Suntem cei mai mari mincinoşi de pe planetă. Cu tot cu pretenţiile noastre de oameni sinceri şi care urâm minciuna, suntem cei mai mari ipocriţi.

Ne ascundem În spatele poveştilor noastre, în spatele trecutului nostru, în spatele judecaţilor faţă de alţii şi aşa zisei inteligente a noastre, însă adevărul este că unii din noi suntem adevărate fraude.

Pretindem să fim cineva, ne îmbrăcăm trupurile cu costume felurite, să părem importanţi, interesanţi să primim atenţie dar de fapt în afară de această mascaradă de a ne crea avatare care să primească cât mai multe like-uri , ne considerăm nişte oameni lipsiţi de valoare, nişte fiinte mici şi neînsemnate şi ne trăim viaţa găsindu-ne scuze în acest lucru.

Mi se pare ireal cât de greu este să te trezeşti ca şi om la realitate, să începi cu adevărat să îţi asumi cine eşti, ce faci, să îţi vezi propriile tertipuri şi capcane.

Eu sunt o persoană care a crezut mult timp şi încă nu mi-am pierdut credinţa în umanitate,dar când văd că şi în faţa celor mai evidente semnale, rămânem în aceeaşi ignorantă, sunt revoltată de-a dreptul.

De ce trebuie să ajungem mereu la punctul maxim de durere să schimbăm ceva în viaţa noastră?

De ce nu alegem chiar astăzi şi aici să ne iubim şi sa ne respectăm cu adevărat alegând ceea ce este cel mai bine pentru noi?

Uită-te în lume, uită-te în jurul tău, la prieteni, la cunoscuţi şi uită-te în viaţa ta.

Cât mai ai de gând să  rămâi în nefericire, să te laşi abuzat, la job, în relaţii şi mai ales cât mai ai de gând să îţi abuzezi propria ta fiinţă?

Mâncăm în cele mai nesănătoase moduri şi ne scuzăm apoi cu tot felul de tertipuri, ne batem joc de corpurile noastre, supunându-le un un mod de viaţă sedentar, păstrându-le în tensiune, închistate şi încordate, pe motiv că nu avem timp.

Serios? NU avem timp? Dar când o să ai timp să îţi respecţi corpul, să îl iubeşti, sa îl asculţi, să îi oferi cee ace e mai bun pentru el?

Atunci când ajungi să ai boli din care nu îţi mai poţi reveni? Atunci când eşti la Pământ, atunci când durerea va fi atât de mare că vei fi complet paralizat şi fără scăpare?

Cât mai ai de gând să îţi păstrezi mintea într-o stare de scurtcircuit permanent, expunând-o la tot felul de rahaturi informaţionale, ocupând-o cu poveşti inutile?

Ştiu ce vrei să îmi spui, că nu poţi altfel. Că nu ştii cum. Ei bine, ştim cum toţii că este vrăjeală. Bullshit, cum ar zice englezii, dacă îţi iei acum 2 minute ca măcar să te întrebi cum să faci să ai un corp mai sănătos, o minte mai liniştită, o stare de bine generală, vei găsi cu siguranţă o listă de soluţii, Tot ceea ce ai nevoie e să gândeşti, nu să te mai scuzi, nici să te acuzi, nici să te excluzi, ci doar să te auzi.

Trăim în zilele noastre o situaţie nemaiîntâlnită în istorie de foarte mult timp şi nici acum nu pricepem. Doamne cât de ignoranţi putem să fim. Doamne, câtă amorţire zace în noi, câtă lipsă de iubire de sine, câtă lipsă de respect, câtă lipsă de demnitate.

Ştii de ce eşti cel mai mare mincinos de pe planetă? Pentru că te minţi în continuu.

Te minti că mâine vei face ceva pentru viaţa ta, că mâine vei face ceva pentru fericirea ta, că mâine vei lua alegerile potrivite şi vei ieşi o dată pentru totdeauna din mizerie , din durere şi suferinţă.

Te minti că eşti bine când de fapt nu mai ştii pe unde să fugi să nu stai cu tine între 4 pereţi pentru că te copleşeşte de-a dreptul durerea îngropată.

Te minţi ca ceilalţi sunt de vină pentru nefericirea ta , că situaţiile de viaţă, că trecutul, că părinţii, că familia, că soarta sunt de vină pentru ce trăieşti astăzi. Dar ştii la fel de bine ca şi mine că sunt nişte scuze lamentabile. Nimic nu te împiedică să decizi acum, decât propria ta frică iraţională. Ne considerăm nişte fiinte inteligente, superioare, învăţate, educate, dar suntem de fapt nişte animale speriate care nu fac nimic diferit faţă de o fiinţă pe care o consideri mai puţin inteligenta.

Ştii pisica aia, căreia îi dai caşcaval şi apoi o rupi în bătaie? Ştii cum a doua oară , îi dai iar caşcaval şi iar o rupi în bătaie? Şi ştii cum ea continua să facă acelaşi lucru, să fie condusă de un impuls, de un stimul exterior, ca un roboţel tâmpit?

Aşa suntem si unii dintre noi. Cum putem să facem aceleaşi lucruri din nou şi din nou, să simţim durerea din nou şi din nou şi să perpetuăm în prostia noastră?

Ajunge cu scuzele! Ascultă-te chiar acum să vezi câte scuze îţi vin în minte? Unele sunt penibile de-a dreptul.

Ce scuză ai să nu alegi pentru tine ceea ce este mai bine în viaţa ta? Ce e mai bine pentru corpul tău, pentru sănătatea ta, pentru  sufletul tău? Ce scuză ai?

Îţi spun eu niciuna. Pentru că dacă te-a rupt taică-tu în bătaie când ai fost mic, nu mai contează, trecutul ăla nu mai există. Astăzi ai o nouă şansă, să fii altcineva, să nu te mai agaţe de povestea aia dramatică, să nu mai fii victima şi să începi să îţi recapeţi puterea adevărată.

Ne-am bătut cu pumnii în piept  timp de generaţii întregi, că vrem libertate, că vrem să putem alege? Şi pentru ce? Să  alegi în continuare cele mai dăunătoare lucruri pentru tine? Să alegi în continuare să fugi de adevăr pentru că nu îl poţi suporta?

Pentru că nu te poţi suporta pe tine însuţi sau însăţi? Am o veste pentru tine.

Adevărul te va face liber, şi nu e un mit, nu e religie, nu e o poveste.

De ce nu poţi să fii sincer cu tine chiar acum? De ce nu vrei să accepţi o dată pentru totdeauna stadiul în care te afli, ca să poţi să îţi schimbi traiectoria? De ce omule, te ascunzi în cele mai meschine activităţi? De ce alegi în continuu să minţi?

Cu siguranţă modul de funcţiona acum îţi oferă ceva, ştiu, sunt absolut convinsă că îţi oferă, dar te-ai întrebat vreodată ce îţi oferă?

Că terapeut prin yoga şi coach întâlnesc oamenii care au dureri în corp atât de mari deşi medical nu au nici o problemă şi îi întreb adesea: Ce obţii cu boala ta?

Ştii care e răspunsul în majoritatea din cazuri,  atunci când cu adevărat începi să fii brutal de sincer cu tine? Răspunsul este că primeşti atenţie, consolare, că poţi să fii iar victima, să  ai aşteptări că ceilalţi să te ridice.

Dar vrei să îţi spun de ce? Şi o să fiu brutal de sinceră cu tine. Pentru că eşti slab, eşti atât de slab şi dependent încât alegi cele mai nesănătoase moduri.

Sunt fascinată de fiinţa umană şi de câte mecanisme de evadare, de scăpare , de evitare avem.

Tot ceea ce facem este să fugim în continuu, de noi înşine. Căutam mereu să fim cineva, să demonstrăm, să avem

Dar sufletul nostru este zdrenţuit, pentru că habar nu avem cine suntem. Nu pentru că nu ai un anumit lucru, nu pentru că te-a părăsit iubitul sau iubita, nu pentru că ţi-ai pierdut jobul, nu pentru că nu ai hainele pe care ţi le doreşti, maşina, telefonul , nu pentru un obiect eşti tu trist,nu esti pierdut pe lume pentru că că ai pierdut ceva ce nu a fost al tău niciodată, ci  esti pierdut pentru că ţi-ai pierdut simţul de sine.

Unde îţi e puterea? Unde îţi este energia, unde îţi este respectul faţă de tine pentru a urma calea către împlinirea ta personală?

Unde mai trebuie să fii închis pentru a realiza asta omule? Ai fost închis în casă şi degeaba, ai găsit portiţe de evadare şi aici. Ai făcut curăţenie obsesiv, ai rupt frigiderul obsesiv, te-ai uitat la filme neîncetat, ai găsit orice de făcut doar doar să nu stai cu tine, să nu fii cine eşti. Şi ştii de ce?

 

Pentru ca să fii ceea ce esti nu doare, dar poveştile despre cine esti  dor.  

Sentimentele îngropate îşi revendică dreptul.

Minciuna şi ascunzişurile nu durează niciodată.

Suntem cei mai mari mincinoşi de pe planetă. Pozam ca fiind cele mai fericire persoane pe reţelele de socializare, pozam că suntem integri, că suntem altruişti, şi de fapt suntem  cele mai false persoane din lume. Facem  lucruri doar pentru că altcineva să le vadă. Dar cine eşti tu când nu te vede nimeni? Cine eşti tu când eşti singur cu tine între 4 pereţi, asta arată de fapt adevărul despre viaţa ta.

Cât de tare te doare corpul, cât de tare te laşi condus de mintea ta, câtă iubire porţi în tine când eşti singur?

Solitudinea este una din cele mai mari binecuvântări  dar  mulţi dintre noi nu realizăm asta.

În solitudine şi în linişte, se face lumină. Atunci îţi poţi observa corpul , atunci poţi privi obiectiv ce gânduri te controlează, în spatele căror scuze de mai ascunzi, povesti ca să accepţi cine şi cum eşti cu adevărat.

Stai liniştit că ştiu şi de ce eviţi întâlnirea cu tine. Atâta fragmentare este în mintea ta încât nu vrei să accepţi cine eşti, atât de mult ai investit în povestea despre cine eşti cu adevărat, încât să descoperi altceva, acum e aproape de nesuportat.

Dar lasă-mă să îţi spun un lucru. Uite cum  o să arate viaţa ta de acum încolo dacă nu te trezeşti o dată pentru totdeauna la realitate.

Uite cum o să arate viaţa ta dacă nu începi să te respecţi, să îţi iubeşti corpul, să meditezi, să te rogi, să te reconectezi cu natura, cu divinitatea, cu tine însuţi.

O să mai treacă poate zile,săptămâni, luni sau poate ani şi vei fi acelaşi slab şi influenţabil animal  care are pretenţii de intelectual şi de a cunoaşte ce e mai bine pentru el, până când te va lovi boală, sau pierderea majoră, a tot ce crezi tu că îţi aparţine. O să ai pretenţia că eşti ok până când te vei uita în oglindă şi vei vedea câte kilograme în plus ai pe tine, dar nu doar în corp ci şi kilogramele care îţi apasă pe suflet, care nu te mai lasă să respire cum trebuie, care nu te mai lasă să iubeşti, care nu te  mai lasă să simţi nimic. Te vei uita la viaţă şi o vei vedea că pe un act robotic, lipsit de sens, că pe o luptă, că pe corvoadă şi asta te va măcina zi de zi.

O să ajungi să te cerţi în continuu cu oamenii şi dacă nu eşti un om asumat te vor părăsi cu toţii şi vei ajunge singur. Vezi ironia? Nu vrei astăzi să stai singur, şi în final acolo te îndrepţi cu alegerile tale. Pentru că sunt două moduri de a înţelege viaţa, unul e de bună voie, cu conştientă şi altul e cu biciul, cu durere.

Mă uit în jurul meu şi văd că oamenii la noi în ţara mai ales, atât de tare îndoctrinaţi de comunism, nu răspund decât la frică, decât la bici.

E trist. Suntem mai mult decât credem animale, doar că unele cu arogante de finite intelectuale.

Îmi doresc să nu fii unul dintre aceşti oameni, din tot sufletul meu, îmi doresc să te trezeşti o dată cu mine şi cu alţii ca noi, îmi doresc să ne reluăm puterea înapoi, îmi doresc să nu mai căutăm să fugim de noi ci să ne găsim pe noi, pentru că asta e unica noastră salvare ca umanitate.

Îmi doresc să stai acum acasă şi să te revolţi, iar apoi să decizi. Să te revolţi împotriva acelei părţi din tine care încă te sabotează, care încă te blochează, care încă te împiedică să iei acţiuni concrete pentru tine şi starea ta de bine.

Îmi doresc să nu te judeci, sau să te acuzi, pentru că asta te băga în acelaşi film de victima, ci doar să fii responsabil, să acţionezi, să nu mai  Amâni, să faci o dată ceva pentru viaţa ta! Să nu îţi mai iroseşti resursele pe mecanisme de fugă, ci pe mecanisme de regăsire, să nu  mai investeşti în cee ace te face slab, dependent, neînsemnat, şi să îţi revendici potenţialul adevărat, potenţialul de a fi măreţ, de a fii fericit, potenţialul de a fi împăcat cu tine , de a fii sănătos.

Pentru că totul exista, totul este deja dat. În câmpul posibilităţilor nelimitate, totul este deja creat.   Tu alegi ce vrei să faci, cine vrei să fii, încotro vrei să te îndrepţi.

Te rog din suflet, iubeşte-te şi respectă-te pentru că nu e doar despre tine, Din acest loc îţi  vei face familia la rândul ei fericită prin exemplu tău, iar familia ta fericită va face ţara fericită, iar ţara fericită va face planeta fericită. Şi în sfârşit. Vom fi salvaţi, În sfârşit vom fi una! În sfârşit, vom fi cee ace creaţia ne-a făcut să fim. Fiinţe extraordinare, raţionale, fiinţe complete.

Aşa să fie. Aşa este. Amin!

Pentru mine, pentru tine, pentru întreaga omenire

Produse Recomandate