspunsul la întrebarea cine sunt, indiferent cum a fost definit, nu este satisfăcător.

    Dacă nu ţi-ai răspuns cu adevărat la această întrebare în mod profund, nu în mod convenţional, vei fi înfometată să cunotsi, pentru că indiferent cum ai fost definit de către alţii sau te-ai definit pe tine însuţi, nici o definiţie nu îţi poate aduce certitudinea pe termen lung.

    Momentul în care realizezi că niciun răspuns  nu a satisfăcut această întrebare este crucial. Din acest moment ai ajuns la ceea ce se numeşte maturitatate spirituală. Din acest punct poţi începe să investighezi cine eşti cu adevărat.

    Prin puterea şi totodată simplitatea  ei, întrebarea Cine sunt eu, aruncă  mintea la rădăcinile identificării personale la presupunerile de bază, eu sunt cineva.

    În loc să considerăm această presupunere că fiind adevărată, putem investiga mai profund. Nu este dificil să vedem că acest gând iniţial ‘’Eu sunt cineva’’ conduce la tot felul de strategii:

    A fi un mai bun cineva, un cineva mai protector, un cineva cu mai multă plăcere, mai multă confort, mai multe  realizări

    Dar când punem la îndoială acest gând iniţial mintea găseşte că acest eu , se presupune a fi separat de ceea ce am căutat. Acest  proces este numit  investigare de sine.

    Această întrebare de bază, cine sunt eu, este întrebarea pe care o trecem cu vederea cel mai des.

    Ne petrecem majoritatea zilelor, spundu-ne nouă sau celorlalţi, că suntem fie cineva important, fie cineva neimportant, fie cineva măreţ, fie cineva mic, fie cineva tânăr, fie cineva bătrân. Niciodată nu chestionam cea mai de bază presupunere.

    Cine eşti cu adevărat? Cum poţi ştii că asta, ideea asta pe care o ai acum, este ceea ce eşti? Poate fi asta adevărat?

    Dacă eu  ţi-aş spune că eşti mai mult decât mintea ta,  mai mult decât emoţiile tale, mai mult decât gândurile tale, m-ai crede? Poate fi asta adevărat? Va trebui să vezi singură. Este modul în care noi oamenii suntem construiţi.

    Identificările pe care ni le oferim vin şi pleacă, acum spunem că suntem bolnavi, trişti, înfrânţi apoi spunem că suntem sănătoşi, veseli, victorioşi. Toate aceste identificări se schimbă în permanenţă.

    Ceea ce însă nu se schimba este conştientizarea acestor identificări. Cine priveşte cum aceste identificări trec şi vin?

    Aceste identificări greşite  ne conduc fie la bucurie extremă fie la agonie extremă, şi mereu ne atrag în cicluri nesfârşite de suferinţă.

    Când eşti gata să încetezi această identificare greşită, şi descoperi complet că tu eşti conştiinţa în sine şi nu toate aceste defintii impermanente, căutarea de sine în gânduri, sfârşeşte.

    Nu poţi vedea o entitate, o imagine sau o idee a cine eşti, ci doar ajungi la recunoaşterea adevratului tău sine. Şi sunteţi deja acolo, tot ce trebuie să faceţi este să  priviţi, şi să reuntati la acele idei pe care le aveţi despre voi înşivă.

    Eşti deja liberă, completă, nelimitată. Orice idee despre tine, apare în tine şi va dispărea din nou în tine. Tu eşti  aceasta conştientizare şi de fapt eşti conştiinţa pură.

    Lasă toate ideile despre tine să plece, şi vezi ce rămâne. Poate fi asta adevărat?  Simte eliberarea şi corvoadă de a te defini pe tine.

    Experimentează bucuria care se află aici.

    Prin ochii mei, a trăi o viaţă care contează înseamnă cu totul altceva, înseamnă a descoperi cine eşti cu adevărat şi te asigur că această descoperire reprezintă cea mai mare comoară pe care ţi-ai imaginat-o vreodată.

    Închide ochii şi păşeşte spre experienţă. Nu rămâne doar la nivel de cuvinte. Aşează-te într-un loc linsitit şi urmează-ţi ritmul respiraţiei în timp de te concentrezi pe senzaţiile din corpul tău.

    Fii atentă la mâna ta stângă, apoi la mâna ta dreaptă, apoi la amândouă şi lasa gândurile să vină şi să plece. Nu le urmă, rămâi prezenta urmându-ţi ritmul respiraţiei  fără a-l controla. Doar observă-l.  Lasă totul deoparte pentru câteva minute şi plonjează în imensitatea care există în interiorul tău.

    https://www.youtube.com/watch?v=HyatlLeXwLE

    ‘’Cunoaste-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte lumea întreagă. Îndrăgosteşte-te de tine şi nu vei avea rivali.’’

    Cu drag

  • Iubirea, actul final de desăvârşire?

    Iubirea, actul final de desăvârşire?

    Ce  e iubirea? E ceva ce poate  avea  definiţie, o aromă, un miros?

    Nimeni nu poate înţelege ce este. Dar singurul lucru pe care îl poţi spune este că dragostea înseamnă unicitatea fiinţei din care dragostea romantică e doar un aspect. Dragostea pentru copii , părinţi e doar un aspect.

    Ştii ce e dragostea? Nimeni nu poate înţelege ce e dragostea. Pentru că ea nu poate fi explicată în cuvinte şi nu poate fi limitată la cuvinte. Atunci când renunţi să o mai defineşti în vreun fel, să o mai cataloghezi în vreun fel, ea pur şi simplu rămâne. Şi o poţi simţi.

    Ea nu cunoaşte limite şi graniţe. Nu se poate cumpăra şi există în ediţie nelimitată.

    Cum poţi să împarţi ceva care nu e divizibil?

    Eşti doar la un gând distanţă de dragoste întotdeauna pentru că tu eşti dragoste. Dacă reuşeşti să treci de ideile învăţate, condiţionate despre ceea ce e dragostea, dacă reuşeşti să expanzi mereu  graniţele a ceea ce numeşti dragoste vei experimenta o expresie mai extinsă a ei.

    Toate experienţele din lume, au savoarea lor, dar dincolo de toate cel mai frumos parfum este cel al iubirii pure, iubire care nu condiţionează, nu responsabilizează, nu cere şi nu aşteaptă. Şi poate că pare atât de  greu de atins, însă există şi eşti doar la un gând distanţă de ea.

    Tot ce ai de făcut este să te deschizi spre ea.

    Dacă vei întreba 50 oameni ce e dragostea vei primi 50 răspunsuri. 50 răspunsuri, percepţii ale aceluiaşi joc, bazate pe condiţionarea pe care au primit-o de-a lungul vieţii. Şi niciunul dintre aceste răspunsuri nu reprezintă adevărul suprem. Nu cauta să găseşti un răspuns, o definiţie, doar rămâi în tăcere , şi vei simţi adevărul, întotdeauna.

    Când nu mai ai cuvinte, când laşi toate gândurile la o parte despre ceea ce credeai că e, când nu mai raţionalizezi, vei simţi acea bucurie, şi acea plenitudine interioară, acea pace şi linişte.

    Am descoperit că iubirea izvorăşte de dincolo de raţiune, tăcută şi prea multe explicaţii, ea doar apare şi se revărsa asupra noastră.

    Aparent niciodată nu reuşim să găsim motivele logice pentru care ea a apărut , însă dincolo de asta, vine un moment în care îţi dai seama că ceea ce se reflectă în realitatea ta exterioară este exact ceea ce ai trezit tu în interiorul tău.

    Păstrează-ţi raţiunea pentru lucrurile practice ale vieţii şi abandonează-te atunci când vine vorba despre iubire.

    Iubirea adevărată nu pleacă niciodată, indiferent ce faci sau spui, ea este acolo. Şi e ok dacă uneori  trăieşti şi alte emoţii în relaţiile de iubire, atâta vreme cât ştii că ele sunt altceva şi nu le integrezi în ceea ce se cheamă iubire.

    Au şi ele gustul lor, interesant, dar  vin şi pleacă.

    Am înţeles de-a lungul vremii că nu vom putea niciodată exprima în cuvinte această minunată creaţie numită dragoste.

    S-au scris poezii, romane, melodii  care doar pot exprima o nuanţă din ce este cu adevărat .

    Din cele mai vechi timpuri, cuvintele au fost prea puţin să explice imensitatea acestui sentiment. Cum ar putea să o facă, când iubirea este o calitate a sufletului şi acesta este infinit şi etern?

    Ne spunem mereu că suntem oameni puternici, sau primim aceste îndemnuri de când suntem mici, dar suntem oare destul de puternici să iubim?

    Poţi iubi pe cineva care te răneşte?

    Poţi iubi oamenii dincolo de aparenţe, naţionalitate, etnie, stare de sănătate?

    Poţi iubi pe cei care te lovesc?

    Poţi iubi pe cei care nu sunt de acord cu tine?

    Poţi să rămâi în iubire, atunci când întreaga ta credinţa se zdruncină şi trăieşti experienţe dureroase?

    Iar eu îţi spun că poţi şi ai putut dintodeauna, singurul lucru care te împiedică să realizezi acest lucru este în schimb ideea despre ceea ce crezi că poţi face şi ce nu.

    Ne-am obişnuit să judecăm şi să împărţim oamenii în oameni care merită şi oameni care nu merită să fie iubiţi.

    Dar cum oare poţi spune că eşti o fiinţă iubitoare atunci când tocmai pe cei care au cea mai mare nevoie de iubire, îi respingi?

    Când eşti dezgustat de cei care sunt bolnavi, infirmi, pe cei care poartă haine mai puţin curate, pe cei care  sunt atât de răniţi şi care fără să-şi dea seama ce fac te rănesc?

    Fiecare din noi este demn de iubire, pentru că fiecare din noi valorează mai mult decât hainele lui, etnia lui, acţiunile lui, poziţia socială. Acestea sunt doar roluri pe care le jucăm în această viaţă, şi niciunul din noi nu a putut alege când a venit în această lume scena pe care va juca.

    Poţi vedea că mulţi dintre oameni, nici măcar nu ştiu de ce fac ceea ce fac? Nimeni nu are nimic personal cu tine, fiecare îşi desfăşoară doar programele mentale pe care le-au acumulat de-a lungul vieţii.

    Nimeni nu face ceva intenţionat pentru a te răni pe tine, ci o face pentru a se apăra pe sine.

    Şi da, vine un moment pentru fiecare, în care ne trezim, ne dăm seama ce se întâmplă şi devenim conştienţi, dar fiecare are ritmul lui. Nu e vina nimănui că nu o putem face în acelaşi timp. E doar cursul vieţii. Fiecare are o cale de urmat .

    Cea mai puternică armă din lume este iubirea. Ea dizolvă orice scut de apărare. Tratează-i pe cei care îi consideri inamici cu dragoste şi vei vedea cum toate zidurile lor de protecţie se sfarma.

    Tratează-i şi iartă-i pe cei care nu ştiu ce fac, pentru că acţionează dintr-un loc inconştient, cu iubire, pentru că astfel îi ajuţi să devină conştienţi.

    Pentru că mai mult ca sigur a fost cel puţin o ocazie, în care şi tu ai acţionat sau reacţionat într-un anumit mod, fără să-ţi dai seama de ce ai făcut-o.

    Doar atunci când vezi că eşti iubire, eşti liber cu adevărat. Până atunci tot ceea ce eşti tu că fiinţă va fi orbit de automatisme şi condiţionări.

    Nu judeca dacă tu ai ajuns deja acolo şi ceilalţi nu au făcut-o. Probabil că încă nu e timpul lor şi nu e vorba că nu îşi doresc, dar pur şi simplu nu pot vedea încă.

    Îmi vine în minte un îndemn biblic care spune cam aşa:

    ‘’Binecuvantati sunt cei care cred înainte să vada’’.

    Dintotdeauna m-am simţit binecuvântată, pentru că nu am avut nevoie de dovezi ştiinţifice, explicaţii elaborate sau ceva palpabil pentru a crede că există o magie în lume, că există lucruri minunate, întotdeauna am simţit adevărul în interiorul meu şi nimic nu a putut să-l zdruncine.

    Însă asta nu înseamnă că îi judec pe cei care au nevoie de dovezi palpabile pentru a se convinge că ceva există. Înţeleg perfect şi accept că  există un timp pentru fiecare .

    Cu toţii suntem aici să redescoperim cine suntem cu adevărat şi mai devreme sau mai târziu o vom face.

    Şi nu te gândi atunci când vine vorba despre dragoste, nu raţionaliza,  nu îţi judeca sentimentele,  doar abandonează-te  în iubire, pentru că în acel moment simţi că nu eşti separat de nimic,  ci eşti una cu totul. Şi asta e minunat. Iar în această realizare îţi dai seama că nu eşti şi nu ai fost niciodată singur.

    De aceea atunci când doi îndrăgostiţi  se abandonează în călătoria iubirii,  simt că sunt unul, şi acea conxiune este minunată, puternică, frumoasă.

    Însă am realizat că niciunul dintre parteneri nu poartă nici o responsabilitate faţă de celălalt.  Calea spre iubire este o cale pe care fiecare din noi trebuie să o găsească , pentru că înseamnă să-ţi redescoperi sinele adevărat.

    Iar într-o relaţie dacă spui ‘’Te iubesc, dacă mă iubesti’’,  aceasta nu este iubire pură ci este doar o formă iluzorie, o nevoie.

    Dar ca să vezi asta uneori va trebui să schimbi mai mulţi parteneri,  sau uneori poţi rămâne cu o singură persoană toată viaţa, pentru că realizezi că a te simţi, iubit, complet,, întreg, nu depinde de celălalt partener ci depinde doar de trezirea iubirii dinăuntrul tău.

    Şi ca să poţi face asta, uneori treci prin mai multe relaţii, până când ajungi la un moment dat să întâlneşti o persoană  care înţelege exact care e rolul unei relaţii şi cum acest univers funcţionează, şi atunci poţi să călătoreşti alături de ea, fără teamă prin viaţă.

    Iar cu acest om, poţi fi cine eşti cu adevărat, la fiecare pas,  pentru că ştii, că te înţelege şi rămâne acolo să te asiste, să te susţină şi împreună să trăiţi această experienţă a regăsirii de sine. Ce poate fi mai minunat de atât?

    În acest acest moment, devii liber.

    Şi nu te îndoi că poţi ajunge să trezeşti iubirea din tine, chiar în acest moment, pentru că eşti doar la un gând distanţă de ea. Tot ce trebuie să faci este să te deschizi spre ea.

    Şi dacă ai vrei îndoială că ai această capacitate umană de a iubi până la capăt, indiferent câte lovituri primeşti, priveşte la Iisus, care este un simbol extraordinar şi care tocmai asta face, arata celor care vor să vadă şi celor care vor să audă, că poţi să fii un om desăvârşit prin iubire şi mai mult decât atât câtă puterea are acest minunat sentiment.

    Nu eşti cu nimic mai prejos decât decât El sau oricine altcineva şi acesta a fost şi mesajul lui.

    Iubirea poate vindeca. Iubirea te poate ajuta să ieşi din câmpul inconştientei şi să vezi că valorezi într-adevăr mai mult decât poziţia ta socială, haine, trecutul tău.  Iubirea nu judeca şi nu condamna pe ceilalţi. Iubirea nu aşteaptă şi nu cere, pentru că ştie că e suficient să fii iubire pentru a primi iubire.

    Şi dacă îţi spun că o dată ce găseşti această cale spre iubire, toate celelalte aspect ale vieţii tale se vor vindeca te la sine, poţi crede asta?

    Lasă-mi un comentariu mai jos.

    Cu iubire,

    Cristina

  • Încetează să mai fugi de tine

    Încetează să mai fugi de tine

    Inceteaza sa mai fugi de tine!

    De cand ma stiu viata mea a fost plina de incarcatura emotionala.  Nici nu pot sa-mi imaginez cate emotii si sentimente colorate am trait inca de cand eram copila.

    Uneori am plans, alteori am ras, dar au fost momente in care am fugit extrem de de tare sa scap de acestea. Si cand spun ca am fugit, ma refer ca am lasat unele lucruri ne-exprimate pentru a nu ma intalni din nou cu durerile si tristetile care ma vizitau.

    Am incetat de mult sa mai gasesc scuze sau sa blamez povestea copilariei mele pentru aceste lucruri, pentru ca mi-am dat seama ca puzzle-ul vietii e perfect si totul s-a intamplat exact asa cum trebuia sa se intample pentru ca eu sa fiu unde sunt astazi.

    Am iertat fiecare om si eveniment din trecutul meu si am realizat ca de fapt fiecaruia am sa-i multumesc pentru rolul pe care l-a jucat in in viata mea. Asadar nu vreau sa-ti vorbesc despre motivele pentru care am suferit de-a lungul vietii si vreau sa-ti vorbesc despre  aceea durere de care am fugit uneori.

    Intamplator sau nu, de fiecare data cand imi indrept atentia asupra unui anumit subiect , viata ma pune fata in fata cu evenimente prin care sa mai traiesc inca o data tot ceea ce concluzionez la nivel teoretic.

    Deja nici nu ma mai suprinde modul magic prin care aceasta functioneaza si nici nu mai judec cand astfel de evenimente apar in viata mea. Le accept asa cum sunt si incerc sa-mi dau seama care este mesajul lor, ce anume din mine are nevoie sa vina la suprafata. Fiecare experienta este unica si desi mintea le judeca pe unele drept fiind dureroase si altele nu, dincolo de acestea ajungi sa vezi ca  totul este doar o forma de manifestare a vietii.

    Cand ma uit in jurul meu vad acest fenomen foarte frecvent, aceasta fuga de a ne confrunta cu noi insine si cu ceea ce simtim. La cel mai mic semn de durere, ne focusam atentia  pe a face tot timpul ceva sa uitam de fapt ce se intampla in interiorul nostru. Si pentru o vreme chiar functioneaza. Reusim sa ascundem si sa bagam toate aceste emotii si sentimente ne-exprimate sub pres  unde ele raman in stare latenta pentru o vreme.

    Insa e ca si cum ai incerca sa opresti un izvor sa mai curga. Poti sa il blochezi prin cate mijloace posibile vrei tu, nu vei reusi sa ii opresti cursul sau firesc.

    De-a lungul vietii noastre am primit o multime de indemnuri si conditionari despre modul in care sa interactionam cu ceea ce simtim.

    Unora ni s-a spus ca e un semn de slabiciune sa plangi atunci cand te doare, altora ni s-a spus ca nu avem timp sa ne ocupam de ele, pentru ca avem alte lucruri mai importante de facut. Si acest lucru este valabil mai ales in cazul acelor emotii pe care le consideram negative si nu le dorim in viata noastra.

    Si astfel am uitat sa ne ascultam pe noi insine, si sa ne exprima emotiile si sentimentele atunci cand apar.

    Avem tendinta sa ingropam tot ceea ce simtim, sa fugim pentru ca  pe buna dreptate cui ii place sa stea fata in fata cu durerea? La cel mai mic semn de disconfort gasim o modalitate prin care sa acoperim acest lucru cu ceva care ne provoaca placere.

    Unii oameni mananca, alti oameni consuma alcool, droguri sau apeleaza la tot felul de altfel de distractii pentru a nu sta la masa cu ceea ce simt.

    Insa aceasta strategie pe care am adoptat-o este una care nu ne ajuta deloc sa obtinem un echilibru in vietile noastre, sa avem pace si liniste ci dimpotriva.

    Toate durerile trecutului pe care nu le-ai permis vor iesi la un moment dat la suprafata fie ca vrei sau nu vrei. Pentru ca dincolo de forma, font, aspect, tot ceea ce exista este o forma de manifestare a vietii, a constiintei, a creatorului , Dumnezeu cum vrei sa-I spui.

    Partea cea mai interesanta este ca atunci ca le permiti sa apara, si le dai voie sa treaca prin tine, ele isi continua cursul normal si merg mai departe. Tu nu esti aceste sentimente , nu esti aceste emotii si astfel obtii o eliberare in legatura cu ele si poti sa gasesti din nou pacea.

    Pentru ca tot ceea ce este pe acest pamant cauta un mod de a se exprima, si dupa ce s-a exprimat se intoarce in tacere.

    Daca ceva se intampla acum in interiorul tau, daca ai o senzatie in corpul tau, o durere, de ce nu accepti ca este ceva in interiorul tau?Da-I voie sa se exprime observand-o , stiind ca ea trece la fel cu toate lucrurile din aceasta realitate trec. Nimic nu este permanent, va pleca de la sine. Insa daca incepi sa te lupti cu ea, atunci ea se va perpetua. Daca o judeci si opui rezistenta ea va incerca tot mai tare sa se exprime. Pentru ca nu putem impiedica ceva sa existe, totul are locul lui in acest joc al vietii.

    Si cand iti dai seama ca esti de fapt martorul acestor emotii, cand iti dai seama ca tu nu esti ele , le dai voie sa se exprime . Din acest loc al observatorului nu le consideri ca sunt rele sau bune, nu le judeci, nu le respingi sau le accepti, ci doar le lasi sa fie. Si prin aceeasta permisiune ele vor pleca de la sine.

    Insa ce se intampla cand nu ai facut aceste lucruri pana acum? Ce se intampla cu toate acele emotii carora nu le-ai dat voie sa fie?

    De cele mai multe ori intram cu ele in relatii. Si toate aceste emotii si sentimente incep sa iasa la suprafata.

    Usor , usor ele cauta din ce in ce mai pregnant sa se exprime si de aceea relatia e o oportunitate extraordinara de a te face constient.

    Insa atunci cand nu stii aceste lucruri, incepi sa-l acuzi pe celalalt ca fiind cauzatorul acestor dureri ale tale si astfel lupta incepe.

    Iar o relatie inceputa dintr-un loc al durerii nu poate sfarsi decat prin durere.

    Si mesajul meu pentru tine astazi vine dintr-un loc din care am vazut cum se intampla lucrurile.

    Viata mi-a fost cea mai buna oportunitate si cel mai bun invatator, intodeauna. Mi-am dat seama ca lucrurile se intampla intr-adevar cu un motiv si acest motiv intotdeauna se leaga de drumul spre tine insati.

    Am realizat cat de important este sa iti exprimi sentimentele si emotiile atunci cand apar

    Am realizat ca niciodata, nimeni altcineva nu este responsabil de durerile mele, decat propria mea rezistenta la cursul vietii si a modului prin care viata se manifesta.

    Am realizat ca inainte sa intru intr-o relatie, e esential sa fiu eu insami intr-un loc al pacii interioare si impacarii cu mine. Doar astfel poti sa intri intr-o relatie din iubire si nu din nevoie.

    Mi-am dat seama ca toate relatiile pe care le-am avut cu diferiti oameni in viata mea, au avut rolul sa ma faca constienta si sa aduca la suprafata tot ceea ce era ascuns in mine.

    Stiu astazi ca daca un sentiment de durere ma viziteaza, el este trecator si ca doar permitandu-I sa fie, el va pleca de la sine.

    Stiu astazi sa plang daca imi vine sa plang, fara sa judec acest sentiment, stiu astazi s a las furia sa se manifeste si sa existe insa fara a o proiecta asupra altcuiva, pentru ca nu e nimeni vinovat pentru ca ea a aparut.

    Stiu astazi sa multumesc si sa fiu recunoscatoare cand printr-o relatie cu  un alt om, ceva nemarturisit, ceva ascuns din mine iese la suprafata. Ce eliberare!

    Stiu astazi ca nu e neaparat necesar sa stiu, cand nu am permis emotiilor care m-au vizitat sa se exprime prin mine, sau cu ce evenimente din viata mea au avut legatura, pentru a ma elibera de acestea. Tot ce am nevoie sa fac este sa le las sa se exprime si astfel ele vor trece.

    Am realizat ca fugind de ceea ce simt, fugind de o durere cu care nu vreau sa stau fata in fata, nu fac altceva decat sa ma impotrivesc vietii si astfel tot ceea ce nu accepti va persista si va avea nevoie sa se manifeste in exterior pana cand intelegi mesajul.

    Stiu astazi ca eu nu sunt gandurile mele, emotiile, mele, sentimentele mele, ci ele doar se exprima prin mine. Eu sunt doar observatorul lor.

    Inteleg astazi ca acele emotii pe care nu le permiti, raman in corpul tau si mintea ta ca niste blocaje si astfel, energia vitala nu mai poate sa circule in cursul ei normal, provocand astfel un dezechilibru in corpul tau, mintea ta, viata ta.

    Am realizat ca din momentul in care nu te mai impotrivesti vietii si incepi sa vezi cum totul se intampla perfect pentru a te asista sa te intorci la cine esti cu adevarat, ajungi sa traiesti toate experientele dintr-o alta perspectiva, si aceasta perspectiva iti aduce mai multa bucurie si liniste in viata ta, si mult mai putina tulburare.

    Cum am facut aceste lucruri? Doar deschizandu-ma catre aceste adevaruri si apoi viata m-a asistat sa traiesc experientele necesare pentru a cunoaste direct aceste lucruri.

    Pentru ca fara cunoastere directa, nici o informatie nu are valoare.

    Cate lucruri nespuse pastrezi in tine astazi?

    Cate emotii si sentimente ai ingropat pentru ca ti-e teama sa stai fata in fata cu ele?

    Cate judecati pastrezi si cat de mult inca acuzi alti oameni pentru ceea ce simti tu?

    Cat de mult te impotrivesti vietii?

    Cate resentimente duci cu tine in fiecare zi?

    Poti vedea ca tot ce traiesti in exterior are scopul de a aduce la lumina ceva ce nu vrei sa accepti?

    Tot ceea ce se afla in jurul tau este o manifestare a ceea tu ai trezit din tine.Te afli fata in fata cu sinele tau. Cum arati?

     

    Cu iubire, Cristina

     

    Pentru ca workshopul Descopera-ti meastrul interior- Calea spre iubire, fericire si pace a fost extraordinar, am decis ca voi il voi organiza pentru cateva luni de acum incolo pe mai multe serii.

    Acest workshop este un pic diferit si sunt atat de recunoscatoare pentru transformarile pe care le traiesc deja fetele care au participat in prima serie si le multumesc pentru ca impreuna am trait din locul iubirii si ne-am jucat, si am ras,  si am plans impreuna  si ne-am deschis tot mai mult sa primim iubirea in viata  noastra.

    Poti verifica calendarul cu datele cand se va organiza si cateva opinii despre cum a fost de pe linkul de mai jos:

    http://www.selfdiscovery.ro/descopera-ti-maestrul-interior-calea-spre-libertatea-adevarul-si-pacea-sufletului-tau/

    Iti multumesc ca existi, suflet drag!

     

     

     

     

     

  • Viaţa e cel mai bun  învăţător pe care îl poţi avea

    Viaţa e cel mai bun învăţător pe care îl poţi avea

    Ziua în care m-am născut cu siguranţă nu a fost întâmplătoare.  Graţia, iubirea divină şi scânteia de viaţă au coborât în pântecul mamei mele şi astfel undeva a mai apărut o stea.

    E steaua mea, aşa îmi place mie să cred, şi reprezintă de fapt un bob de divinitate care se proiectează pe pământ în trupul meu.

    Mă gândesc de multe ori la ziua în care voi avea experienţa de a fi mama. Mă gândesc cât de minunat  trebuie să fie să găzduieşti un suflet pe care apoi să-l parfumezi cu toată dragostea ta.

    Dincolo de explicaţiile biologice care spun că noi suntem cei care susţinem viaţa, eu cred că există o conştiinţă pură şi măreaţa care întreţine viaţa pe Pământ. Acea scânteie din trupul nostru care ne părăseşte atunci când părăsim experienţa vieţii pe pământ , nu dispare niciodată.  Ea doar se întoarce în univers, acolo de unde a coborât şi prima oară. De multe ori spunem este copilul meu, însă mai mult decât atât este un suflet care a venit să trăiască o experienţă umană pe pământ. Iubirea este liantul tuturor lucrurilor şi cu toţii suntem egali pe scara universală.

    Întâlnirea a două suflete este un moment de binecuvântare şi cea mai mare greşeală este să priveşti acest suflet, pe care îl numeşti al tău ,ca fiind posesiunea ta şi să încerci să îi impui modul tău de a vedea viaţa.

    În vremuri de demult, copiii nu erau crescuţi de părinţii lor, ci erau crescuţi de înţelepţii comunităţii, tocmai pentru că ei să înţeleagă sensul vieţii şi pentru că nu erau consideraţi ca fiind ai cuiva, ci toţi împreună formau un întreg, cred că mai degreaba erau ca fraţii. Această idee se regăseşte şi în Biblie, ideea de a-ţi iubi aproapele nu cunoaşte grade de rudenie aşa cum privim noi astăzi.

    Naşterea şi moartea pe pământ reprezintă motiv de bucurie şi respectiv de tristeţe pentru noi cei care întâmpinăm nouă fiinţă umană care va face parte din viaţa noastră.

    Dar oare sufletul care parcurge aceste etape experimentează în acelaşi fel lucrurile?

    Am întâlnit oameni care se tem de moarte şi am întâlnit oameni care ştiu că nu au de ce să se teamă pentru că de fapt în acel moment, se întorc acasă.

    Chiar zilele trecute am cunoscut o doamnă care mi-a spus că a fost aproape de moarte şi nu e deloc înspăimântătoare, ba mai mult, sentimentul care te cuprinde este unul de pace şi eliberare.

    Zâmbea atât de linsitit şi senin încât toate credinţele mele au căpătat rădăcini şi mai adânci.

    A fost un moment în viaţa mea, în care am ajuns la o înţelegere, o percepţie asupra vieţii care întotdeauna îmi oferă siguranţă, linişte şi bucurie.

    Nu e prima oară când îţi povestesc despre aceste lucruri şi nu bravez cu nimic.

    Această înţelegere asupra naşterii, morţii, asupra scopului vieţii în general sunt cele care se pliază pe orice religie şi m-au făcut să gust bucuria şi liniştea la fiecare pas.

    Mi-am dat seama că vine un moment pentru fiecare  şi totul se întâmplă într-o ordine perfectă.

    Sunt momente în care experimentez tot felul de emoţii dar în final, dincolo de acestea îmi trăiesc viaţa dintr-un  loc în care am certitudinea  interioară că viaţa înseamnă magie şi este în sine o experienţă  extraordinară pe care am fost binecuvântată să o gust.

    Nimic nu îmi pare prea greu, nimic nu îmi pare o pedeapsă, nimic nu îmi pare a fi altceva decât este.

    Am învăţat că lucrurile  pur şi simplu sunt iar cei care dau un calificativ acestora suntem noi, oamenii. Noi suntem cei care judecăm un lucru ca fiind bun sau rău, trist sau vesel, greu sau uşor .

    O dată cu schimbarea percepţiei noastre acestea se modifică, şi începi să experimentezi claritatea. Îţi dai seama că nu mai e vorba despre a trăi cu aceste judecăţi, ci e vorba despre modul în care tu priveşti lucrurile.

    Există un loc în care ajungi şi din care priveşti cu totul diferit orice se întâmplă în jurul tău.

    Mi-aş dori să am o baghetă magică şi să te duc acolo într-o clipită, însă ţi-aş strica toată bucuria de a descoperi tu însuţi aceste lucruri.

    Eu nu voi putea niciodată să îţi arăt acest rai pe pământ, fără contribuţia ta.

    Tu eşti adevăratul maestru, iar tot ceea ce eu spun sunt doar indicatoare pentru tine, care te conduc pe acest drum.

    Am citit multe cărţi în viaţa mea, am aflat multe păreri despre această cale spre armonia interioară, însă nu ele m-au adus să văd lucrurile în modul în care le văd astăzi. Nu e de ajuns să citeşti, să te educi, să ceri păreri, fără a te uita tu însăţi în interiorul tău şi să simţi cu adevărat adevărul.

    Am observat însă un lucru, atunci când găseşti această pace şi linişte interioară, toate mesajele sună la fel. Toţi învăţătorii spirituali  care chiar au ajuns la această revelaţie vor purta un mesaj asemănător şi îl vor repeta  de multe ori , fiecare în maniera proprie.

    Dacă vei căuta să fii cârcotaş vei spune că unii au copiat de la alţii, sau că unii vorbesc din cărţi, însă oare contează cine a fost primul care a făcut descoperirea? Oare de unde ştim care a fost primul care a ajuns la acesta înţelegere? Şi oare mai contează cui i-a venit primul gând?

    Doar mintea ta va pune astfel de piedici şi se va împiedica de aceste detalii, şi atunci când te vei  lasa condusă de aceasta, nu ai cum să ajungi în acel loc minunat plin de pace, iubire, linişte şi armonie pentru că el se afla dincolo de minte.

    Tu eşti iubirea necondiţionată, eşti bucuria, eşti toate lucrurile care există deja. E important să crezi în asta pentru a le putea trăi ca şi experienţă.

    Nu sunt aici să îţi dau viaţa peste cap, să îţi impun să crezi ceea ce cred şi eu. Nu sunt aici să îţi spun poveşti sau  descoperiri din cărţi pe care nu le-am trăit şi le-am experimentat. Nu sunt aici să vorbesc despre o lume utopică, pentru că  o viaţă trăită în armonie nu este o utopie, este dreptul tău prin naştere.

    Sunt aici din iubire, pentru iubire şi  pentru că simt să dau aceste mesaje mai departe şi nici măcar acest lucru nu este meritul meu. Am primit aceste răspunsuri şi această înţelegere  la rândul meu şi faptul că tu le auzi astăzi este pentru că undeva în interiorul tău le-ai cerut.

    Sunt fericită că eşti alături de mine, şi ştiu că în interiorul tău simţi la fel ca şi mine şi mai ştiu că deja ai în interiorul tău calea prin care să experimentezi toate astea. Tot ce trebuie să faci este să o descoperi.

    Noi oamenii suntem construiţi astfel încât să nu credem până vedem şi de aceea doar experienţă proprie te va conduce spre acest adevăr.

    Ceea ce pot să fac însă   este să îţi arăt o cale, prin care eu am ajuns să gust viaţa în acest mod fantastic, şi apoi să te asist pe propriul tău drum către acest loc.

    Dacă simţi  în sufletul tău să mergi alături de mine,  sunt fericită să îţi fiu alături. Voi continua să împărtăşesc cu tine tot ceea ce trăiesc şi experimentez şi mai mult, o să susţin din ce în ce mai multe workshopuri pentru a-ţi arăta cum poţi să ajungi să vezi cine eşti cu adevărat.

    Aceasta este cheia care îţi va deschide o poartă către a privi viaţa ca un rai pe pământ şi a trăi  dintr-un loc al iubirii, şi nu al temerilor, de a trăi dintr-un loc în care suferinţa păleşte pe zi ce trece.

    Sunt câteva concluzii la care am ajuns şi care se regăsesc şi în marile adevăruri împărtăşite de marii înţelepţii ai lumii şi pe care o dată ce ajungi să le simţi îţi vor transforma cu totul viziunea asupra vieţii şi modul în care experimentezi zi de zi.

    Nu suntem doar trup şi minte, suntem fiinţe complete şi infinite.

    Calea spre libertate şi linişte interioară o găseşti atunci când mintea este tăcută.

    Adevărata căutare în viaţă este căutarea sinelui nostru autentic.

    Suntem un întreg şi ne reflectăm în permanenţă unii în ceilalţi.

    Singurul timp este timpul acum, trecutul şi viitorul sunt iluzii ale minţii.

    Nu suntem gândurile şi emoţiile noastre. Identificarea cu ele este ceea ce ne poate conduce la agonie au extaz.

    Banii sunt energie şi trebuie să circule .

    Suntem deja în interiorul nostru tot ceea ce putem căuta vreodată. Direcţia spre care avem nevoie să ne îndreptăm pentru a găsi echilibru şi armonia sufletească este întotdeauna spre interior.

    Suntem aici pentru a experimenta tot ceea ce există la nivel de concept şi fiecare experienţă este unică şi interesantă atunci când o priveşti prin ochii sinelui tău autentic.

    Nu există bine sau rău, există doar experienţa şi poţi trăi tristeţea zâmbind, furia rămânând în afara ei.

    Atunci când trăieşti dintr-un loc al iubirii viaţa ţi se înfăţişează magică aşa cum este, atunci când trăieşti într-un loc al temerilor ea capătă nuanţe înfricoşătoare şi pline de suferinţă.

    Nu suntem stăpânii a nimic din ce există în această lume, toate există doar să ne asiste în experienţele noastre. Cu cât ne agăţăm mai mult de lucruri şi oameni , cu atât mai repede le vom pierde.

    Totul este impermanent în această viaţă pământească , adevărata permanenţă o trăim după trecerea pe care o numim moarte.

    Viaţa este o oportunitate extraordinară prin care noi experimentăm tot ceea ce există. Cum ar fi să ştii să dansezi dar să nu o poţi face vreodată? Cum ar fi să ştii să faci dragoste dar să nu o poţi experimenta niciodată, cum ar fi să ştii totul şi să nu experimentezi nimic? Îţi dai seama de ce viaţă pe pământ este un dar? Rolul ei este însăşi experienţa şi te poţi bucura din plin de ea.

    Toate temerile şi problemele sunt iluzii ale minţii care alunecă spre trecut său viitor.

    Mintea este egocentrică, sufletul este iubire necondiţionată şi compasiune.

    Relaţiile noastre pot să ne aducă experienţe extraordinare atunci când lăsăm la o parte ataşamentul şi temerile.

    Adevăratele experienţe magice şi bucuria vieţii o găseşti în momentul prezent dincolo de aşteptări şi scenari ale minţii.

    Când ajungi în centrul fiinţei tale, nu mai ai nevoie de nimic, doar simplu fapt că eşti îţi este de ajuns.

    Toate aceste  lucruri vor fi judecate de mintea ta, însă cu un salt în credinţa vei trăi cu adevărat experienţa lor.

    Dacă vrei să aprofundezi şi să  trăieşti o viaţă ghidată pe aceste principii şi dacă vrei să  îţi împărtăşesc mai multe despre cum am ajuns aici şi despre cum poţi ajunge şi tu să trăieşti în acest mod, te aştept la workshopul  pe care îl organizez şi care atinge toate aceste idei.

    Pe lângă dezvoltarea principiilor şi dezvoltarea şi mai mult a acestor principii de viaţă, vei experimenta jocuri şi tehnici care poţi fi în indicator extrem de puternic în drumul tău spre pacea , iubirea şi fericirea  pe care o cauţi.

    Te îmbrăţişez cu drag, şi aştept comentariile tale despre ce anume ai vrea să aprofundez dintre aceste principia pe viitor în articolele mele.

    Te îmbrăţişez cu iubire.

    Cristina Miculete

  • Stelele şi armonia în relaţii

    Stelele şi armonia în relaţii

    Îmi place mult să privesc stelele. Uitându-mă în nopţile senine de vară mereu rămân surprinsă de frumuseţea, lumină, şi  măreţia lor. Apoi mă gândesc că cerul nu ar mai fi la fel dacă nu ar fi ele şi gândul mă duce la lumea noastră pământească.  În viziunea mea,  noi oamenii ne asemenam foarte mulţi cu aceşti aştrii minunaţi.  Aşa cum cerul este casa stelelelor la fel pământul este casa noastră.  Aşa cum  lumea terestră se transformă atunci când  dispare un om, la fel se întâmplă şi cu lumea celestă.

    Şi dacă e să îi dăm crezare lui Octavian Paler, aceasta nu este singura legătură.

    În opinia lui: ‘’A muri, înseamnă a te muta într-o stea’’ .

    Poate că într-adevăr lumea terestră este visul sufletului nostru , iar noi ce adevăraţi locuim de fapt sus, printre stele, şi într-o zi ne vom întoarce acasă. Sau poate că toate aceste gânduri sunt doar poveşti de spus copiilor la vreme de seară.

    Dincolo de toate cred că nici nu contează, atâta vreme cât ai siguranţa că totul se întâmplă cu un motiv şi că nimic din univers nu este haotic şi întâmplător. Merg prin viaţă în fiecare zi cu acest gând  însoţindu-mă că o floare la ureche şi nu pot să nu observ magia care există în lume.

    Petrecând mai multe nopţi sub clar de lună  în mijlocul naturii, în ultima vreme,  mă întrebam oare cum stau lucrurile în relaţii în lumea celestă şi aparent perfectă?

    Cum e oare iubirea printre stele? Privind din ce în ce mai mult spre ele,  în mintea mea au început să apară tot mai multe analogii . M-am gândit că aşa cum stelelele sunt în esenţă la fel, aştrii perfecţi şi luminoşi . la fel suntem şi noi fiinţele umane.

    Fiecare stea are locul ei pe cer, aşa cum fiecare om are locul lui pe Pământ. De unde priveam eu, relaţiile între stele nu pot fi decât unele bazate pe dragoste, libertate şi acceptare reciprocă. Poate de aceea şi cerul  e atât de frumos şi armonic.

    Întotdeauna am crezut că un loc nu poate fi altfel decât ceea ce sau cine  îl locuieşte.

    În visul sufletului meu, într-o zi şi pământul  va fi la fel de armonic ca şi cerul. Cred că tărie acest lucru pentru că observ cum transformările la nivel conştiinţei umane au început să apară. Uşor uşor, ne îndreptăm spre interiorul nostru şi realizăm că unicul loc din care merită să trăim este cel al iubirii. Acest loc este unul dintre cele mai împlinitoare care există. Atunci când trăieşti din dragoste, în dragoste şi pentru dragoste lumea şi viaţa devine magică în ochii noştrii, ai privitorilor.

    Am un dicton după care mă ghidez în viaţă şi care reprezintă un adevăr al sufletului meu:

    ‘’Valoarea iubirii este inestimabilă. Puterea ei este nemărginită. Strălucirea ei e mai mare decât orice diamant. Atingerea este cea mai înălţătoare experienţă. Iubeşte iubirea însă rămâi detaşat de obiectul iubirii tale.’’

    Am vrut să scriu de mult timp despre ceea ce cred eu că înseamnă iubire şi despre ceea ce am descoperit a fi iubirea fără ataşamente..

    M-am obişnuit că oamenii să spună că e greu să trăieşti aşa ceva , sau imposibil astfel încât atunci când aud astfel de judecaţi şi credinţe limitative, zâmbesc şi merg mai departe, având convingerea că într-o zi cu toţii vom ajunge să vedem minunăţia acestei iubiri.

    Pentru mine cuvântul iubire înseamnă mult mai mult decât o relaţie cu o persoane de sex opus. În esenţă cred că iubirea este liantul care leagă tot ce există în această lume.

    Ea nu începe şi nu se încheie cu o relaţie. Sunt multe emoţii care sunt asociate cu iubire şi care  de fapt nu au nici o legătură cu acest sentiment suprem şi minunat.

    Astăzi mă voi referi la gelozie şi la modul în care ea se formează şi acţionează. Uitându-mă în jurul meu, văd cât de mult degradează această emoţie o relaţie şi de aceea vreau să îţi spun câteva lucruri.

    Cum nimic nu e întâmplător, zilele trecute eram cu verişoara mea de 5 ani în parc. În timp ce discutăm, mi-am aruncat privirea către un leagăn în care se afla un bebeluş. Nu am apucat să îmi menţin privirea preţ de câteva secunde ca Andrada mi-a spus îndată pe un ton grav:

    ‘’Sper că nu te uiţi la bebeluşul acela’’.

    Uitându-mă la ea, mi-am dat seama ce se întâmplă. Am privit-o vreo două secunde după care am întrebat-o:

    ‘’De ce, iubita mea? ‘’ Apoi am continuat spunându-i că nu are sens să fie geloasă pentru că acel bebeluş este un copil frumos la fel ca şi ea, şi oricum eu pe ea o iubesc din toată inima  şi vreau să ştie că e importantă pentru mine’’.

    Am rămas surprinsă de ce a urmat. Ca să-mi confirme ceea ce bănuiam, Andrada a început să îmi povestească o întâmplare recent petrecută la ea acasă.

    ‘’Dar nu mă pot abţine, mi-a zis, îmi vine gelozia. Ca şi zilele trecută când a fost  Daria la noi, am strigăt de 5 ori la mami şi la tati , şi nu m-au băgat în seamă. Toată lumea era în jurul ei.

    În timp ce îmi spunea toate aceste lucruri,  priveam la feţişoara ei mică. Era vizibil afectată.  Imediat mi-am dat seama că e momentul să intervin şi să îi explic mai multe, pentru că altfel ea va rămâne cu interpretarea acestui eveniment ca fiind: ‘’ Eu nu sunt importanta’’

    Am luat-o braţe şi i-am spus:

    Iubita mea, copiii mici sau bebeluşii necesită mai multă atenţie , pentru că ei pot să cadă şi să se lovească.  Sunt sigură că erau concentraţi să nu I se întâmple ceva Dariei şi de aceea nu te-au auzit când ai strigat. Sigur nu a fost cu  intenţie şi ei te iubesc pe tine enorm de mult. Eşti cea mai importantă persoane din viaţa lor, şi hai să-ţi spun un secret: Şi pentru mine eşti cea mai importantă şi te iubesc.  Am întrebat-o apoi dacă îşi aminteşte când ea se uită la desene animate şi o strigă cineva, cum nu aude şi apoi i-am explicat că oamenii când sunt concentrate pe ceva, uneori nu aud ce se întâmplă în jur. A fost de acord şi fata a început să i se mai însenineze. Atunci am continuat şi i-am spus: Dumnezeu intodeauna te vede, te iubeşte şi are grijă de tine. Pentru El eşti importantă în orice clipă. Să nu uiţi niciodată asta.

    A fost un moment extraordinar pentru mine şi pentru mine a fost o dovadă de cum funcţionează gândirea noastră şi cum se creează automatismele şi acele programele care ne urmăresc până la maturitate şi ne împiedică să mai vedem clar situaţia.

    Un eveniment aparent banal poate fi decisiv şi poate determina dacă o persoană va fi geloasă sau nu atunci când va creşte şi în relaţiile de cuplu..

    Bineînţeles este o cale prin care aceste programele să nu ne mai afecteze chiar dacă ele există. Am mai vorbit de multe ori despre ea şi ţi-am mai spus  despre puterea prezentului şi alte dăţi.

    Totuşi mesajul meu către  tine este diferit. Aş vrea să-ţi pui câteva întrebări legate de relaţii şi poate  punându-ţi aceste întrebări vei găsi şi răspunsurile porivite pentru a ajunge să trăieşti armonia în relaţii aşa cum  în visul meu şi stelele o fac.

    De-a lungul  vieţii am ajuns să înţeleg câteva lucruri care mă fac să îmi trăiesc viaţa dintr-un loc al iubirii, liniştei şi armoniei în relaţiile mele pe care vreau să le împărtăşesc cu tine.

    Am alergat o vreme poate după aceste răspunsuri şi atunci când nu am mai alergat ele au apărut spontan şi minunat aşa cum e viaţa.

    Sunt multe persoane care nu înţeleg cum pot să gândesc aşa şi judecă sau cataloghează înţelegerea mea. Unii se grăbesc să spună că nu iubesc, iar alţii se grăbesc să afirme că nu e chiar atât de uşor să vezi lucrurile aşa cum le văd eu.

    Deşi mi-aş dori ca toată lumea să vadă lumea atât de frumoasă precum o văd, acest lucru nu se poate întotdeauna şi am încetat să mai depun eforturi să conving pe cineva.

    Atunci când elevul e pregătit profesorul apare. Fiecare dintre noi are momentul lui potrivit în care primeşte cel mai bun mesaj de care are nevoie în acel moment. De aceea cred că  tot ce îţi voi spunea acum, nu auzi întâmplător .

    Care este viziunea mea asupra relaţiilor?

    1. O relaţie este o oportunitate, o şansă şi un mijloc extraordinar de evoluţie pentru cei implicaţi în ea.  Când două suflete se regăsesc într-un dans al unei relaţii nu o fac întâmplător ci pentru că a venit momentul ca ei să experimenteze şi să descopere încă un pic cine sunt ei cu adevărat. Indiferent că relaţia scoate la iveală partea întunecată sau partea luminoasă din tine, e esenţial să ţii minte, că scopul este să accepţi despre tine ceea ce nu este încă acceptat şi astfel să faci pace cu tine. Tot ceea ce nu este acceptat în interior se manifestă în exterior.

    2. Adevărul  este magic şi eliberator. Întotdeauna am văzut cum relaţiile bazate pe minciuna se degradează. Nici măcar nu e vorba despre minciunile pe care i le spui celuilalt  pentru că întotdeauna te minţi pe tine, înainte să-l minţi pe celălalt.  Dacă nu poţi fii sinceră cu tine, cum te aştepţi ca viaţa să îţi răspundă cu sinceritate , oamenii să îţi răspundă cu sinceritate, lumea în general să fie un loc plin de adevăr?

    3. Întotdeauna eşti văzută, iubita şi eşti în siguranţă. Nu ai nevoie să apelezi  la şantaj emoţional , dramă, manipulare şi să păstrezi pe cineva lângă tine. Întotdeauna când pierzi o comoară găseşti una şi mai mare. Dacă relaţia ta nu mai funcţionează, nu te agaţa de ea, doar pentru a fi în continuare într-o relaţie pentru că astfel nu faci decât să împiedici că o relaţie mai frumoasă să vină spre tine.

    4. Gelozia nu se datorează partenerului tău ci ţie. Pe undeva, tu eşti nesigură, trăieşti în teamă şi acest lucru te macină.  Eşti o fiinţă minunată, nu-ţi mai face griji. Cu siguranţă nu vei rămână singură pentru totdeauna, cu siguranţă cineva deja te iubeşte, cu siguranţă nimeni nu face nimic cu intenţia de a-ţi face rău. Gandestete, cum poţi judeca pe cineva pentru ceea ce simte? Nu e ca şi cum ar fi ales să simtă asta. E oare soluţia cea mai potrivită să ne reprimăm sentimentele sau să le judecăm pe ale altora?

    5. Am învăţat că atunci când nu ai aşteptări de la persoana de lângă tine, începi să îl descoperi cu adevărat şi să vezi cât e de măreţ. Nu vei putea niciodată să găseşti pe cineva care să vadă lumea exact ca tine, şi nici măcar nu contează, cheia este acceptarea reciprocă.

    6. Nu cred că  există doar un suflet pereche, avem mai multe suflete pereche, pentru că facem parte dintr-un întreg Nu te îngrijora pentru că fiecare suflet apare să te invite la dans atunci când e momentul potrivit. Primeşte-l , iubeşte iubirea care se naşte între voi însă atunci când clipa vine să-I laşi să meargă pe drumul evoluţiei lui, fă-o , fără resentimente şi ai certitudinea că totul este exact aşa cum trebuie să se întâmple. Iubesc iubirea, iubesc oamenii, însă tot mai puţin evit să mă ataşez şi să devin dependenta de ei, pentru că ştiu că acesta este momentul în care îi pierd. Cea mai mare iubire care va rămâne întotdeauna cu mine, este iubirea pentru mine însămi şi pentru Dumnezeu sau sursa, cum vrei să-I spui.  De ce cred asta? Pentru că  ceea ce cred eu este că am venit aici ca părticele din divinitate să experimentăm  tot ceea ce deja există la nivel de concept.  Dumnezeu ne-a creat această oportunitate a vieţii pe pământ şi ştiu că suntem dincolo de  această minte şi acest corp, iar într-o zi ne vom întoarce acasă. De aceea îmi joc piesa vieţii cu intensitet, prezenta şi iubire, dar rămân mereu conştientă de cine sunt eu, şi cine sunt ceilalţi şi astfel evit ataşamentele de orice fel, pentru că ele sunt sursa suferinţelor.

    7.  Nu mă aştept ca un singur om să poată să-mi ofere totul. Nici nu ar avea cum. Suntem 7 miliarde de bucăţele de divnitate  pe planetă.  Fiecare dintre noi purtăm mesaje şi daruri unul pentru celălalt.  În fiecare interacţiune există un mesaj, un dar, o experienţă. Le primesc aşa cum vin şi îmi ascult inima pentru că ea mă poartă acolo unde trebuie. Nu mă agăţ de condiţionările sociale ci doar de pacea sufletului meu, pentru că acest lucru este cel mai important. Iubesc fiecare persoană pe care o întâlnesc pentru că ştiu că în esenţă suntem unul şi îmi dau voie să experimentez tot ceea ce o relaţie are să îmi ofere.

    8. Atunci când încerci să schimbi pe cineva de fapt scoţi la iveală faptul că nu te accepţi pe tine însăţi. Două persoane care nu rezonează nu pot exista în acelaşi loc. Aşa că dacă încerci să-l schimbi pe cel de lângă tine, gândeşte-te că dacă nu ai fi foarte apropiată ca rezonanţă de el, nu aţi mai fi împreună. E legea naturii, aşa că începe mai întâi să te accepţi pe tine iar apoi lucrurile vor avea grijă de ele de la sine.

    9. Trăieşte într-un loc al iubirii şi părăseşte-l pe cel al temerilor. Nu are de ce să-ţi fie frică. Eşti o fiinţă valoroasă, minunată şi când tu vei crede asta , toţi cei din jur vor vedea asta în tine.

    10. Să iubeşti înseamnă să-I dai voie celui de lângă tine să fie cine e cu adevărat, fără vreo teamă de a fi judecat sau blamat sau părăsit. Să iubeşti pe cineva înseamnă s ail accepţi pe cel de lângă tine şi să vezi măreţia din el. Să iubeşti pe cineva înseamnă să îţi dai seama că de fapt tu eşti acea persoană şi ea este tu, şi că noi oamenii, cu toţii formăm un întreg, însă în acelaşi timp, fiecare din noi este totul. Nu ai nevoie de altcineva să te simţi completă, ai nevoie să te simţi completă pentru a experiment ape deplin iubirea şi relaţiile cu alţi oameni.

    Mi-aduc aminte  aminte un citat frumos care spune:

    ‘’In dragostea adevărată îi vrei binele celeilalte persoane, în dragostea romantică, doar vrei acea persoană.’’

    Întrebarea se pune este dragostea romantic suficient de împlinitoare pentru tine, sau îţi doreşti să ajungi la un alt nivel?

    Lasă-mi te rog un comentariu şi răspunde-ţi la această întrebare. Te invit de asemenea să împărtăşeşti cu noi  şi alte concluzii la care ai ajuns tu şi care fac parte din viziunea ta despre dragoste.

    Te îmbrăţişez cu iubire şi căldură

  • Tu ce rol joci pe scenă vieţii tale?

    Tu ce rol joci pe scenă vieţii tale?

    Viaţa nu sta  în loc nici măcar o secundă.  Clipa de clipă experimentăm, clipa de clipă trăim.

    Totul  în jurul nostru este o mişcare continuă pentru că noi oamenii ne aflăm într-o permanentă mişcare şi transformare

    Emoţii, evenimente , senzaţii. Totul are o dinamică proprie.

    Dacă îţi vine greu să crezi asta, gândeşte-te că până şi Planeta Pământ s-a transformat şi  a dansat în jurul axelor timp de miliarde de ani experimentând diverse stadii de dezvoltare.

    Există momente în care simţi că totul s-a întors împotriva ta, că universul se prăbuşeşte şi există momente în care inima îţi salta de bucurie  şi extaz. De la o clipă la altă experimentăm emoţii care mai de care mai diverse.  Totul se transformă în permanenţă.

    Toate aceste emoţii fac parte din ceea ce numim viaţă, toate aceste experienţe au într-un fel savoarea lor.  Nu există om pe planetă care să nu fi gustat dorul, să nu fi gustat tristeţea, furia, extazul sau agonia.

    Dacă  într-o zi ar apărea o zână bună şi mi-ar oferi o viaţă în care să trăiesc o singură emoţie, aş refuza-o politicos şi sunt cât se poate de sinceră.

    Consider că am venit în această lume să gust tot ceea ce are ea de oferit. Consider că nimic nu e întâmplător şi că toate îşi au rostul şi aroma lor. Dacă aş încerca să mă împotrivesc experienţelor trăite ar însemna să mă împotrivesc vieţii.

    În drumul meu prin această minunată experienţă a vieţii am învăţat însă un lucru. Am învăţat că eu sunt dincolo de toate aceste emoţii şi experienţe. Chiar dacă plâng sau râd, întotdeauna am certitudinea că nu sunt doar   actorul care traiste experienţă în sine ci sunt  şi conştiinţa care a dat naştere piesei de teatru.

    Rolurile, experienţele întotdeauna se schimbă.  De la un act la altul devin un alt om, mă transform, particip la o expansiune a conştiinţei mele.

    Atunci când piesa mi se pare dramatică, fac un  pas în spate şi mă privesc. Chiar dacă actorul  din mine are lacrimi pe obraz, pot să văd că e ceva pasager . Nu resping şi nu accept experienţa respectivă, şi doar îi dau voie să apară, privind-o şi ştiind că rolul ei este expansiunea.

    Viaţa nu este doar zahăr şi miere, uneori este şi mere acre şi este total în regulă că este aşa.

    Există momente în spui :

    Sunt tristă, Sunt furioasă, Sunt nefericită, Sunt deprimată şi o dată cu această afirmaţie te afunzi atât de mult în aceste emoţii încât îţi vine greu să mai ieşi.

    Vreau să-ţi spun un lucru:

    Tu nu eşti tristă, tu nu eşti furioasă, tu nu eşti nefericită, tu nu eşti deprimată şi te asigur că aşa este.

    Tu eşti total altceva, total altcineva. Ceea ce se întâmplă este că:

    Tu trăieşti momentan experienta tristeţii, tu trăieşti momentan experienta furiei, tu trăieşti momentan experienta nefericirii şi trăieşti momentan experienta deprimării.

    Toate aceste emoţii sunt pasagere şi o dată ce le dai voie să existe, fără să le accepţi sau să le respingi, ci doar să le laşi să fie, te vei elibera din capcana lor.

    Majoritatea oamenilor însă folosesc exprimarea de mai sus, şi o dată cu ea se identifică cu această emoţie, oferindu-i din ce în ce mai multă putere.

    Tot ceea ce există în această lume sunt forme de gând. Aceste forme de gând, vin şi pleacă, ne vizitează şi ne ispitesc, clipa de clipă. Atunci când noi la încărcăm cu credinţă, atunci ele capătă puterea şi pun stăpânire pe noi.

    Un gând fără credinţă nu înseamnă nimic în timp ce un gând cu credinţa poate opri un război.

    Mă uit la oamenii care sunt bolnavi şi fac o întreagă campanie din acest lucru. Îşi repeta într-una ‘’ Sunt bolnav’’ şi astfel din ce în ce mai mult se identifică cu boala.

    În urmă cu ceva vreme , făceam acelaşi lucru. Ori de care ori eram un pic bolnăvioara începeam să caut tot felul de cauze, tratamente, şi doctori care să mă readuce la starea mea de sănătate. Făcând acest lucru, nu făceam altceva decât să mă cufund şi mai tare în acest gând de boală, şi ea nu trecea nicicum.

    Mă identificam cu gândul şi îi dădeam putere, puterea atenţiei.

    Organismul nostru are o putere imensă de a se vindeca singur prin sistemul nostru imunitar.

    Toate bolile din organismul nostru au la bază o gândire greşită. Nu e suficient să tratezi simptomele acestor boli. Dacă vei trata aceste simptome dar vei rămâne la aceeaşi gândire, boala va apărea din nou.

    Un lucru extrem de interesant pe care l-am învăţat de la şamani şi l-am testat ulterior a fost  următorul:

    Atunci când trăieşti în prezent, şi în moment , sistemul tău imunitar se activează. Cu cât rămâi mai mult în prezent cu atât mai rezistentă eşti la boli.

    Dacă vei face o campanie din boala ta, indiferent că e o răceală sau o boală gravă, nu vei face altceva decât să îi dai putere şi atenţie.

    Mai mult, fiind o formă de gând, poate ar fi bine să te întrebi ce vrea să-ţi transmită această boală. Nu cumva faci lucruri pe care nu vrei să le faci de fapt?

    Nu cumva organismul tău, care este extrem de inteligent, îţi transmite un mesaj ? Ce anume respinge? Care din acţiunile tale nu sunt în echilibru cu întreaga ta fiinţă?

    Viaţa nu stă în loc nici o secundă. Noi oamenii suntem o expoziţie de suflete iar tot ceea ce ne înconjoară  un teatru continuu de gânduri.

    În anumite  acte jucăm rolul principal , în altele rol secundar. Ceea ce contează la final este locul din care trăim aceste roluri. Ne lăsăm curprinsi în dramele şi comediile pe care le jucăm? Sau atunci când piesa se încheie redevenim cine suntem cu adevărat şi realizăm că totul a fost un joc de care ne-am bucurat, indiferent că a fost dramatic sau unul de comedie?

    Dincolo de experienţa noastră pământească, rămânem eterni, dincolo de actori suntem creatori.

    Din ce în ce mai mult iubesc viaţa. Iubesc tristeţea şi iubesc bucuria. Iubesc întunericul şi iubesc lumina. Iubesc vara şi iubesc iarna. Iubesc agonia şi extazul. Joc fiecare rol cu bucurie, recunoştinţa şi intrigată de cum fiecare experienţă contribuie la evoluţia şi expansiunea mea ca şi conştiinţa.

    Trăiesc şi privesc lumea dintr-un loc al iubirii în majoritatea timpului. Asta nu înseamnă însă că teama nu e prezentă în viaţa mea. Atunci când ea apare şi are tendinţa de a pune stăpânire pe mine, număr până la 5, îi dau 5 secunde, că ea să existe, nu o resping şi nu o accept , apoi trăiesc mai departe experienţă.

    Admit că nu sunt, nu am fost şi nu voi fi niciodată gândurile mele, emoţiile mele, şi experienţele mele.

    Îmi joc fiecare rol cu demnitate şi ştiu că totul e în continuă mişcare. Nimic  din viaţa pe pământ nu este permanent  şi fiecare experienţă are dulceaţa ei.

    Mă bucur când pot să râd de faptul că plâng, când pot să privesc sentimentele de furie, tristeţe, agonie şi să nu mă identific cu ele.

    Totul e doar un joc, un joc interesant şi complex de la care nu mă voi eschiva niciodată.

    Aleg să trăiesc cât mai mult din iubire şi prin iubire, să rămân conştientă că dincolo  de toate aceste lucruri trecătoare ale existenţei pe pământ, Eu sunt iubire, şi pura conştiinţă la fel cum eşti tu.

    Suntem cu toţii fiinţe minunate şi divine şi împreună dansăm pe scena vieţii pe pământ, pentru ca apoi să ne reîntâlnim în eternitate.

    Te iubesc şi îţi mulţumesc că exişti . Te rog lasă-mi un comentariu dacă şi tu  vrei să trăieşti din iubire şi prin iubire alături de mine.

    Cu drag

    Cristina Miculete

    Nu uita că singura personală cu care vei fi toată viaţa pe pământ eşti tu şi  Îndrăgosteşte-te de tine!

  • Secretul pe care îl cauţi eşti TU

    Secretul pe care îl cauţi eşti TU

    Secretul pe care îl cauţi eşti TU. Aceasta este ultima realizare la care am ajuns şi cea mai intensă că experienţa.

    A fost o vreme în care legăm modul în care caracterizez viaţa de diferite anotimpuri sau experienţe din viaţa mea. Aceste vremuri au fost şi presărate cu suferinţe.  Mă gândeam  că abia aştept să treacă o perioadă pentru a veni o alta. Catalogam perioadele ca fiind proaste sau bune. Eram mereu în pasul următor. Când mintea mea era la micul dejun se gândea ce  va fi la prânz, iar când lua prânzul se gândea ce va fi la cină? Această vreme însă a apus şi o dată cu noi înţelegeri asupra vieţii, au venit şi noi experienţe, dar dincolo de toate acestea am găsit un loc , un loc din care trăiesc astăzi, şi care cu greu mai poate fi tulburat. Sunt extrem de recunoscătoare că am poposit aici, destul de devreme în viaţa mea.

    În prag de primăvară, vară, toamna sau iarnă, astăzi viaţa mi se pare la fel. La fel de magică, la fel de frumoasă în esenţa ei ca şi experienţă. Mă trezesc în fiecare dimineaţă gândindu-mă că astăzi mă voi mai juca puţin la fel cum o făceam atunci când eram copil. În fiecare zi simt că mai descopăr câte puţin îmi dau seama încă o dată cu totul este într-o permanentă mişcare Viaţa curge, şi nu ai cum să o opreşti.

    Când am pornit la drum urmându-mi pasiunea aceasta de a scrie, aveam cu totul altă înţelegere a lucrurilor. În ziua care a urmat acestui moment de început ,această înţelegere  se modificase şi la fel a făcut-o de-a lungul vremii până astăzi.  Cu fiecare experienţă şi cu fiecare mesaj pe care ţi l-am transmis ţie, m-am cunoscut şi eu  mai mult, pas cu pas.

    Astăzi îţi scriu din nou o scrisoare , un mesaj pe care nu întâmplător îl citeşti acum şi îţi spun că gândurile pe care eu  ţi le transmit nu au meritul meu,  eu sunt doar un mesager .

    Te-ai întrebat vreodată de ce cineva îţi spune ceva la un anumit moment? De ce astăzi  cineva ţi-a spus că eşti frumoasă? De ce cineva îţi spune că ai putea să faci un anumit lucru? De ce tocmai astăzi cineva te-a înjurat pe stradă sau în trafic? De ce tocmai astăzi te-ai certat cu iubitul, iubită, soţul soţia, colegii de la lucru?

    Ei bine nu a fost întâmplător şi nu are nimeni nimic personal cu tine. Niciodată nu avut , niciodată nu va avea.

    Există însă ‘’ceva’’ care se manifesta prin aceste  experienţe pe care le trăieşti zi de zi şi am să îţi spun în continuare exact de ce trăieşti ceea ce trăieşti în viaţa ta. Nu îţi spun să mă crezi, dar întreabă-te de ce auzi aceste lucruri chiar astăzi? Oare ar putea fi adevărat tot ceea ce citeşti??

    În urmă cu ceva vreme spuneam că noi suntem cei care ne creăm realitatea şi la nivelul de înţelegere pe care o aveam atunci, credeam cu toată fiinţa mea că acest lucru este adevărat.

    Credeam că gândurile mele sunt ale mele, şi că prin ele eu îmi creez această realitate.

    Mai târziu însă am ajuns să mă întreb :  oare chiar aşa să fie?  Oare gândurile mele sunt ale mele ? Atunci de ce nu le pot controla? De ce nu pot să am clipa de clipă gânduri dintre cele mai minunate?

    De unde vin aceste gânduri? Punându-mi întrebările potrivite, mi-au fost oferite şi răspunsurile potrivite la aceste cercetări interioare şi că de obicei le împărtăşesc cu tine.

    Cum funcţionează gândirea ?

    Următorul gând este atât de puternic pe cât îi dai tu atenţie. Este atât de semnificativ pe care tu îl împuterniceşti să fie. El îşi ia puterea din atenţia ta , din interesul tău.

    Primim o mulţime de gânduri în fiecare zi şi unora le  dăm atenţie, altora nu. Cele cărora nu le da atenţie şi le lăsăm să treacă , nu se înregistrează în psihicul nostru, în memoria noastră. Ce înseamnă acest lucru? Dacă nu rămân înregistrate de fapt ele nu s-au întâmplat. Nu există.  Dacă mintea spune că ceva există, atunci există, dacă nu, nu există. Dacă o credinţă nu însoţeşte un gând, atunci nimic nu se întâmplă.  Nu se întâmplă decât lucrurile cărora le acorzi atenţie şi interes.

    Ai observat că atunci când ai o boală şi iei milioane de pastile pentru că spui şi crezi că eşti bolnav/a , boala se prelungeşte? Când  acorzi interes remarcilor răutăcioase la adresa ta este modul tău prin care tu te identifici cu ele? Atunci când apare gândul primar care exprimă cea ce nu-ţi doreşti ,dacă îţi spui că a fost doar un gând şi îl laşi să treacă, el va dispărea, însă dacă tu îi dai atenţie şi începi să acţionezi ca şi cum există deja te cufunzi şi mai tare în existenţa lui.

    Mintea întotdeauna este cu un pas înainte, se gândeşte la ce se va întâmpla în momentul următor.  Dar cine se lasă purtat de aceste gânduri? Gândul despre cine crezi că eşti considera aceste gânduri importante. Acesta este jocul minţii. Astfel funcţionează gândirea.  Ideea că suntem ceea ce suntem, nu este ceea ce suntem, dar este modul în care experimentăm experienţă. Percepem ceea ce concepem. Care este relevantă acestor lucruri?

    Acest lucru înseamnă că evenimentele au acel efect asupra noastră pe care îl dăm noi, cu judecată noastră şi cu percepţia noastră. Interesul  şi credinţa pe care o acorzi acelei experienţe sunt cele care au efect asupra ta şi nu experienţă în sine. Experienţa doar este. Dacă începi să judeci această experienţă ca fiind bună sau rea, începi să dezvolţi anumite credinţe,  să încarci aceste gânduri cu energie şi astfel trăieşti experienţă a ceea ce crezi. Dacă admiţi că o experienţă doar este, nu este rea sau bună, ci doar este, atunci ea nu îţi va putea tulbura liniştea şi pacea în care te afli.

    Există lucruri pe care unii oameni spun că le pot vedea şi noi îi consideram nebuni, doar pentru că noi nu putem vedea. Ne grăbim să spunem despre ei că sunt falşi sau că mint pentru că noi nu putem vedea aceste lucruri, deşi motivul pentru care nu putem vedea este pentru că nu credem că există. Nimic există în viaţa ta dacă tu nu crezi că există. Însă când spun acest lucru nu mă refer la credinţele de suprafaţă, de cuvintele pe care le spui şi de gradul de profunzime cu care

    Tot ceea ce vedem sunt forme de gând

    Poţi să vezi că totul este doar gând? Nimic nu poate exista fără ca tu să-l observi. Tu eşti martorul acestor gânduri, tu eşti angajatul acestor gânduri. Ele îţi raportează ţie.

    Şi cine eşti tu?

    Când spunem ‘’Eu sunt’’, noi percepem acest lucru ca fiind pasivitate mai degrabă decât activitate.  De aceea suntem obsedaţi că mereu să facem ceva. Ne intreabam în permanenţă ce să facem, ne spunem în permamenta că dacă nu facem ceva nimic nu se întâmplă. Şi totuşi în spatele lui a face, activitatea continuă. Viaţa se desfăşoară. Activitatea există în absenţa lui a face. Şi atunci cine face aceste activităţi?

    Oare nu e conştiinţa, existenţă care face toate astea? Nu e oare vorba despre o forţă vitală, despre un creator care de fapt a creat totul şi noi doar descoperim, pas cu pas creaţia şi viaţa prin interesul şi atenţia noastră?

    Şi atunci suntem noi creatorii realităţii? La nivel generic nu, nu suntem, pentru că totul este deja creat, o conştiinţă superioară s-a ocupat de acest lucru, deci nu trebuie să ne mai facem griji cu asta. Însă când vine vorba despre realitatea noastră, despre modul în care experimentăm această realitate , intervine şi rolul nostru.

    Prin interesul şi atenţia noastră , prin modul în care în interior vedem viaţa, prin modul în care ne identificăm cu anumite gânduri, noi simţim viaţă şi realitatea.

    Jocul conştiinţei este unul magnific. De multe ori spunem :

    Eu am avut această idee genială şi am creat această inovaţie

    Eu determin ce anume intră sau iese din viaţa mea

    Eu sunt cel care face toate astea

    Însă nu este aşa, niciodată nu a fost aşa. Ceea ce face diferenţa între o persoană care trăieşte experienţa vieţii dintr-un loc al iubirii, bucuriei, şi o persoană care trăieşte experienţa vieţii într-un loc al temerilor, furiei, tristeţii, este percepţia.

    Atunci când ai senzaţia că tu ai control asupra tuturor lucrurilor care se întâmplă, atunci când te laşi dominat de această falsă identitate a ta, de ego, atunci intervine costul suferinţei.

    Totul exista deja. Totul este deja creat. Tu eşti totul. Important este să te aliniezi cu aceste lucruri. Nu poţi să te aliniezi la magia vieţii cu percepţia că viaţa este un chin, un haos, o continua suferinţă.

    Tu eşti deja iubire

    Tu eşti deja abundenţă

    Eşti deja bucurie

    Eşti deja sănătate

    Important este că tu să încarci aceste gânduri cu energie, atenţie şi interes pentru a le experimenta.

    Dacă tu ai încărcat gândul că eşti tristeţe, eşti deprimare, eşti nefericire, eşti lipsa atunci  din ce în ce mai mult trăieşti toate aceste lucruri.  Dacă tu ai încărcat gândul că eşti bucurie, fericire, extaz, abundenţă, atunci  din ce în ce eşti toate aceste lucruri.

    Însă chiar şi acesta este un joc, un joc al vieţii. Te poţi juca cu aceste gânduri, şi le poţi da viaţa pentru a manifesta în viaţa fizică diferite lucruri , însă este oare suficient?

    Secretul pe care îl cauţi eşti TU.

    Cu toţii dincolo de lucrurile acestea palpabile şi materiale ne dorim să ne întoarcem acasă, în acel loc în care fără efort printr-o simplă înţelegere, realizăm că nu avem nevoie de nimic, că avem totul şi că suntem în siguranţă, suntem iubiţi, suntem văzuţi independent de prosperitatea materială din viaţa noastră, independent de relaţiile din viaţa noastră.  Şi cum putem ajunge acolo? Să vedem cine suntem, să simţim acea conştiinţă din care facem parte?

    Când încetăm să mai facem eforturi prelungite, să ne chinuim să ajungem să atingem ceva , atunci rămânem cu simţul a cine suntem de fapt cu adevărat. Noi  ca şi oameni suntem observatori ai vieţii.  Viaţa se creează de la sine. Pe măsură ce crezi că ceva există, atunci îl vei putea şi vedea. Până atunci, nu înseamnă că nu există, înseamnă doar că tu nu crezi în acest ceva şi de aceea nu eşti aliniat cu el. Noi în esenţă suntem conştiinţa pură eternă şi când ajungi să înţelegi acest lucru îţi dai seama că moartea este doar o trecere, nu este supremul pericol.

    Adevăratul secret al vieţii nu este legea atracţiei sau celelate legi ale universului, deşi acestea au în ele magia vieţii, adevăratul secret eşti TU.

    Există o singură viaţă şi există mai mulţi privitori. Aceeaşi viaţa poate fi simţită în miliarde de moduri de fiecare fiinţă în parte. Totul ţine de înţelegerea că noi nu suntem  gândurile noastre, noi nu sunt emoţiile noastre, noi nu creăm nimic, noi doar suntem observatorii vieţii şi în acelaşi timp parte din conştiinţa care creează viaţă.

    Atunci când ai înţeles cine eşti, un alt parfum al vieţii ţi se releva. Acest parfum a lui cine sunt se recunoaşte prin pace, bucurie, spaţiu. NU eşti bucuros pentru că, ci pur şi simplu eşti bucuros pentru că eşti. Înţelegi că în spatele a ceea ce vezi eşti infinit în timp şi spaţiu, că dincolo  de asta este o aromă.

    Toţi vrem să ajungem la această descoperire. Cufundă-te în singurătate dacă vrei să ajungi acolo. Nu mai cauta soluţia prin ceea ce crezi că ştii, lasă totul pentru puţin timp de o parte şi cunfunda-te în interiorul tău, singură. Lasă totul până găseşti acel ceva care nu poate fi lăsat deoparte până găseşti acel loc care într-o clipită te va face să vezi complet diferit viaţa.

    În acest loc nu va mai există lipsa armoniei, nu va mai exista niciun fel de lipsa  Şi apoi poţi să te mişti oriunde prin existenţa, să trăieşti viaţa într-o nouă manieră, unde nimic nu te va tulbura.

    Ai curajul să rămâi complet singură o vreme, pentru a sta cu tine şi a găsi acest loc în care vei găsi răspunsul la toate întrebările tale. Cât timp îţi va lua, ce distanţă va trebui să parcurgi, nu ştiu.

    Poţi să vezi că tot ce ne înconjoară este doar gând? Nimic nu există fără tine.

    Darul nostru este oportunitatea de a  pune întrebări şi găsi răspunsuri, spre deosebire de celelate fiinţe necuvântătoare.

    În final vei realiza că tot ceea ce este în faţa ta este schimbător , că totul se transformă în funcţie de percepţia ta.  Tot ce este în exterior vine şi pleacă în funcţie de cum se modifica percepetiile din interiorul tău. Nu poţi păstra nimic pentru că tu evoluezi continuu.  Însă în spatele acestor lucruri rămâi tu cu şinele tău faţă în faţă.

    Cum arăţi tu?

    Tot ceea ce există în jurul nostru este o expresie a gândurilor noastre, însă noi nu suntem gândurile noastre. Lumea e o oglindă pentru a-ţi arăta exact care sunt gândurile cărora tu le acorzi atenţie şi interes. Vrei să ştii cu ce gânduri te identifici, uită-te în jurul tău. Vrei să ştii care îţi sunt credinţele despre viaţa atunci uită-te în jurul tău.

    O dată ce îţi dai seama de acest lucru poţi să schimbi credinţele şi astfel să îţi schimbi percepţia asupra experienţelor pe care le ai însă e nevoie să vezi cine eşti dincolo de tot acest joc pentru a putea ajunge la liniştea şi pacea care nu pot fi tulburate.

    Dacă nu reuşeşti încă să ajungi acolo înseamnă că nu e momentul potrivit pentru tine. Ai răbdare şi nu aştepta vreun rezultat, pentru că atunci când nu aştepţi îl vei primi.

    Joacă-te repetându-ţi afirmaţii zilnice, pentru că astfel vei ajunge să încarci acele afirmaţii cu energie şi astfel manifestarea acestora vă apărea în viaţa ta. Te pot ajuta să ajungi mai  repede la înţelegerea a cine eşti.

    Joacă-te învăţând să te iubeşti pe tine, pentru că în final tu eşti iubire şi dacă încă nu simţi lucrul ăsta înseamnă că te identifici cu absenţa iubirii.

    Joacă-te în fiecare zi pentru că întreaga viaţă este un joc, un joc al conştiinţei care se experimentează pe sine.

    Te îmbrăţişez cu drag

    Aştept comentariile tale mai jos, şi aştept să îmi spui care sunt acele lucruri care îţi provoacă suferinţă în acest moment pentru a aborda temele în următoarele articole şi pentru a te putea asista în această călătorie a vieţii.

    Îţi trimit un buchet imens de iubire pentru buchetul imens de iubire din interiorul tău.

    Pe curând

  • 3 dorinţe subtile care stau în calea fericirii tale

    3 dorinţe subtile care stau în calea fericirii tale

    De-a lungul vremii am observat că există o strânsă legătură între apropierea de divinitate şi acea stare de fericire şi linişte interioară pe care cu toţii o căutam.

    Trecem prin multe experienţe în viaţă şi alergăm în toate direcţiile, crezând că raţiunea este cea care până la urmă ne va împiedica să mai suferim.

    Şi totuşi ne apropiem de divinitate prin inima noastră nu prin mintea noastră, deşi atunci când este pusă în slujba inimii, mintea ne ajută să ducem la capăt drumul. Intelectul nostru este un ca un sac uriaş care poate cuprinde o vastă cantitate de informaţie şi cunoştinţe însă el singur nu ne poate duce la pacea şi fericirea pe care cu toţii o căutam.

    Nu întotdeauna oamenii cei mai inteligenţi sunt cei mai fericiţi, şi nu întotdeauna oamenii care au puţine cunoştinţe , sunt cei nefericiţi. Ne putem uita cu uşurinţă în lume, în jurul nostru şi vom vedea acest lucru în realitatea care ne înconjoară.

    Există însă o şcoală pe care cu toţii ar trebui să o cunoaştem, şi aceea este şcoala inimii. În visul meu, o astfel de şcoală te învaţă nu doar cum să analizezi cuvintele profeţilor, înţelepţilor şi oamenilor care au rămas în istorie pentru performanţele lor ci şi cum să exprimi cele 6 virtuţi ale inimii despre care ţi-am mai vorbit, în vieţile noastre, încă din copilărie.

    Putem studia toate cuvintele profeţilor şi învăţătorilor , însă dacă nu exprimam aceste virtuţi ale inimii, ce vom avea va fi doar un cap plin de concepte şi putem brava la nivel intelectual. Comportamentele rămân în mare parte legate de instinctele noastre de bază.

    Mulţi oameni vorbesc despre înţelepciune în zilele noastre, despre atingerea unei stări de linişte şi bucurie interioară, însă puţini o şi trăiesc în majoritatea timpului. În timp ce scriem sau citim citate profunde, energiile noastre emoţionale rămân agitate, nesigure de expresia lor de la moment la moment şi neghidate de inteligenta voce a inimii noastre. Pentru a trece mai departe de la a vorbi şi a trăi aceste emoţii te invit să citeşti în continuare şi să începi practică.

    Există o artă în exprimarea acestor 6 virtuţi dar înainte de a se putea exprima acestea au nevoie să fie ancorate în autenticitate. Aceste virtuţi nu pot fi fabricate ci ele vin din înţelegerea a cine suntem cu adevărat, din înţelegerea unei conexiuni între minte, trup şi inimă. Pentru unii oameni această conexiune necesită timp pentru a se dezvolta însă e important să începi să contemplezi şi să meditezi puţin asupra acestui ansamblu din care suntem constituiţi. Poţi să priveşti la cele 6 virtuţi: aprecierea, compasiunea, iertarea, smerenia şi curajul, că la nişte note muzicale. Dacă vei atinge aceste note simultan atunci obţii un acord, şi acest acord este iubirea divina- cea mai intala vibraţie pe care un om o poate emite şi recepţiona..

    Pe măsură ce vei porni să urmezi calea inimii tale, şi astfel să-ţi urmezi scopul spiritual , vei avea nevoie să te eliberezi de câteva dorinţe subtile care îţi blochează drumul.

    Poate te vei întreba de ce ar trebui să-ţi urmezi scopul spiritual şi calea inimii şi nu pot decât să-ţi răspund ca într-un fel sau altul, prin suferinţă sau prin lipsa suferinţei, cu toţii ne îndreptăm acolo. Înţelegerea acestui lucru, poate să trezească în tine o perspectivă nouă asupra vieţii şi te poate scuti de multă suferinţă. Cu siguranţă îţi doreşti să faci acest drum cu bucurie şi nu cu cu durere. De aceea îţi ofer cât mai multe informaţii despre cum poţi face acest lucru.

    Eu mă aflu aici să împărtăşesc cu tine informaţia pe care o descopăr, însă nu voi putea niciodată să aplic în locul tău. Poate articolele mele vin ca o reamintire, sau poate că sunt o hrană pentru tine pe moment, dar dacă nu păşeşti pe calea exprimării celor 6 virtuţi ale inimii , vei rămâne doar un mare filozof sau intelectual fără a fi dezvoltat abilitatea de maestru al emoţiilor.

    Toţi cei care au ajuns la linişte, iubire, pace, bucurie, acolo pe Insula sufletului, au pornit poate cu citirea unor informaţii , poate au primit înţelepciune prin revelaţii sau experienţe de viaţă, însă nu s-au oprit doar la a şti.

    Scopul nostru în viaţă este să trăim tot ceea ce ştim în experienţa şi astfel să ajungem cea mai bună versiunea a noastră. Tu ce faci pentru asta? Oare nu ai ştiut că doar devenind tu cea mai bună versiunea a ta, poţi crea cea mai bună versiunii a realităţii tale exterioare? Cu toţii avem de ales.

    Să ne întoarcem însă la acele dorinţe subtile care stau în calea a tot ceea ce încercam să obţinem. Mai mult ca sigur şi tu te întâlneşti destul de frecvent cu ele , aşa că e posibil că deja să fii simţit că ele stau în calea împlinirii tale personale.

    Cele 3 dorinţe subtile

    Aceste dorinţe sunt cele care ne influenţează aşteptările în câmpul dezvoltării şi evoluţiei noastre spirituale.

    Dorinţa pentru recompensă imediată

    Ne aflăm într-o epocă în care cu toţii căutam o scurtătură pentru a ajunge în vârf în domeniul în care activăm. Viteza este cuvântul cheie al fiecărei zile şi scopul acestei viteze este să facem totul rapid, în cât mai puţin timp, să fim mai productivi, să fim angajaţi mai buni, să fim studenţi mai buni , să fim cei mai buni în toate şi să ajungem la această performanţă cât mai repede posibil.

    Ce lipseşte din această abordare însă este destinaţia. Unde te duce acceleraţia pe care apeşi? Către o maşină mai scumpă? Către o casă mai mare? Către iluminare? Către un cont bancar inepuizabil? Către o poziţie mai prestigioasa în viaţă? Către o sănătate mai bună? Sau poate doar către un stil de viaţă care pare mai uşor? Indiferent de destinaţie, noţiunea de recompensă imediata reprezintă catalizatorul prin care să ajungi acolo.

    Dar dacă destinaţia este măiestria emoţiilor, căci se pare că nu toate destinaţiile de mai sus ne aduc fericirea ci mai degrabă aceasta măiestrie emoţională? Care este scurtătură care ne va duce către ea? De unde ştim când să accelerăm şi când să încetinim?

    Recompensa imediata presupune următorul lucru fundamental. Către fiecare scop omenesc există fie o scară , fie un lift, şi cel mai bine este să iei liftul. Să ajungi la destinaţie a devenit mai important decât să stai să analizezi dacă scopui pe care ţi l-ai propus este cel mai bun pentru sufletul tău. Am uitat de scopul sufletului şi astfel ne-am îndepărtat şi de minunăţiile pe care acesta le aduce.

    Ne plângem de lipsa de iubire, bucurie, pace, însă toate acestea nu le putem găsi decât pe calea sufletului. De câte ori te-ai oprit în drumul tău să te întrebi dacă te mai găseşti pe ea sau ai deviat spre alte căi?

    Însă dacă ţi-ai dat seama că măiestria emoţională este cel mai important obiectiv pentru calea sufletului tău, te felicit. Înseamnă că ţi-ai dat seama că singura modalitate prin care poţi ajunge să îţi împlineşti scopul sufletului este să trăieşti în inimă, exprimând cele 6 virtuţi cu autenticitate şi artă şi că viteza cu care această călătorie de desfăşoară nu este de o reală importanţă. Această nevoie de viteză şi recompensa imediata nu face altceva decât să îţi hrănească ego-ul şi astfel să te îndepărteze de sine, lucru care atrage după sine foarte multe dezechilibre emoţionale.

    Dorinţa pentru control:

    A doua dorinţă subtilă care ne scoate de pe cursul inimii şi totodată de pe drumul fericirii este nesăţioasa dorinţa de control. Dorinţa de a controla viaţa cuiva, se naşte în noi la o vârstă fragedă şi este întreţinută de procesul de socializare. Suntem învăţaţi să ne controlăm emoţiile, mai ales băieţii. Şi pe măsură ce devenim adulţi învăţăm că prin intermediul controlului putem avea succes.

    Mulţi oameni văd acest control că ultima unealtă pentru succes în orice dimensiune a vieţii, inclusiv latura spirituală. Şi totuşi controlul , în final, nu este deloc satisfăcător, pentru că întotdeauna eşti ancorat într-o luptă cu alţi oponenţi care vor la rândul lor control. Este o competiţie fără sfârşit. Această dorinţă vine şi în urma credinţelor şi catalogării societăţii cum că sunt câştigători şi sunt pierzători, şi e mai bine să fii câştigător. Ei bine în lumea banilor, este destul de dificil să combaţi această logică. Însă ambiţia pentru control, este una care te seacă de energie şi care te oboseşte pentru că mereu vei fi focusat pentru că lucrurile să se desfăşoare aşa cum doreşti tu. Şi totuşi spontaneitatea vieţii ne arată că nimic nu este permanent şi niciodată nu vom avea control complet asupra lucrurilor, aşadar totul este doar o iluzie.

    Mai mult decât atât, cei care caută acest control în permanenţă ajung extrem de greu la echilibrul emoţional. Imediat ce lucrurile nu se desfăşoară aşa cum vor ei , vor fi cuprinşi de stres şi anxietate şi vor avea numeroase căderi emoţionale.

    Antidotul acestei nevoie de control este să-ţi demonstrezi ţie că poţi să treci de la siguranţă la nesiguranţă într-o clipită, că poţi să treci la exprimarea virtuţilor inimii atunci când te loveşti de o provocare a vieţii şi că poţi să te predai sinelui tău superior, divinităţii, atunci când ego-ul tău creşte peste măsură.

    Uşor de zis , greu de făcut, ai putea spune dar măiestria emoţională nu este o destinaţie, este o călătorie. Aminteşte-ţi de asta. Nimeni nu sta să judece cât de bine exprimi tu virtuţile inimii. Este doar alegerea ta, şi tu decizi la ce vrei să te acordezi.

    Nu te judecă pe acest drum, nu încerca să grăbeşti lucrurile, fă totul în ritmul tău.

    Poţi să fii sigură că deîndată ce te îmbarci în această călătorie, vor fi ocazii când vei mai păşi pe alături şi vei face greşeli. Poate chiar vor fi ocazii când când vei simţi că nu mai ai soluţii. În aceste momente tot ce trebuia să faci este să te încredinţezi sufletului tău şi să îţi asculţi inima, mai presus de orice alte sfaturi.

    Inima este casa sufletului tău.

    Aminteşte-ţi de virtuţile inimii ori de câte ori simţi că te laşi cuprinsă de această dorinţă, şi astfel pur şi simplu intenţia ta, îţi va schimba câmpul energetic, starea ta de spirit, şi va atrage către tine sănătatea emoţională, calitatea mentală şi o stare fizică de bine.

    Dorinţa pentru următorul lucru

    A treia dintre dorinţele subtile este dorinţa pentru următorul lucru. Întotdeauna ne dorim altceva care pare a purta o mai mare satisfacţie decât ce avem acum. Oamenii în general vor să se mute la ideea următoare, să pornească pe calea spirituală sau spre o nouă modalitate de vindecare emoţională şi fizică, înainte să fi ajuns la o înţelegere a stării pe care o au în prezent. Experimentează totul la un nivel de suprafaţă fără a pătrunde adânc în interiorul lor să înţelegea valorile care se găsesc acolo.

    Să luăm de exemplu acest subiect: măiestria emoţională. Unii oameni ar putea ar putea fi în dezacord cu ideea că aceasta este o importanţă abilitate pe care e necesar să o posedăm indiferent de cum este numită în termini psihologici sau spirituali. Totuşi nu este un lucru uşor să ajungi la o înţelegere profundă a naturii subtile a emoţiilor şi să deprinzi aceasta măiestrie a lor.

    Nevoia pentru următorul lucru este ca un buton de ‘’ refresh ‘’in sistemul nostru de credinţe. Uneori este un instinct bun să dai ‘’refresh’’ sistemului tău de credinţe, mai ales atunci când cel vechi nu îţi mai foloseşte.

    Alteori însă, acesta îţi distrage atenţia de la adevăratul scop al vieţii pentru că întotdeauna te îndrepţi către un nou obiectiv, o nouă modalitate, o nouă învăţătură, un nou mod de viaţă.

    Însă credinţele centrate în inimă şi înţelepciunea intuitivă te vor ajuta întotdeauna şi sunt o sursă nesecată de inteligenţă. Când te muţi la următorul obiectiv, şi acest următor obiectiv nu presupune să trăieşti în inimă, conform unor credinţe sănătoase care vin din spirit, s-ar putea să nu ai acces la acea sursă de inteligenta măreaţă care este în interiorul tău şi care te va conduce întotdeauna spre împlinirea scopurilor tale.

    Aşadar ai grijă ca acel nou vis pe care ţi-l stabileşti să îl hrăneşti cu credinţele potrivite şi valorile inimii. Îndrăgosteşte-te de tine, foloseşte te de Puterea creatoare a afirmaţiilor, şi conectează-te la centrul inimii tale, pentru că acolo se afla inteligenţă universului care îţi poate fi suport în viaţă, dacă te acordezi la ea.

    Acel nou lucru pe care ţi l-ai stabilit conştient, s-ar putea să pălească în faţa înţelepciunii inimii pe care o vei accesa , pentru că o dată ce vei stabili această conexiune cu centrul fiinţei tale, vei ajunge să cunoşti adevăratele valori, care te conduc spre bucurie, linişte, fericire interioară.

    Cele 3 dorinţe subtile sunt fiecare dinte ele o componentă unui sistem disfuncţional social construit pe un sistem de credinţe şi valori expirat care de-a lungul vremii a pus mai presus ambiţiile ego-ului în locul înţelepciunii inimii.

    Dacă privim lumea în care ne aflăm, aceasta este un efect al acestui sitem disfuncţional. De aceea acest an este un an transformator, pentru că a venit vremea ne întoarcem la virtuţile şi inteligenta inimii, dacă ne dorim ca lumea din jurul nostru să fie una plină de iubire, pace, prosperitate.

    Ne apropiem de o nouă ordine, pe care cu voie sau fără voie, cu toţii o vom urma. Cu cât înţelegem mai repede acest lucru şi ne îndreptăm spre noul sistem de credinţe, cu atât vom ajunge mai repede, să gustăm bucuria, liniştea şi iubirea.

    Eu te chem alături de mine, şi te îndemn ori de câte ori am ocazia, să te reîntorci în centrul inimii tale, să începi să faci saltul în conştiinţa car te va conduce spre partea minunată a vieţii.

    Te îmbrăţişez cu drag

  • Există miracole când crezi… Revendică-ţi potenţialul creator

    Există miracole când crezi… Revendică-ţi potenţialul creator

    Cine sunt eu şi ce pot eu să fac? De ce ţi-ai pune o astfel  de întrebare? Nimeni în lume nu îţi cere  să pătrunzi atât de adânc în introspecţie.  Aparent nu ai nevoie de asta pentru a obţine un job, nu ai nevoie de asta pentru a te căsători, nu ai nevoie de asta pentru a cumpăra o casă, nu ai nevoie pentru a învăţa o limbă străină, aparent nu ai nevoie de asta pentru nimic. Însă dacă te întrebi asta, întrebarea vine din ceva diferit, ca şi o chemare interioară de a afla ceva, de a-ţi răspunde la anumite întrebări.  O chemare de a sparge toată condiţionarea, de a te elibera de un mod de gândire pe care l-ai învăţat şi care nu ţi se potriveşte, nu este în concordanţă cu fiinţa ta interioară, un  mod de gândire care e responsabil pentru suferinţă din viaţa ta.

    Acest mod de gândire te-a sabotat până acum, din umbră, aducând în viaţa ta rezultate care te privează de bucurie.

    Prin această întrebare multe fiinţe au ieşit din confuzie pentru totdeauna, liberi de teamă de a muri, de teamă de a trăi, liberi de sentimentul că trăiesc viaţa altcuiva. Pentru că această întrebare te conduce spre descoperirea faptului că eşti o fiinţă care are o putere mai mare decât ai fi crezut vreodată,o fiinţă căreia i-au fost date o mulţime de daruri pe care le poate folosi în avantajul ei.

    Mergând adânc în fiinţa ta, vei experimenta viaţa într-un total alt mod decât ai fost condiţionat să o percepi până acum. Acesta va fi momentul în care bucuria şi liniştea sufletească se vor instala pentru totdeauna în interiorul tău şi vei putea să priveşti ca un observator toate celelalte lucruri trecătoare, detaşat. Acesta va fi momentul în care cu adevărat vei putea manifesta abundenţă, sănătatea , dragostea în viaţa ta ca expresie a cine eşti tu în interior.

    Totul se rezumă la întoarcerea la inocenta, la întoarcerea la fiinţă perfectă care ai venit pe lume, aceea fiinţă care nu cunoaşte limite, condiţionări, şi negativism, acea fiinţă plină de bucurie şi iubire.  Tot ce trebuie să faci este să te centrezi pe eliberarea de condiţionările  şi credinţele negative pe care le-ai cules de-a lungul vieţii din jurul tău de la oameni care considerau că ei ştiu ce e mai bine pentru tine şi să regăseşti adevărul.

    ‘’Cautarea adevărului reprezintă de fapt căutarea de sine. Adevărul pe care îl cauţi eşti Tu. ‘’

    Tu cel adevărat, tu cel de sub mantia tuturor ideilor care îţi îmbraca adevărata fiinţă din copilărie şi până în prezent.

    Gândurile ne creează realitatea se spune, însă un gând fără credinţă nu valorează nimic, în timp ce un gând cu credinţa poate opri un război. E esenţial să ajungem la esenţa noastră, care dincolo de toate straturile , este doar măreţie şi iubire. Uneori  devine însă destul de dificil să-i auzim vocea prin zgomotul zilnic care ne înconjoară şi să ne încredem în cele mai minunate lucruri pe care această ni le transmite. Prea mult timp am fost obişnuiţi altfel.

    Mergând prin viaţă şi în acelaşi timp pe drumul către evoluţia sufletului, am observat  multă confuzie. Această confuzie m-a urmărit  şi pe mine multă vreme, deşi am păşit pe drumul dezvoltării personale şi pe drumul căutării unei căi care să mă scape de suferinţă  de câţiva ani. De fiecare dată am primit altă strategie, altă metodă, altă tehnică care îmi promitea obţinerea succesului în toate formele sale, financiar,  relaţional, personal, profesional. Întotdeauna mă centram pe vocile din exteriorul meu în loc să învăţ să comunic cu sufletul meu. Niciuna dintre  strategii însă nu mi-a adus ceea ce căutăm ci doar frânturi şi iluzii. Acestea singure fără călătoria plină de semnificaţie şi înţelegerea a cine sunt eu, nu au valorat absolut nimic.

    Din ce în ce mai multă lume caută o cale prin care poate să trăiască o viaţă plină de bucurie, pace sufletească, sentimentul de abundentă şi plenitudine şi există din ce în ce mai multe promisiuni ale acestora prin diferitele programe de dezvoltare personală care apar.  Fiecare dintre ele  poartă cu sine o bună intenţie  însă în acelaşi timp ,în opinia mea, multe dintre ele  poartă un adevăr subiectiv.

    De ce?

    Pentru că nu există o strategie sau o reţetă universal valabilă pentru  toată lumea şi aceste metode te pot băga în ceaţă mult mai mult decât erai până să începi să le aplici.

    Înainte de toate avem nevoie să ne reamintim cine suntem, înainte de toate avem nevoie să revenim la adevăr. Prea multă lume ne-a învăţat să fimi pesimişti, limitaţi şi prea puţini să-ne  păstrăm atitudinea pozitivă şi percepţia despre viaţa ca fiind una luminoasă în zilele noastre.  Prea puţini mai credem că suntem fiinţe perfecte, cu un potenţial creator extraordinar. De aceea avem nevoie să aducem reamintiri sinelui în permanenţă. Dacă nu-i auzi vocea, datorită zgomotului, poţi începe tu să comunici cu el, şoptindu-i adevărul , la care cu siguranţă el îţi va răspunde cu adevăr şi bogăţie, în toate formele ei.

    De câte ori ai încercat diferite strategii şi tehnici pentru a reuşi să nu mai suferi în relaţii?

    De câte ori ai încercat strategii pentru a reuşi să-ţi împlineşti nevoile materiale şi să trăieşti o viaţă plină de bucurie?

    De câte ori ţi-ai stabilit obiective la care nu ai ajuns şi te-ai simţit dezamăgit?

    De câte ori ţi-ai dat seama cât de puţin crezi în tine şi cât de puţin te iubeşti şi totuşi nu ai reuşit să faci ceva concret pentru a schimba acest lucru?

    De câte ori ai luat conştient o decizie şi ai crezut că ea te va duce acolo unde îţi doreşti?

    De câte ori ţi-ai dorit cu tărie să ieşi din acest labirint al suferinţei şi nu ai reuşit?

    De când aştepţi iubirea în viaţa ta?

    Unul din motivele pentru care nu ai reuşit aceste lucruri, deşi poate conştient ai luat decizia să o faci, este că în subconştientul tău încă rulaza programe şi tipare vechi de gândire care îţi  aduc ceea ce nu îţi doreşti.  Chiar dacă iei decizii conştient, e important să faci aceste transformări şi la nivel profund. Este esenţial să acţionezi asupra subconştientului tău, care încă te sabotează. El a fost hrănit mult timp cu programe negative, cuvinte descurajatoare şi condiţionări. Rădăcinile lui sunt puternice . Tu cum îl hrăneşti astăzi? Care sunt cuvintele pe care ţi le spui? Care este limbajul pe care îl foloseşti când vorbeşti cu tine? Chiar şi astăzi el răspunde cuvintelor tale . Tot ceea tu îi spui s-ar putea să fie motivul pentru care ai în viaţa ta bucurie sau suferinţa, motivul pentru care atragi ce îţi doreşti sau ceea ce nu îţi doreşti.

    În interiorul tău încă nu crezi că poţi! Nu crezi că poţi să ajungi la abundenţă, iubire, sănătate. Te-ai pierdut atât de mult printre credinţele societăţii şi ale celorlalţi încât nu mai crezi în puterea ta interioară şi în potenţialul tău de a crea. Oricât ai aştepta alt salavator , pentru a te scoate din nefericire, el nu va veni din afară. Salvatorul tău eşti Tu însuţi.  Pentru că oricât de mult ai spune tu că nu poţi, la fel de mult am să-ţi spun eu că  POŢI.  Tot ce trebuie să faci este să ajungi să crezi din nou. Acesta este singurul secret. Doar atunci când crezi poţi creea.

    Eşti pregătită să îţi revendici potenţialul creator? Mai există în tine vreo sămânţă de credinţa în puterea ta interioară?

    S-au scris multe despre puterea credinţei , şi au fost şi mai multe dovezi. Dacă alegi să crezi în măreţie  şi frumuseţea vieţii , poţi să trăieşti aceste lucruri. Important e să ajungi să te îmbraci cu acele credinţe care rezonează cu vocea divină a sufletului tău. Doar aşa, vei trăi miracolele vieţi.

    Cu iubire