Acum aproape 4 ani de zile, când am devenit mamă, viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna.
Ajunsesem într-un punct al vieţii mele în care credeam că în sfârşit pot să fiu ok indiferent ce se întâmplă. Eram în domeniul dezvoltării personale şi evoluţiei spirituale de peste 8 ani. Meditam, făceam yoga, şi citisem foarte multe cărţi, participasem la o mulţime de cursuri. Încă eram în progres.
Mai aveam multe planuri. Vestea sarcinii am primit-o cu acceptare, fără să realizez exact ce se întâmplă. Nu am fost niciodată una dintre femeile care au acel plan în viaţă pe care ţi-l prescrie societatea. Nu aveam şi nu am idealuri de trebuie să mă mărit până la vârsta X şi să am copii până la vârsta Y. Nu m-am conformat niciodată cu ce îmi spun alţii că ar trebui să fiu şi asta într-adevăr nu a însemnat calea uşoară pentru mine, ci mereu cea cu provocări. Dar mi-am asumat.
Valoarea mea principală a fost dintotdeauna libertatea şi ceva din mine mereu urlă să fiu liberă. Dar condiţionările cumva s-au strecurat dintotdeauna în viaţă şi nu mi-au permis să fiu liberă. Fie că au fost condiţionări externe , fie că au fost propriile mele condiţionări, cumva niciodată nu am reuşit să fiu liberă cu adevărat decât pentru aproximativ 2 ani de viaţa mea, care au fost cei mai minunaţi ani şi în care am creat o mulţime de lucruri. Şi acum se apropie momentul să mă întorc tot mai mult la libertate. Nu am de ales. Din interior spre exterior se cere.
Odată cu faptul că am devenit mama am început să rememorez cum:
Mai întâi nu mi s-a permis să merg la liceul la care am vrut eu, atunci când eram adolescentă, apoi când am plecat la facultate a fost de asemenea cu condiţionări externe pentru că nu aveam resursele necesare să merg în alt oraş la facultate dacă nu mă ajuta un unchi al meu, apoi a fost faptul că am intrat în relaţii unde, statutul în sine te limitează, apoi a fost că eram mereu cu vreun proiect în desfăşurare şi tot aşa. Cumva de când mă ştiu a fost ceva ce m-a împiedicat să fiu liberă şi am avut nevoie de ajutor ca să pot să fac ce îmi doresc. Ajutorul în experienţa mea de multe ori a venit cu condiţii, lucru care are şi un aspect pozitiv. Am învăţat să apreciez atunci când cineva mă ajuta fără condiţii, întrebări sau judecaţi.
În interiorul meu a fost foarte greu de digerat să accept condiţiile întotdeauna, pentru că aşa cum am spus, întotdeauna a fost ceva în interiorul meu care urla să fie liber.
Când am rămas însărcinată, m-am blocat iniţial, pentru că urma o nouă perioadă din viaţa mea, total necunoscută şi culmea pe cât de mult ceva din mine urla după libertate şi diversitate, eu făceam în continuare alegeri inconştiente care să mă ducă la rutină şi închisoare. Am început cumva să mă închistez, să mă închid din ce în ce mai mult, să devin din ce în ce mai incapabilă să fac lucruri pentru care eram ca o pasăre care îşi taie singura aripile.
Iubesc copiii şi fiică-mea este cea mai mare binecuvântare pentru mine, însă sunt foarte onestă să spun, că atunci când am rămas însărcinată, am avut multe îndoieli legat de multe lucruri.
La puţin timp de sarcină, am început să mă învinovăţesc pentru prima oară cumva , gândindu-mă că nu am făcut alegerea potrivită cu bărbatul potrivit. Că până atunci am privit ca pe o joacă, dar că din ce în ce mai mult comportamentul lui îmi arată că nu suntem în acelaşi film. Am început să mă zgudui, pentru că siguranţa mea interioară începea şi ea să se clatine. Era clar că fetiţa mea avea să vină pe lume, Dumnezeu mi-a trimis-o nu întâmplător, m-am gândit eu atunci. Chiar când era în burtica îi spuneam maestrul meu şi chiar este.
E foarte simplu să spunem că suntem la anumite stadii ale vieţii, că suntem conştienţi, că ştim ce avem de făcut, că ştim cum funcţionează viaţa. E foarte simplu să spunem că am înţeles, că noi nu vom face greşelile altora, că noi suntem educaţi şi pregătiţi, dar din experienţa mea lucrurile nu stau chiar aşa. Viaţa este cel mai mare învăţător şi mereu vine să testezi ce pretinzi tu a fi. Pentru că viaţa nu te vrea un impostor ci în mod natural te conduce spre a descoperi cine eşti cu adevărat.
La câte de multe lucruri ştiam, citisem, experimentasem în copilăria mea, nu mi-aş fi dorit să am acele sentimente pe care le trăiam, dar uite că erau acolo.
Am fost fericită că va fi o altă fiinţă în viaţa mea, însă asta nu înseamnă că nu am fost panicată şi îndoielnică şi că nu m-am gândit la tot felul de lucruri.
Pentru că e adevărat, eu nu sunt acea femeie care se mulţumeşte să fie femeia casnică cu rol de mama, pur şi simplu nu e destul, in acest moment al vietii mele. Deşi sunt absorbită şi cât mai prezenta când îmi îndeplinesc aceste roluri, simt în sufletul meu că am venit aici să fac mult mai multe lucruri de atât. Simt că pe lângă datoria de mama, am datoria de a descoperi cine sunt cu adevărat şi de a împărtăşi cu lumea ce descopăr.
Ţine de contribuţia pe care o pot aduce eu acestei lume, tine de însemnătatea vieţii mele.
M-am întrebat deseori în acea perioadă:
Cum poţi împăca libertatea şi responsabilitatea? Cum pot să zbor , să mă îndrept către ce îşi doreşte sufletul meu şi totuşi să îmi îndeplinesc datoria de mama?
Când a venit Annelise pe lume, a fost un sentiment profund, o emoţie profundă, şi am primit parcă o putere că nici o alta pe care o trăisem până atunci. Parcă cumva intuitiv ştiam ce să fac în orice situaţie de criză. Dar nu îmi era uşor. Simţeam că trebuie să mă descurc singură, nu am avut ajutor de la bunici, bone, şi tatăl în primul an de viaţă, să fiu sinceră, a fost pe altă planetă, probabil pentru că maternitatea nu e ceva înscris în genetică lui, şi i-a luat mult mai mult timp să îşi însuşească rolul de tata.
Nopţile nedormite, incapacitatea de a o linişti uneori pe Annelise când o durea burtica, mă făceau să mi se rupă sufletul. Nu voiam decât că ea să fie bine, atât mai conta în momentele alea. Dar când era bine, în mintea şi inima mea se strecura din nou dorinţa de libertate. Acum nu mai puteam să plec nicăieri, o altă fiinţă depindea de mine, dar aveam enormă nevoie.
Am revenit la a preda yoga, după aproximativ 2 săptămâni şi asta a fost salvarea mea, literalmente. Dacă nu aş fi avut această practică care să mă reconecteze cu mine însămi, cu corpul meu, care să îmi calmeze furtunile emoţionale, care să mă readucă la centru şi să înţeleg că întotdeauna sunt ok, probabil că aş fi picat în depresie că multe alte mame după naştere.
Suntem obişnuiţi să vorbim mereu despre lucrurile practice şi despre lucrurile bune în viaţa noastră, că nu cumva să părem nişte oameni răi dacă împărtăşim şi celelalte gânduri şi îndoieli pe care avem şi asta ne păstrează în separare.
De asta şi scriu acum acest articol.
Când am rămas însărcinată, mi-a fost teamă că nu o să mai fiu liberă niciodată, că nu voi mai putea să îmi urmez visurile, că nu ştiu cum voi face.
Când a apărut Annelise, frământările mele au început să fie între cum împac aceasta chemare pe care o simt în suflet spre eliberare, cu datoria mea de mama.
Dacă aş fi fost cu adevărat liberă, gandeam atunci, aş fi lăsat-o cu tatăl ei şi aş fi mers câteva luni către oportunităţile în cariera care mi-au apărut în acea perioadă culmea. Dar nu am putut. Am ştiut că în primii 3 ani de viaţa ai ei, trebuie să fiu acolo, să o susţin, să îi ascult nevoile, să o iubesc şi să o îmbrăţişez mai mult decât poate am fost eu vreodată că şi copil. Am simţit atunci când am avut provocările legate de starea ei de sănătate şi psihologică că rolul meu este să folosesc atunci tot ce ştiu şi să o susţin în procesul ei. Am simţit ca şi ea este o lecţie de viaţă pentru mine, o lecţie de viaţă legată de bucuria pierdută, de joacă, de fericire, de iubire.
Astăzi văd însă că am fost liberă tot timpul. Eu am ales. Eu am ales totul în viaţa mea şi sunt responsabilă pentru tot. Nu am pe cine să mai dau vina. Constrângerile pe care eu le-am simţit, au fost în mine, sunt problema mea. Nu m-a forţat nimeni să fac sau să nu fac ceva. Îmi iubesc enorm copilă dar iubesc umanitatea în acelaşi timp, şi ştiu că datoria mea nu presupune să am grijă doar de ea ci presupune să contribui la a pune seminţe peste tot pe unde merg. Am fost liberă chiar dacă nu m-am simţit liberă. Asta din nevoie. Pentru că aveam nevoie de susţinere. Pe care ulterior am găsit-o întorcându-mă la yoga şi meditaţie. Ajutându-I pe ceilalţi mă ajută pe mine, reconecandu-mă tot mai mult cu siguranţa mea interioară, cu calmul, cu pacea. Pentru că ce e drept în fără nu aveam mai pe nimeni cu care să împărtăşesc. Însă nu sunt deloc o victimă. Eu am ales chiar şi asta.
Nu regret nimic din alegerile mele, din deciziile mele din trecut. Din toate a ieşit acest copil minunat, acest copil dulce astăzi, care îmi aduce bucurie, emoţie, iubire în suflet în fiecare zi, acest copil la care mă uit şi care îmi aminteşte-te că am făcut cât de cât o treabă bună.
Dar totuşi nu pot contesta ca ceva din mine îşi cere dreptul din ce în ce mai mult de când a venit ea. Îşi ceruse şi în anii dinainte, însă atunci terenul era lin şi liber. Şi puteam să amân. Acum viaţa îmi arată că mai ales atunci când ai pe cineva lângă tine care depinde de tine, ai nevoie să îţi iei tu timp pentru tine, să fii tu bine, să poţi să fii model pentru copii tăi dar si pentru cei de lângă tine. Nu vei putea niciodată să ajuţi pe cineva dacă tu eşti distrus pe dinăuntru. Nu poţi să porţi sub braţ toate oiţele rănite şi nevoiaşe dacă tu nu ai un stâlp de susţinere solid interior, şi un izvor mare de resurse, de răbdare, de iubire. Şi tu ai nevoie să fii susţinut, nu doar să susţii şi este perfect ok. Şi fie că îţi găseşti susţinerea înăuntrul tău de unul singur, cazul ideal este acesta, fie că îţi găseşti susţinerea printr-o relaţie terapeutică cu un psiholog, duhovnic, prieten, consilier şi coach, nu poţi să îţi mai eviţi nevoile. Dacă o faci o să proiectezi toată neîmplinirea ta pe ceilalţi şi nu vei fi capabil să oferi celorlalţi iubirea de care aveţi cu toţii nevoie.
Şi poate acum uşor uşor e timpul. E timpul să îmi iau şi pentru mine timp să îmi reîncarc bateriile, să pot să îmi accesez resursele interioare ca să pot să dau mai departe.
E timpul să am grijă şi de sufletul meu mai mult, altfel mă ofilesc ca şi o floare. Şi nu sunt singură. Şi tu, oriunde ai fi, ai nevoie de aceleaşi lucruri. Şi nu e deloc egoist, este absolut necesar, altfel întreaga ta familie va fi bolnavă, şi după întreaga ta familie, întreaga comunitate, întreaga societate şi apoi întreaga lume. Înţelegi? Nu e vorba doar despre tine. Dacă tu eşti bine, copiii tăi sunt bine şi familia ta e bine. Dacă familia ta e bine, comunitatea în care trăieşti e bine, şi societatea şi lumea întreagă beneficiază.
Indiferent de câte roluri îndeplineşti în viaţă, aminteşte-ţi că nu poţi să dăruieşti şi să împărtăşeşti cu lumea dintr-un izvor interior gol.
Meditaţia şi yoga sunt cele mai mari comori pe care le-am descoperit eu în momente de criză dar le recomand ca şi practică zilnică. Meditez de ani de zile, fac yoga de mai puţini decât meditez dar ştiu un lucru. În viaţa vor fi multe momente pe care nu le vom vedea tot timpul cu claritate, vor fi provocări şi schimbări. Suntem fiinţe umane şi vom experimenta tot spectrul de îndoieli, întrebări, legate de cine suntem cu adevărat, legat de ce anume avem de făcut. Când însă ne vom îndrepta atenţia spre interior, toate vor începe să facă mai mult sens, şi chiar dacă nu vei rămâne mereu Zen, vei ştii ce să faci atunci când prin tine se exprima emoţii puternice, copleşitoare, vei ştii ce să faci să nu rămâi captiv în propria ta minte şi condiţionări, vei ştii ce să faci.
Ştii cât de bine te simţi în somn, când laşi totul deoparte, când dispari cu totul şi nu mai există nici o problemă? Poţi să priveşti meditaţia că pe un somn conştient care te ajută să găseşti soluţii, să vezi clar, să te detaşezi, şi să priveşti cu claritate şi obiectivitate lumea. La naiba, chiar să îţi dai seama că de faptul totul e un vis, aşa cum o faci când te trezeşti dimineaţa. Şi să te simţi în siguranţă.
Vreau să înţelegem cu toţii o dată pentru totdeauna cât de important este să ne luăm spaţiu şi timp pentru noi, fără sentimente de vinovăţie, fără regrete, înţelegând că asta nu are nimic de-a face cu egoismul, ci dimpotrivă, este cel mai altruist lucru pentru întreaga lume.
Oferă-ţi ţie spaţiu, timp, practice care să te menţină în spaţial din interiorul tău de plin, de iubire, de siguranţă, de înţelegere şi compasiune, şi te asigur că nu doar viaţa ta va fi mai frumoasă şi viaţa tuturor celor care intră în legătură cu tine.
Sau dacă nu vrei, rămâi persoană acră, frustrată, nemulţumită, care vede doar negativitate în viaţă, care îşi proiectează neîmplinirea pe ceilalţi, care în fină tot singură va ajunge şi forţată să stea cu ea însăşi, să se întoarcă spre interior.
Singura diferenţa este ce alegi: Alegi calea conştientă sau calea inconştienta plină de durere şi suferinţă?
Am înţeles după mult timp că libertatea nu ţine de niciun factor extern, ci tine de atitudinea ta interioară. Şi am înţeles că responsabilitatea şi libertatea merg mana în mână. NU sunt în contradicţie niciodată. Întotdeauna eşti liber să faci ce vrei şi întotdeauna eşti responsabil pentru alegerile tale.
Am înţeles că libertatea nu ţine de un loc anume ci tine de permisiunea pe care ţi-o dai tu. Că nu te constrânge nimeni şi nimic, ci tu alegi să fii constrâns. Am înţeles multe despre mintea umană şi cine suntem cu adevărat, şi o să îţi repet până la sfârşitul zilelor, cât de important este să meditezi, să faci yoga, să te rogi, să înveţi ce înseamnă trăirea cu prezenţa, ce înseamnă gestionarea emoţiilor tale, ce înseamnă înţelegerea a cine eşti cu adevărat. Şi cum toate astea în momente cele mai provocatoare din viaţa ta, care poate implica naştere sau moarte, a fiinţelor dar şi a proiectelor, a relaţiilor, fără înţelepciunea provenită din conexiunea cu interiorul ta, vei fi o frunză în vânt.
Astăzi vreau să îţi ofer pentru 48 ore o resursă prin care să începi să meditezi, chiar dacă nu ai făcut-o vreodată. Şi vreau să îţi ofer şi reducere de 50%. Dar sunt convinsă că nu e vorba despre bani, şi ştii de ce? E vorba că eşti obişnuit să îţi investeşti banii în metode de evitare a durerii, în refugii, în mecanisme de apărare.
Eşti obişnuit să nu fii sincer de cum te simţi cu adevărat şi ce se întâmplă în interiorul tău.
Eşti atât de obişnuit să te minţi pe tine încât îţi spui că pentru tine totul e ok, că nu ai nici o problemă. Şi înţeleg, am trăit în comunism unde ascunzişurile au fost la tot pasul. Dar nu mai trebuie să faci asta. Nu eşti singur. Uită-te la mine, cu câte lucruri am citit, lucrez cu alţi oameni la rândul meu de ani de zile , cu câte meditaţii am făcut şi câte clase de yoga am susţinut, cu cât lucru interior fac, şi tot am momente provocatoare, momente de îndoială, momente în care nu reuşesc să mă păstrez în acea stare de linişte. Încă e un dans. Dar totuşi nu mă doboară.
Am învăţat să văd impermanenţa lucrurilor, să văd poveştile din capul meu care mă aruncă în stări copleşitoare, am învăţat să îmi accept emoţiile, să le procesez, am învăţat să găsesc în mine suportul pe care de atâtea ori nu reuşim să îl găsim în afară
Nici nu vreau să îmi imaginez dacă nu aş practica absolut nimic, cum aş fi. Probabil la nebuni, pentru că eu chiar trăiesc intens fiecare criză, fiecare bucurie, orice.
Te înţeleg perfect, nici nu ai idee, ori de câte ori te simţi deznădăjduit, ori de câte ori te întrebi ce să mai faci, ori de câte ori nu poţi să dormi sau corpul îţi e agitat. Te înţeleg perfect din orice ipostază. Dacă eşti mama, te înţeleg, dacă eşti iubită în relaţii abuzive şi toxice te înţeleg, dacă eşti copil rănit, căruia i-a lipsit afecţiunea şi iubirea, te înţeleg, dacă eşti copleşit adesea de stres te înţeleg, dacă ai fost lovit sau lovită, fizici şi psihologic, te înţeleg, dacă eşti derutat te înţeleg, dacă îţi doreşti trăiri profunde şi conexiune în viaţa ta, te înţeleg. Şi multe altele. Le-am trăit pe toate şi tocmai de asta îndrăznesc să îţi recomand meditaţia. Pentru că îţi va schimba viaţa.
Îţi las mai jos linkul spre pachetul pe care l-am creat de meditaţii ghidate şi te încurajez să încerci. Nu ai nimic de pierdut. Îţi dau şi banii înapoi dacă simţi dup ace asculţi meditaţiile că nu te-au ajutat cu absolut nimic. Fără explicaţii.
Profită de preţul redus timp de 48% ore. Şi ţine minte că nu e vorba despre bani, e vorba despre ce alegi pentru tine? Te iubeşti şi alegi ceva benefic, sau alegi să investeşti în ceva care te menţine în durere şi suferinţa şi doar te anesteziază pe moment.
Libertatea ta. Responsabilitatea ta.
Cumpara acum pachetul de 5 meditatii ghidate pentru eliberare de stres, nelinisti si anxietat cu click mai jos
Daca nu esti inca convins da click pe linkul de mai jos pentru a vedea cum te pot ajuta aceste meditatii.
Cu iubire, pentru tine , pentru mine, pentru întreaga omenire
Produse Recomandate

Autor, instructor yoga autorizat, trainer evoluţie personală şi spirituală, consilier filozofic, manager Satya Yoga and Education Center Timişoara
Comenteaza