Ce  e iubirea? E ceva ce poate  avea  definiţie, o aromă, un miros?

Nimeni nu poate înţelege ce este. Dar singurul lucru pe care îl poţi spune este că dragostea înseamnă unicitatea fiinţei din care dragostea romantică e doar un aspect. Dragostea pentru copii , părinţi e doar un aspect.

Ştii ce e dragostea? Nimeni nu poate înţelege ce e dragostea. Pentru că ea nu poate fi explicată în cuvinte şi nu poate fi limitată la cuvinte. Atunci când renunţi să o mai defineşti în vreun fel, să o mai cataloghezi în vreun fel, ea pur şi simplu rămâne. Şi o poţi simţi.

Ea nu cunoaşte limite şi graniţe. Nu se poate cumpăra şi există în ediţie nelimitată.

Cum poţi să împarţi ceva care nu e divizibil?

Eşti doar la un gând distanţă de dragoste întotdeauna pentru că tu eşti dragoste. Dacă reuşeşti să treci de ideile învăţate, condiţionate despre ceea ce e dragostea, dacă reuşeşti să expanzi mereu  graniţele a ceea ce numeşti dragoste vei experimenta o expresie mai extinsă a ei.

Toate experienţele din lume, au savoarea lor, dar dincolo de toate cel mai frumos parfum este cel al iubirii pure, iubire care nu condiţionează, nu responsabilizează, nu cere şi nu aşteaptă. Şi poate că pare atât de  greu de atins, însă există şi eşti doar la un gând distanţă de ea.

Tot ce ai de făcut este să te deschizi spre ea.

Dacă vei întreba 50 oameni ce e dragostea vei primi 50 răspunsuri. 50 răspunsuri, percepţii ale aceluiaşi joc, bazate pe condiţionarea pe care au primit-o de-a lungul vieţii. Şi niciunul dintre aceste răspunsuri nu reprezintă adevărul suprem. Nu cauta să găseşti un răspuns, o definiţie, doar rămâi în tăcere , şi vei simţi adevărul, întotdeauna.

Când nu mai ai cuvinte, când laşi toate gândurile la o parte despre ceea ce credeai că e, când nu mai raţionalizezi, vei simţi acea bucurie, şi acea plenitudine interioară, acea pace şi linişte.

Am descoperit că iubirea izvorăşte de dincolo de raţiune, tăcută şi prea multe explicaţii, ea doar apare şi se revărsa asupra noastră.

Aparent niciodată nu reuşim să găsim motivele logice pentru care ea a apărut , însă dincolo de asta, vine un moment în care îţi dai seama că ceea ce se reflectă în realitatea ta exterioară este exact ceea ce ai trezit tu în interiorul tău.

Păstrează-ţi raţiunea pentru lucrurile practice ale vieţii şi abandonează-te atunci când vine vorba despre iubire.

Iubirea adevărată nu pleacă niciodată, indiferent ce faci sau spui, ea este acolo. Şi e ok dacă uneori  trăieşti şi alte emoţii în relaţiile de iubire, atâta vreme cât ştii că ele sunt altceva şi nu le integrezi în ceea ce se cheamă iubire.

Au şi ele gustul lor, interesant, dar  vin şi pleacă.

Am înţeles de-a lungul vremii că nu vom putea niciodată exprima în cuvinte această minunată creaţie numită dragoste.

S-au scris poezii, romane, melodii  care doar pot exprima o nuanţă din ce este cu adevărat .

Din cele mai vechi timpuri, cuvintele au fost prea puţin să explice imensitatea acestui sentiment. Cum ar putea să o facă, când iubirea este o calitate a sufletului şi acesta este infinit şi etern?

Ne spunem mereu că suntem oameni puternici, sau primim aceste îndemnuri de când suntem mici, dar suntem oare destul de puternici să iubim?

Poţi iubi pe cineva care te răneşte?

Poţi iubi oamenii dincolo de aparenţe, naţionalitate, etnie, stare de sănătate?

Poţi iubi pe cei care te lovesc?

Poţi iubi pe cei care nu sunt de acord cu tine?

Poţi să rămâi în iubire, atunci când întreaga ta credinţa se zdruncină şi trăieşti experienţe dureroase?

Iar eu îţi spun că poţi şi ai putut dintodeauna, singurul lucru care te împiedică să realizezi acest lucru este în schimb ideea despre ceea ce crezi că poţi face şi ce nu.

Ne-am obişnuit să judecăm şi să împărţim oamenii în oameni care merită şi oameni care nu merită să fie iubiţi.

Dar cum oare poţi spune că eşti o fiinţă iubitoare atunci când tocmai pe cei care au cea mai mare nevoie de iubire, îi respingi?

Când eşti dezgustat de cei care sunt bolnavi, infirmi, pe cei care poartă haine mai puţin curate, pe cei care  sunt atât de răniţi şi care fără să-şi dea seama ce fac te rănesc?

Fiecare din noi este demn de iubire, pentru că fiecare din noi valorează mai mult decât hainele lui, etnia lui, acţiunile lui, poziţia socială. Acestea sunt doar roluri pe care le jucăm în această viaţă, şi niciunul din noi nu a putut alege când a venit în această lume scena pe care va juca.

Poţi vedea că mulţi dintre oameni, nici măcar nu ştiu de ce fac ceea ce fac? Nimeni nu are nimic personal cu tine, fiecare îşi desfăşoară doar programele mentale pe care le-au acumulat de-a lungul vieţii.

Nimeni nu face ceva intenţionat pentru a te răni pe tine, ci o face pentru a se apăra pe sine.

Şi da, vine un moment pentru fiecare, în care ne trezim, ne dăm seama ce se întâmplă şi devenim conştienţi, dar fiecare are ritmul lui. Nu e vina nimănui că nu o putem face în acelaşi timp. E doar cursul vieţii. Fiecare are o cale de urmat .

Cea mai puternică armă din lume este iubirea. Ea dizolvă orice scut de apărare. Tratează-i pe cei care îi consideri inamici cu dragoste şi vei vedea cum toate zidurile lor de protecţie se sfarma.

Tratează-i şi iartă-i pe cei care nu ştiu ce fac, pentru că acţionează dintr-un loc inconştient, cu iubire, pentru că astfel îi ajuţi să devină conştienţi.

Pentru că mai mult ca sigur a fost cel puţin o ocazie, în care şi tu ai acţionat sau reacţionat într-un anumit mod, fără să-ţi dai seama de ce ai făcut-o.

Doar atunci când vezi că eşti iubire, eşti liber cu adevărat. Până atunci tot ceea ce eşti tu că fiinţă va fi orbit de automatisme şi condiţionări.

Nu judeca dacă tu ai ajuns deja acolo şi ceilalţi nu au făcut-o. Probabil că încă nu e timpul lor şi nu e vorba că nu îşi doresc, dar pur şi simplu nu pot vedea încă.

Îmi vine în minte un îndemn biblic care spune cam aşa:

‘’Binecuvantati sunt cei care cred înainte să vada’’.

Dintotdeauna m-am simţit binecuvântată, pentru că nu am avut nevoie de dovezi ştiinţifice, explicaţii elaborate sau ceva palpabil pentru a crede că există o magie în lume, că există lucruri minunate, întotdeauna am simţit adevărul în interiorul meu şi nimic nu a putut să-l zdruncine.

Însă asta nu înseamnă că îi judec pe cei care au nevoie de dovezi palpabile pentru a se convinge că ceva există. Înţeleg perfect şi accept că  există un timp pentru fiecare .

Cu toţii suntem aici să redescoperim cine suntem cu adevărat şi mai devreme sau mai târziu o vom face.

Şi nu te gândi atunci când vine vorba despre dragoste, nu raţionaliza,  nu îţi judeca sentimentele,  doar abandonează-te  în iubire, pentru că în acel moment simţi că nu eşti separat de nimic,  ci eşti una cu totul. Şi asta e minunat. Iar în această realizare îţi dai seama că nu eşti şi nu ai fost niciodată singur.

De aceea atunci când doi îndrăgostiţi  se abandonează în călătoria iubirii,  simt că sunt unul, şi acea conxiune este minunată, puternică, frumoasă.

Însă am realizat că niciunul dintre parteneri nu poartă nici o responsabilitate faţă de celălalt.  Calea spre iubire este o cale pe care fiecare din noi trebuie să o găsească , pentru că înseamnă să-ţi redescoperi sinele adevărat.

Iar într-o relaţie dacă spui ‘’Te iubesc, dacă mă iubesti’’,  aceasta nu este iubire pură ci este doar o formă iluzorie, o nevoie.

Dar ca să vezi asta uneori va trebui să schimbi mai mulţi parteneri,  sau uneori poţi rămâne cu o singură persoană toată viaţa, pentru că realizezi că a te simţi, iubit, complet,, întreg, nu depinde de celălalt partener ci depinde doar de trezirea iubirii dinăuntrul tău.

Şi ca să poţi face asta, uneori treci prin mai multe relaţii, până când ajungi la un moment dat să întâlneşti o persoană  care înţelege exact care e rolul unei relaţii şi cum acest univers funcţionează, şi atunci poţi să călătoreşti alături de ea, fără teamă prin viaţă.

Iar cu acest om, poţi fi cine eşti cu adevărat, la fiecare pas,  pentru că ştii, că te înţelege şi rămâne acolo să te asiste, să te susţină şi împreună să trăiţi această experienţă a regăsirii de sine. Ce poate fi mai minunat de atât?

În acest acest moment, devii liber.

Şi nu te îndoi că poţi ajunge să trezeşti iubirea din tine, chiar în acest moment, pentru că eşti doar la un gând distanţă de ea. Tot ce trebuie să faci este să te deschizi spre ea.

Şi dacă ai vrei îndoială că ai această capacitate umană de a iubi până la capăt, indiferent câte lovituri primeşti, priveşte la Iisus, care este un simbol extraordinar şi care tocmai asta face, arata celor care vor să vadă şi celor care vor să audă, că poţi să fii un om desăvârşit prin iubire şi mai mult decât atât câtă puterea are acest minunat sentiment.

Nu eşti cu nimic mai prejos decât decât El sau oricine altcineva şi acesta a fost şi mesajul lui.

Iubirea poate vindeca. Iubirea te poate ajuta să ieşi din câmpul inconştientei şi să vezi că valorezi într-adevăr mai mult decât poziţia ta socială, haine, trecutul tău.  Iubirea nu judeca şi nu condamna pe ceilalţi. Iubirea nu aşteaptă şi nu cere, pentru că ştie că e suficient să fii iubire pentru a primi iubire.

Şi dacă îţi spun că o dată ce găseşti această cale spre iubire, toate celelalte aspect ale vieţii tale se vor vindeca te la sine, poţi crede asta?

Lasă-mi un comentariu mai jos.

Cu iubire,

Cristina