Mintea mea a fost cea care mi-a cauzat cea mai mare suferinţă de-a lungul vremii şi te asigur că este şi sursa ta de bază pentru suferinţă.

De mii de ani oamenii au cercetat mintea umană şi astfel s-au născut diverse discipline care să ne înveţe mai multe despre cum funcţionează.

Mi-aduc aminte de câte ori am ajuns în situaţii extrem de copleşitoare datorită faptului că nu am avut control asupra minţii mele, la naiba, nici nu trebuie să mă gândesc prea mult pentru că încă se mai întâmplă uneori.

Sunt momente şi acum când efectiv mă simt posedată de-a dreptul. Nu mă pot opri din a face ceva deşi ştiu că acel comportament nu este deloc sănătos sau benefic pentru mine.

Ţi s-a întâmplat şi ţie să simţi că eşti condus pur şi simplu către o acţiune, pe care o simţi până în măduva că nu este ok cumva şi totuşi să ajungi teleghidat să faci acel lucru?

Ţi se întâmplă să nu poţi să opreşti gândurile oricât ai vrea şi să nu poţi să te relaxezi darorita faptului că rămâi prins în scenariile pe care mintea la crează?

Poate uneori chiar ajungi să simţi cum îţi creşte tensiunea, pulsul, cum te ia cu transpiraţii, cum îţi vine să te dai cu capul de pereţi că simţi că nu mai suporţi?

Ai simţit cum nu poţi să stai pur şi simplu locului sau poate să rămâi ţintuit la pat fără chef de nimic?

Eu ştiu că am trecut prin toate fazele posibile. De la faptul că mă durea capul îngrozitor de la atâtea gânduri la care deadeam curs, până la faptul că mă simţeam ca o marionetă condusă de impulsuri către tot felul de obiecte sau comportamente.

Majoritatea dintre noi avem aceeaşi problemă comună, şi aceasta este sămânţa stresului pe care îl trăim în epoca asta în care trăim.

Problema este că suntem nişte sclavi şi ne lăsăm sabotaţi de tot felul de patternuri de gândire în care suntem prinşi.

Cât de des în viaţa ta te uiţi la mintea ta cu atenţie? O investighezi, o pui la îndoială sau pur şi simplu te duci până în pânzele albe ca un roboţel?

Ne mirăm de ce suferim atât. Suntem nişte slabi şi ne lăsăm guvernaţi de orice obiect care gâdila simţurile, ne lăsăm guvernaţi de orice comportament care răsare din impresiile trecute despre lucruri, ne lăsăm guvernaţi de temeri, de proiecţii, de îndoieli.

Meditez şi investighez patternurile mele de gândire de ani de zile şi totuşi încă mă domina.

Mă trezesc uneori făcând lucruri pe care nu mai vreau să le fac, de care am obosit pur şi simplu, lucruri care ştiu că nu sunt deloc ecologice pentru mine. Dar mă trezesc prea târziu. Mă trezesc după ce le-am făcut deja. Reflectez asupra lor după aceeas însă în acele momente, sunt lipsită de putere pur şi simplu. Mă conduce un gând stupid până la urmă. Şi apoi ajung să mă învinovăţesc. Cât de slabă eşti, îmi spun, de ne te-ai putut opri! Eşti o proastă. Şi asta cu siguranţă nu ajută ci mă afunda în tipare. După atâta lucru interior şi practice contemplative câte faci şi tot degeaba. Tot ajungi să îţi pierzi puterea.

Probabil că ştii că practice yoga de câţiva ani şi sunt instructor dar să nu crezi că asta înseamnă că am ajuns să măiestresc mintea aşa cum mi-aş dori. Este încă lucru în progres.

Yoga înseamnă până la urma măiestrirea minţii, dar dincolo de termenul ăsta frumos ştii ce înseamnă?

Înseamnă că nu mai suferi, la naiba. Înseamnă că nu mai dai putere impulsurilor, că nu mai dai putere gândurilor repetitive, înseamnă că tot mai mult începi să vezi că nu eşti mintea ta.

Să nu crezi însă că e uşor. Dar sincer prefer să mor încercând, decât să rămân o sclavă.

Şi nu e vorba că vreau să îmi ucid mintea, nici nu aş putea şi ar fi de-a dreptu absurd pentru că prin minte experimentez lumea, tot ea m-a făcut să ajung să înţeleg cum funcţionează, tot ea m-a făcut să investighez cine sunt, tot ea a fost cea prin care am ajuns la concluzia că nu e bine ce fac. Înţelegi ce spun?

Mintea nu este o problemă în sine. Ea este o unealtă extraordinară dar atunci când face ce îi spunem noi, nu când ne duce ea unde vrea, în ce poveste vrea, în ce scenariu şi concluzie plină de prejudecăţi.

Gândeşte-te că totul pleacă de la această adunare de gânduri şi emoţii pe care le încărcăm cu atenţie şi energie.

Gândesc că sunt în pericol, deşi nu am niciun urs în faţă, şi inima bate tare, palmele transpire tensiunea creşte.

Gândesc că situaţia în care mă aflu va face să îmi pierd imaginea de sine, pentru că oamenii se vor supăra pe mine, nu mă vor mai plăcea, mă vor judeca, mă vor stigmatize, şi automat ţi-ai pierdut liniştea. Acum ai ceva de protejat, ceva de ascuns, ceva de pretins, ceva de atins.

Gândesc că viaţa mea e varză pentru că am atâtea probleme, am datorii, oamenii sunt supăraţi pe mine pentru asta, gândesc că nu voi reuşi niciodată să ies din cercurile vicioase în care mă aflu şi direct mă apucă deznădejdea, disperarea, tristeţea.

Gândesc că relaţia mea este într-un anumit fel şi atutomat se reflectă totul în atitudinea mea faţă de partener, în atitudinea mea faţă de viaţă, în atitudinea mea faţă de mine însămi.

Şi astea sunt doar câteva exemple.

Suferinţa nu există singură, ea nu există fără mintea care să spună că e suferinţa, nu există fără mintea care să creadă toate dramele şi poveştile din capul tău.

Dacă mă gândesc cu teamă la viitor, şi îmi fac toate scenariile posibile, mă înţeapă inima pur şi simplu, nu ştiu încotro să apuc, mă agit de colo colo că o maimuţă şi de cele mai multe ori ajung să fac tâmpenii care mă afunda şi mai tare. Şi totul pentru că asta e iluzia cu care trăim cu toţii. Că dacă te mişti, te agiţi, transpiri, dacă alergi, o să rezolvi ceva. Şi asta este complet fals.

Dacă mă gândesc ce fain era în trecut când am reuşit să rămân calmă şi nu mai dau drumul la acel moment din mintea mea, voi căuta mereu să îl retrăiesc şi voi pierde din vedere bucuria şi extazul momentului prezent.

În orice situaţie sunt distrusă. Energia mea e fie turbo, fie abia mă pot mişca. Depinde dacă trăiesc în viitor sau în trecut. Depinde de obiectul frământărilor mele.

Nu sunt singură, asta ştiu. Ba mai mult sunt milioane de oameni care habar nu au că sunt conduşi de minte, pentru ei a devenit aşa o normalitate încât se plimba ca nişte morţi vii pe Pământ. Am fost şi eu aşa. Apoi m-am trezit puţin, după care a început munca.

Atunci când deja ştii ce se întâmplă cu tine, începe adevărata provocare. Pentru că înainte erai doar un ignorant care nu ştia că e ignorant, dar acum poţi să vezi cu claritate.

Din experienţa mea, asta e cea mai grea perioadă dar merită! De multe ori mi-am pus întrebarea:

Oare nu era mai bine cum eram înainte? Când pur şi simplu habar nu aveam despre ce înseamnă fiinţă umană. Atunci când nu ştiam că nu sunt doar făcută dintr-un corp fizic, că mai am şi un corp energetic, că mai am şi un corp mental, că mai am şi un corp intelectual şi că am şi un corp spiritual sau de extaz.

Nu era oare mai bine când eram doar un roboţel? Se zice de multe ori că ignoranţa e bliss. Dar ce te întreb eu şi ce m-am întrebat eu a fost:

Despre asta e viaţă până la urmă?

Să te trezeşti, să mănânci, să lucrezi, să alergi pentru supravieţuire, să dormi rupt la sfârşitul zile şi gata?

Să fii guvernat de bârfe, de invidie, de gelozie, de competitive, să încerci să demonstrezi mereu lucruri?

Asta e viaţa? Nu ştiu cum să o numesc dar eu refuz să cred că asta este tot ce înseamnă viaţă.

Uiate-te afară în natură, la spectacolul minunat de culori, de sunete, de forme, uită-te la bucuria pură a inocenţilor copilaşi, adu-ţi aminte de cum se simte iubirea, încântarea, sublimul, perplexitatea. Cu siguranţă le-ai trăit măcar mici frânturi.

Cum poţi să te mai întorci la viaţa de roboţel când ai văzut că există mai mult.

Eu cel puţin nu mai pot. Efectiv Oricât aş încerca. De multe ori mă gândesc că era mai bine când nu eram conştientă, însă nu e deloc aşa. Poate că într-adevăr puteam să fug mai uşor de durere prin tot felul de mecanisme dar aia nu era viaţa.

Ceea ce ştiu acum este că există ceva dincolo de toate astea. Există o stare atât de plină de pace, atât de plină de iubire, de compasiune, care te umple din interior spre exterior încât nu mai ai nevoie de nimic. Ceea ce ştiu este că exista bucurie fără motiv şi fără obiect şi am trăit-o. Ceea ce ştiu este că există o iubire nepărtinitoare, o iubire care nu face diferenţe între oameni. Ceea ce am trăit de când am început să mă trezesc din automatisme, au fost stări de bucurie nemaintalnire, stări de mirare sau perplexitate la bucuria lumii, stări de linişte atât de profundă, stări de calritate şi clarvedere că sunt mai mult decât corpul meu, decât mintea mea, decât emoţiile mele, că nu există nimic în afară de noi.

Iar acum dansez între bliss şi durere, între conştientă şi automatisme, şi nu ştiu cât o să îmi mai ia să mă pot stabiliza în acea pace enormă, dar ştiu că nu mă pot opri.

Şi nici tu nu o face. Nu te complace cu supravieţuirea pentru că există o magie în viaţă pe care încă nu ai văzut-o. Şi chiar dacă vă înseamnă să te doară uneori până să ajungi la ea, vei avea motivaţia să o faci pentru că ai avut o mică frântură a ceea ce înseamnă înălţarea.

Sunt foarte sinceră cu tine şi îţi spun următorul lucru: Sunt momente în care nu mai pot, în care simt ca o să clachez, sunt momente în care drama din mintea mea e atât de puternică încât pune stăpânire pe mine, dar deja aceste momente sunt din ce în ce mai scurte. Mă pot trezi din ele destul de repede şi să mă întorc la pace.

Atunci când asculţi mintea cu seriozitate şi cu încredere majoră, mereu vei suferi. Pentru că e făcută să îi placă sau să îi displacă lucruri, e făcută să eticheteze, să catalogheze, să învinovăţească.

Meditaţia este singura care mă ajută, meditaţia este practică care te ajută să câştigi controlul asupra minţii crede-mă. Meditaţia este cel mai bun lucru pe care îl vei face în viaţa ta. Învaţă să meditezi. Nu să vizualizezi. Nu să intri în transe. Nu să proiectezi ci să îţi faci mintea să tacă, şi atunci vei cunoaşte paradisul.

Mulţi oameni nu înţeleg ce înseamnă să meditezi. Cred că dacă te pui în poziţie de lotus şi stai acolo şi derulezi în mintea ta tot felul de lucruri, meditezi

Cred că dacă începi şi vizualizezi câmpii cu floricele, meditezi. Cred că dacă te străduieşti să ajungi la anumite stări meditezi. Cred că poţi să meditezi doar în locuri tăcute când eşti singur. Nimic mai fals.

Toate tehnicile de meditaţie pe care le predau şi chiar meditaţiile ghidate pe care le-am creat, nu te vor face să meditezi ci doar te vor învăţa cum să o faci, iar apoi tu poţi merge în lume şi să îţi faci viaţa întreagă o meditaţie, în orice moment, în orice activitate sau în lipsa activităţii.

Mi-aş dori din suflet că oamenii să vadă cât de important este să înveţi să meditezi, pentru că asta e singura cale de a scăpa de suferinţă.

Faptul că vei ajungi să fii bogat nu te va scuti de suferinţă. Faptul că vei reuşi să cumperi tot ce doreşti nu te va scuti de suferinţă. Atunci când obiectul fericirii tale de altdata nu va mai fi în viaţa ta, nimic nu va putea înlocui acel gol, dacă nu înveţi să trăieşti fericirea fără obiect.

Dar asta e, de-a lungul vremii înţelepţii, filosofii, cei care au cunoscut valoarea vieţii, nu au avut prea mulţi bani, poate nu au trăit în lux, poate nici măcar în confort, dar au cunoscut ce înseamnă cu adevărata viaţă, adevărata viaţă.

Mulţi oameni mă sfătuiesc să îmi iau un job, să renunţ la filosofat, să renunţ la yoga, la meditate, ca să nu mai am provocări financiare, dar nu pot efectiv.

Ce rost ar avea viaţa mea atunci? Ce diferenţă aş putea face în lume? Cum să nu le spun şi altora cee a ce ajung să realizez după ore de meditaţie, de studii ale scrierilor sacre, după experienţe directe prin viaţă?

Aşa că îmi încredinţez viaţa în mâinile celor care ajung să vadă, celor care măcar un pic realizează că e important ceea ce fac nu pentru mine, nu pentru ei, ci pentru noi toţi, cei care realizează că poate cu multe lacrimi, cu multe experienţe, cu multă muncă nu sunt doar o copiatoare la indigo a ceea ce au spus alţii. Niciodată nu am fost. Trăiesc mereu tot ce descopăr, trec prin propriile filtre şi încerc să împărtăşesc cu tine cât mai autentic tot procesul.

Împreună ne putem ajuta, împreună putem să ne facem viaţa mai bună. EU oferindu-ţi nişte seminţe care mereu te vor conduce către altă piesă de puzzle, şi o alta, şi o alta şi care în final te vor conduce la realizarea a cine eşti cu adevart şi eliberarea de suferinţă, dacă rămâi pe drum.

Produsele educaţionale pe car e le-am creat şi le găseşti în shop, te asigur că te vor ajuta, şi sunt create în momente de maximă inspiraţie, nu pe bandă rulantă. Le-am creat o dată cu etapele vieţii mele, şi am pus în ele toate instrumentele care m-au ajutat să gestionez nenumărate situaţii de viaţă prin care am trecut. Toate te ajuta în călătoria ta de a transcende mintea, de a ieşi de sub dominaţia ei, de a nu mai fi un sclav al societăţii, al propriilor vechi convingeri, al simţurilor şi impusurilor. Dacă alegi să cumperi unul fă-o pentru tine şi fă-o şi pentru mine.

Există ceva magic când orice acţiunea noastră trece de nivelu egoul-ui şi ‘’Eu devine Noi.’’

În momentele astea de criză globală, medicală, existenţiala, financiară avem nevoie să ne susţinem recipoc.

Alege să îţi dai banii pe ceva sustenabil, Educaţia ta, eliberarea ta de minte.

Ştii de ce? Situaţiile se schimbă, oamenii se schimbă, poţi pierde tot ce ai material, poţi pierde persoane dragi, dar ce nu poţi pierde niciodată este capacitatea ta de a gestiona tot ce viaţă îţi aduce în cale.

Acum ani de zile îmi dădeam ultimii bani pe cărţi, acum uneori îmi dau ultimii bani la cerşetori dacă simt că au mai mare nevoie decât mine, şi asta m’-a făcut pe mine să ajung o cerşetoare de multe ori, cerând la alţi oameni împrumut. Dar ceea ce nu voi putea schimba, da sau lua niciodată de la nimeni este pacea mea sufletească, este iubirea pe care o simt faţa de întreaga omenire, este chemarea sufletului meu de a vedea cine sunt cu adevărat.

Cred cu tărie că asta te înălţa ca şi om, să poţi să conştientizezi că suntem pe această planetă ca şi vizitatori, că unii avem în anumite momente anumite resurse, alţii altele.

Poate mulţi oameni au bani acum şi eu nu am, dar poate mulţi oameni au nevoie de pacea şi liniştea interioară pe care eu o am, iubirea din suflet şi vederea frumuseţii lumii şi acestea sunt mult mai valoroase. Nu pot să ţi le dau eu vreodată, însă îţi pot indica cum să le găseşti.

Namaste!

Produse Recomandate