Nu ai obosit alergând după fericire?

Nu ai obosit alergând după fericire?

Se spune ca învingătorii sunt întotdeauna singuri. Singuri şi cu multe abisuri interioare aş spune eu şi nu  mă miră deloc că lucrurile stau aşa.

Succesul pe care atâţia oameni îl prescriu şi îl administrează căutătorilor acestuia vine la pachet cu multe efecte adverse care de prea puţine ori sunt menţionate.

Şi când spun succes mă refer la rezultatul acelei căutări nebune de a fi mereu cel mai bun, de a fi mereu în lumina reflectoarelor şi de impresiona prin statut, conturi  în bancă şi realizările tale.

În ultima vreme viaţa m-a pus fata în faţă cu astfel de oameni, care sunt mânaţi de o dorinţă extremă de a face mereu ceva pentru a ieşi în evidenţă şi a demonstra că sunt diferiţi. De fiecare dată când ne întâlnim, le repet că sunt fiinţe atât de valoroase şi că prin simpla lor existenţă contează mai mult decât şi-au imaginat. Apoi îi întreb de fac ceea ce fac, care este finalitatea acestei obsesii nebune de a acumula tot mai multe diplome, recunoaşteri şi mai ales care este momentul în care consideră că va fi suficient?

Şi astăzi vreau să te întreb şi pe tine acelaşi lucru. Când consideri că ceea ce faci va fi suficient, care crezi că va fi momentul în care vei considera că eşti complet şi că existenţa ta are sens?

Vorbind cu un prieten drag, mi-a mărturisit că întotdeauna îşi doreşte mai mult, că este atât de natural să fie mânat de această pornire să impresioneze prin ceea ce face, încât nu ştie cum să se oprească. În niciun fel nu reuşeşte să obţină împlinirea pe care o cauta atât de aprins şi este extrem de epuizat. La finalul zilei , când se pune în pat, se simte singur.

Nici o diplomă, niciun titlu, nici o realizare , nici măcar contul bancar  nu îţi oferă căldură pe care conexiunea cu  alte suflete o poate face şi în interiorul tău poţi simţi acest lucru.

Şi mai mult aflându-te mereu  în goană de a obţine ceva, niciodată nu poţi gusta bucuria care există în fiecare moment.

Intelectul nostru este unul dintre cele mai valoroase capacităţi cu care am fost înzestraţi însă în acelaşi timp poate deveni cel mai mare duşman al nostru.

Pentru că în final, mintea noastră ne-a fost dată pentru a servi nevoilor sufletului, iar când acest lucru nu se întâmplă, apar nemulţumirile .

În ultima perioadă umanitatea a traversat o etapă a materialismului. Mereu am fost centraţi pe a face şi a avea mai mult iar motivul inconştient pentru care am făcut ăsta este pentru că am crezut că la capătul călătoriei ne aşteaptă fericirea cu ale ei aripi mari.   Ne-am separat unii de ceilalţi dintr-o foame nebună a minţii de a câştiga lumea şi astfel am uitat de sufletele noastre.

Ce rost are să câştigi lumea întreagă, dacă îţi pierzi sufletul?

Astăzi în sfârşit am ajuns să vedem că de fapt nimic din realitatea exterioară nu ne va fi suficient pentru a ajunge la acel sentiment de împlinire. Uşor,uşor, începem să ne deschidem ochii şi să vedem cu claritate că dragostea este de fapt singura  forţă care ne poate vindeca sufletul şi de a ne oferi liniştea pe care o căutam. Începem să vedem că totul exista în interiorul nostru, şi dacă te încăpăţânezi să cauţi altundeva decât în tine, vei rămâne în acelaşi loc al confuziei, izolării, singurătăţii şi suferinţei.

Cu toate acestea aceasta era a centrării pe exterior şi a acumulării de bunuri  este una pe care a fost necesar să o trăim pentru a realiza că nu este calea cea împlinitoare pe care o căutam. Experienţa întotdeauna reprezintă sursa cunoaşterii directe iar cunoaşterea directă este singura care te va face să vezi lucrurile cu claritate .

Abisurile interioare nu se pot umple niciodată cu lucrurile exterioare iar singurătatea reprezintă în esenţă, deconectarea de la sursă, ruptura de întregul din care facem parte.

De unde apare sentimentul de separare şi singurătate?

Conceptul că totul este separat de restul este unul eronat. Ideea că de fapt creatorul este separate de creaţie, umanitatea este separată de creator, natura este separată de oameni, oamenii sunt separaţi de alţi oameni este eronată şi iluzorie. Toate lucrurile şi toate formele de viaţă vin dintr-o singură sursă divină şi se vor întoarce în aceeaşi sursă divină pentru că în esenţă există o singură sursă.  Dincolo de toate nivele de vibraţie care fac ca lumea să arate aşa cum arată în manifestarea fizică,  există un singur sine al umanităţii,  şi există un singur sine al lui Dumnezeu, şi toate reprezintă acelaşi sine, aceeaşi sursă. În esenţă totul este UNUL.

Poate că această idee este destul de dificil de înţeles pentru unii oameni, dar dacă vei observa viaţă şi totul ce se afla în jurul ei, vei începe să vezi  dincolo de aceste concepte limitate de separare, unitatea în tot ce ne înconjoară.

Sursă este una singură deşi ea se manifestă în mai multe forme.

Noi oamenii nu am fost niciodată separaţi de sursă şi nici nu vom fi. Suntem în realitate una cu infinitul.

Separarea pe care oamenii o experimentează îşi are sursa în minte şi se datorează identificării limitate cu complexul minte-trup, însă  noi oamenii niciodată nu vom fi separaţi de spirit, pentru că noi suntem spirit.

Majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de această legătură pe care o au cu divinitatea sau nu cred în ea, şi astfel  experimneteaza tot mai mult separarea şi singurătatea.

Atunci când  eşti absorbit de dorinţa de a demonstra ceva cuiva, înseamnă că încă nu te poţi vedea că fiinţă divină şi completă care eşti.

Pentru cine faci lucrurile pe care le faci?  Le faci pentru bucuria momentului sau pentru iluzia viitorului? Aduc ele împlinire sufletului tău? Când mergi seara la culcare te simţi întreagă, completă, împăcată?

Nu ai nimic să demonstrezi nimănui. Eşti valoroasă prin simplul fapt că exişti. Nu cauta calea spre succes, pentru că ea nu îţi va aduce calea spre iubire. Rămâi în schimb pe calea spre iubire  şi implicit spre tine pentru că ea cu siguranţă îţi aduce ceea în profunzime cauţi o dată cu succesul.

Cine eşti tu?

Orice gând pe care l-ai avut despre tine, nu este cine eşti de fapt, este doar un gând.

Adevărul a cine eşti nu poate fi gândit, pentru că este sursa tuturor gândurilor. Adevărul despre cine eşti nu poate fi numit sau definit.

Cuvintele  că lumina, suflet, dumnezeu, adevăr, sine, conştiinţă, divinitate, sunt capabile să evoce  într-un anumit mod adevărul dar  nu pot exprima niciodată imensitatea a ceea ce suntem cu adevărat.

În orice fel te-ai identificat  ca şi copilă, adolescent, mamă, că o persoană în vârstă, o persoană santoasa, o persoană bolnavă, întotdeauna adevărul a cine eşti este dincolo de toate acestea.

Nu este departe în tine. Este atât de aproape că nu îţi vine să crezi că eşti tu.

Eşti deja liberă şi tot ceea ce te blochează să vezi acest lucru, este propriul tău ataşament de nişte idei a ceea ce eşti.

Aceste gânduri nu te impeidisa să fii cine eşti, deja eşti asta dar te separa de realizarea a cine eşti.

Cine eşti tu, cu adevărat? Eşti o imagine care îţi apare în minte? Eşti o senzaţie care îţi apare în corp? Eşti o emoţie care trece prin mintea şi corpul tău? Eşti ceva ce altcineva a spus că eşti? Sau eşti rebeliunea împotriva a ceea ce altcineva a spus că eşti?

Acestea sunt doar câteva dintre modurile în care ne identificăm greşit. Toate aceste definiţii însă pleacă şi vin. Se nasc şi apoi mor, însă adevărul despre cine eşti nu pleacă şi vine. El este prezent înainte de naştere, de-a lungul vieţii noastre şi după moarte. Să descoperi adevărul despre cine eşti, nu doar este posibil, ci  este dreptul tău din naştere.

Orice gând că această descoperire nu este pentru tine, că acum nu e momentul, că tu nu meriţi, că nu eşti pregătită, că deja ştii cine eşti, sunt doar trucuri ale minţii. E timpul să investigăm acest gând pe care îl numim Eu şi să vedem ce validitate are într-adevăr. În această examinare există o deschidere pentru că tu să recunoşti că este de fapt conştiinţă inteligentă.

Cea mai importantă întrebare pe care ţi-o poţi pune vreodată este: Cine sunt eu? Într-un mod implicit ţi-ai pus această întrebare în fiecare stadiu al vieţii tale.

Orice activitate,  individuală sau colectivă este  motivate la rădăcini de o căutare pentru definirea de sine. În mod normal căutăm un răspuns pozitiv pentru această întrebare şi fugim de un răspuns negativ.

De-a lungul vieţii experimentezi şi succesul şi eşecul  şi  vine  un moment când realizezi că răspunsul la întrebarea cine sunt, indiferent cum a fost definit, nu este satisfăcător.

Dacă nu ţi-ai răspuns cu adevărat la această întrebare în mod profund, nu în mod convenţional, vei fi înfometată să cunotsi, pentru că indiferent cum ai fost definit de către alţii sau te-ai definit pe tine însuţi, nici o definiţie nu îţi poate aduce certitudinea pe termen lung.

Momentul în care realizezi că niciun răspuns  nu a satisfăcut această întrebare este crucial. Din acest moment ai ajuns la ceea ce se numeşte maturitatate spirituală. Din acest punct poţi începe să investighezi cine eşti cu adevărat.

Prin puterea şi totodată simplitatea  ei, întrebarea Cine sunt eu, aruncă  mintea la rădăcinile identificării personale la presupunerile de bază, eu sunt cineva.

În loc să considerăm această presupunere că fiind adevărată, putem investiga mai profund. Nu este dificil să vedem că acest gând iniţial ‘’Eu sunt cineva’’ conduce la tot felul de strategii:

A fi un mai bun cineva, un cineva mai protector, un cineva cu mai multă plăcere, mai multă confort, mai multe  realizări

Dar când punem la îndoială acest gând iniţial mintea găseşte că acest eu , se presupune a fi separat de ceea ce am căutat. Acest  proces este numit  investigare de sine.

Această întrebare de bază, cine sunt eu, este întrebarea pe care o trecem cu vederea cel mai des.

Ne petrecem majoritatea zilelor, spundu-ne nouă sau celorlalţi, că suntem fie cineva important, fie cineva neimportant, fie cineva măreţ, fie cineva mic, fie cineva tânăr, fie cineva bătrân. Niciodată nu chestionam cea mai de bază presupunere.

Cine eşti cu adevărat? Cum poţi ştii că asta, ideea asta pe care o ai acum, este ceea ce eşti? Poate fi asta adevărat?

Dacă eu  ţi-aş spune că eşti mai mult decât mintea ta,  mai mult decât emoţiile tale, mai mult decât gândurile tale, m-ai crede? Poate fi asta adevărat? Va trebui să vezi singură. Este modul în care noi oamenii suntem construiţi.

Identificările pe care ni le oferim vin şi pleacă, acum spunem că suntem bolnavi, trişti, înfrânţi apoi spunem că suntem sănătoşi, veseli, victorioşi. Toate aceste identificări se schimbă în permanenţă.

Ceea ce însă nu se schimba este conştientizarea acestor identificări. Cine priveşte cum aceste identificări trec şi vin?

Aceste identificări greşite  ne conduc fie la bucurie extremă fie la agonie extremă, şi mereu ne atrag în cicluri nesfârşite de suferinţă.

Când eşti gata să încetezi această identificare greşită, şi descoperi complet că tu eşti conştiinţa în sine şi nu toate aceste defintii impermanente, căutarea de sine în gânduri, sfârşeşte.

Nu poţi vedea o entitate, o imagine sau o idee a cine eşti, ci doar ajungi la recunoaşterea adevratului tău sine. Şi sunteţi deja acolo, tot ce trebuie să faceţi este să  priviţi, şi să reuntati la acele idei pe care le aveţi despre voi înşivă.

Eşti deja liberă, completă, nelimitată. Orice idee despre tine, apare în tine şi va dispărea din nou în tine. Tu eşti  aceasta conştientizare şi de fapt eşti conştiinţa pură.

Lasă toate ideile despre tine să plece, şi vezi ce rămâne. Poate fi asta adevărat?  Simte eliberarea şi corvoadă de a te defini pe tine.

Experimentează bucuria care se află aici.

Prin ochii mei, a trăi o viaţă care contează înseamnă cu totul altceva, înseamnă a descoperi cine eşti cu adevărat şi te asigur că această descoperire reprezintă cea mai mare comoară pe care ţi-ai imaginat-o vreodată.

Închide ochii şi păşeşte spre experienţă. Nu rămâne doar la nivel de cuvinte. Aşează-te într-un loc linsitit şi urmează-ţi ritmul respiraţiei în timp de te concentrezi pe senzaţiile din corpul tău.

Fii atentă la mâna ta stângă, apoi la mâna ta dreaptă, apoi la amândouă şi lasa gândurile să vină şi să plece. Nu le urmă, rămâi prezenta urmându-ţi ritmul respiraţiei  fără a-l controla. Doar observă-l.  Lasă totul deoparte pentru câteva minute şi plonjează în imensitatea care există în interiorul tău.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=HyatlLeXwLE[/youtube]

‘’Cunoaste-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte lumea întreagă. Îndrăgosteşte-te de tine şi nu vei avea rivali.’’

Cu drag