Inceteaza sa mai fugi de tine!
De cand ma stiu viata mea a fost plina de incarcatura emotionala. Nici nu pot sa-mi imaginez cate emotii si sentimente colorate am trait inca de cand eram copila.
Uneori am plans, alteori am ras, dar au fost momente in care am fugit extrem de de tare sa scap de acestea. Si cand spun ca am fugit, ma refer ca am lasat unele lucruri ne-exprimate pentru a nu ma intalni din nou cu durerile si tristetile care ma vizitau.
Am incetat de mult sa mai gasesc scuze sau sa blamez povestea copilariei mele pentru aceste lucruri, pentru ca mi-am dat seama ca puzzle-ul vietii e perfect si totul s-a intamplat exact asa cum trebuia sa se intample pentru ca eu sa fiu unde sunt astazi.
Am iertat fiecare om si eveniment din trecutul meu si am realizat ca de fapt fiecaruia am sa-i multumesc pentru rolul pe care l-a jucat in in viata mea. Asadar nu vreau sa-ti vorbesc despre motivele pentru care am suferit de-a lungul vietii si vreau sa-ti vorbesc despre aceea durere de care am fugit uneori.
Intamplator sau nu, de fiecare data cand imi indrept atentia asupra unui anumit subiect , viata ma pune fata in fata cu evenimente prin care sa mai traiesc inca o data tot ceea ce concluzionez la nivel teoretic.
Deja nici nu ma mai suprinde modul magic prin care aceasta functioneaza si nici nu mai judec cand astfel de evenimente apar in viata mea. Le accept asa cum sunt si incerc sa-mi dau seama care este mesajul lor, ce anume din mine are nevoie sa vina la suprafata. Fiecare experienta este unica si desi mintea le judeca pe unele drept fiind dureroase si altele nu, dincolo de acestea ajungi sa vezi ca totul este doar o forma de manifestare a vietii.
Cand ma uit in jurul meu vad acest fenomen foarte frecvent, aceasta fuga de a ne confrunta cu noi insine si cu ceea ce simtim. La cel mai mic semn de durere, ne focusam atentia pe a face tot timpul ceva sa uitam de fapt ce se intampla in interiorul nostru. Si pentru o vreme chiar functioneaza. Reusim sa ascundem si sa bagam toate aceste emotii si sentimente ne-exprimate sub pres unde ele raman in stare latenta pentru o vreme.
Insa e ca si cum ai incerca sa opresti un izvor sa mai curga. Poti sa il blochezi prin cate mijloace posibile vrei tu, nu vei reusi sa ii opresti cursul sau firesc.
De-a lungul vietii noastre am primit o multime de indemnuri si conditionari despre modul in care sa interactionam cu ceea ce simtim.
Unora ni s-a spus ca e un semn de slabiciune sa plangi atunci cand te doare, altora ni s-a spus ca nu avem timp sa ne ocupam de ele, pentru ca avem alte lucruri mai importante de facut. Si acest lucru este valabil mai ales in cazul acelor emotii pe care le consideram negative si nu le dorim in viata noastra.
Si astfel am uitat sa ne ascultam pe noi insine, si sa ne exprima emotiile si sentimentele atunci cand apar.
Avem tendinta sa ingropam tot ceea ce simtim, sa fugim pentru ca pe buna dreptate cui ii place sa stea fata in fata cu durerea? La cel mai mic semn de disconfort gasim o modalitate prin care sa acoperim acest lucru cu ceva care ne provoaca placere.
Unii oameni mananca, alti oameni consuma alcool, droguri sau apeleaza la tot felul de altfel de distractii pentru a nu sta la masa cu ceea ce simt.
Insa aceasta strategie pe care am adoptat-o este una care nu ne ajuta deloc sa obtinem un echilibru in vietile noastre, sa avem pace si liniste ci dimpotriva.
Toate durerile trecutului pe care nu le-ai permis vor iesi la un moment dat la suprafata fie ca vrei sau nu vrei. Pentru ca dincolo de forma, font, aspect, tot ceea ce exista este o forma de manifestare a vietii, a constiintei, a creatorului , Dumnezeu cum vrei sa-I spui.
Partea cea mai interesanta este ca atunci ca le permiti sa apara, si le dai voie sa treaca prin tine, ele isi continua cursul normal si merg mai departe. Tu nu esti aceste sentimente , nu esti aceste emotii si astfel obtii o eliberare in legatura cu ele si poti sa gasesti din nou pacea.
Pentru ca tot ceea ce este pe acest pamant cauta un mod de a se exprima, si dupa ce s-a exprimat se intoarce in tacere.
Daca ceva se intampla acum in interiorul tau, daca ai o senzatie in corpul tau, o durere, de ce nu accepti ca este ceva in interiorul tau?Da-I voie sa se exprime observand-o , stiind ca ea trece la fel cu toate lucrurile din aceasta realitate trec. Nimic nu este permanent, va pleca de la sine. Insa daca incepi sa te lupti cu ea, atunci ea se va perpetua. Daca o judeci si opui rezistenta ea va incerca tot mai tare sa se exprime. Pentru ca nu putem impiedica ceva sa existe, totul are locul lui in acest joc al vietii.
Si cand iti dai seama ca esti de fapt martorul acestor emotii, cand iti dai seama ca tu nu esti ele , le dai voie sa se exprime . Din acest loc al observatorului nu le consideri ca sunt rele sau bune, nu le judeci, nu le respingi sau le accepti, ci doar le lasi sa fie. Si prin aceeasta permisiune ele vor pleca de la sine.
Insa ce se intampla cand nu ai facut aceste lucruri pana acum? Ce se intampla cu toate acele emotii carora nu le-ai dat voie sa fie?
De cele mai multe ori intram cu ele in relatii. Si toate aceste emotii si sentimente incep sa iasa la suprafata.
Usor , usor ele cauta din ce in ce mai pregnant sa se exprime si de aceea relatia e o oportunitate extraordinara de a te face constient.
Insa atunci cand nu stii aceste lucruri, incepi sa-l acuzi pe celalalt ca fiind cauzatorul acestor dureri ale tale si astfel lupta incepe.
Iar o relatie inceputa dintr-un loc al durerii nu poate sfarsi decat prin durere.
Si mesajul meu pentru tine astazi vine dintr-un loc din care am vazut cum se intampla lucrurile.
Viata mi-a fost cea mai buna oportunitate si cel mai bun invatator, intodeauna. Mi-am dat seama ca lucrurile se intampla intr-adevar cu un motiv si acest motiv intotdeauna se leaga de drumul spre tine insati.
Am realizat cat de important este sa iti exprimi sentimentele si emotiile atunci cand apar
Am realizat ca niciodata, nimeni altcineva nu este responsabil de durerile mele, decat propria mea rezistenta la cursul vietii si a modului prin care viata se manifesta.
Am realizat ca inainte sa intru intr-o relatie, e esential sa fiu eu insami intr-un loc al pacii interioare si impacarii cu mine. Doar astfel poti sa intri intr-o relatie din iubire si nu din nevoie.
Mi-am dat seama ca toate relatiile pe care le-am avut cu diferiti oameni in viata mea, au avut rolul sa ma faca constienta si sa aduca la suprafata tot ceea ce era ascuns in mine.
Stiu astazi ca daca un sentiment de durere ma viziteaza, el este trecator si ca doar permitandu-I sa fie, el va pleca de la sine.
Stiu astazi sa plang daca imi vine sa plang, fara sa judec acest sentiment, stiu astazi s a las furia sa se manifeste si sa existe insa fara a o proiecta asupra altcuiva, pentru ca nu e nimeni vinovat pentru ca ea a aparut.
Stiu astazi sa multumesc si sa fiu recunoscatoare cand printr-o relatie cu un alt om, ceva nemarturisit, ceva ascuns din mine iese la suprafata. Ce eliberare!
Stiu astazi ca nu e neaparat necesar sa stiu, cand nu am permis emotiilor care m-au vizitat sa se exprime prin mine, sau cu ce evenimente din viata mea au avut legatura, pentru a ma elibera de acestea. Tot ce am nevoie sa fac este sa le las sa se exprime si astfel ele vor trece.
Am realizat ca fugind de ceea ce simt, fugind de o durere cu care nu vreau sa stau fata in fata, nu fac altceva decat sa ma impotrivesc vietii si astfel tot ceea ce nu accepti va persista si va avea nevoie sa se manifeste in exterior pana cand intelegi mesajul.
Stiu astazi ca eu nu sunt gandurile mele, emotiile, mele, sentimentele mele, ci ele doar se exprima prin mine. Eu sunt doar observatorul lor.
Inteleg astazi ca acele emotii pe care nu le permiti, raman in corpul tau si mintea ta ca niste blocaje si astfel, energia vitala nu mai poate sa circule in cursul ei normal, provocand astfel un dezechilibru in corpul tau, mintea ta, viata ta.
Am realizat ca din momentul in care nu te mai impotrivesti vietii si incepi sa vezi cum totul se intampla perfect pentru a te asista sa te intorci la cine esti cu adevarat, ajungi sa traiesti toate experientele dintr-o alta perspectiva, si aceasta perspectiva iti aduce mai multa bucurie si liniste in viata ta, si mult mai putina tulburare.
Cum am facut aceste lucruri? Doar deschizandu-ma catre aceste adevaruri si apoi viata m-a asistat sa traiesc experientele necesare pentru a cunoaste direct aceste lucruri.
Pentru ca fara cunoastere directa, nici o informatie nu are valoare.
Cate lucruri nespuse pastrezi in tine astazi?
Cate emotii si sentimente ai ingropat pentru ca ti-e teama sa stai fata in fata cu ele?
Cate judecati pastrezi si cat de mult inca acuzi alti oameni pentru ceea ce simti tu?
Cat de mult te impotrivesti vietii?
Cate resentimente duci cu tine in fiecare zi?
Poti vedea ca tot ce traiesti in exterior are scopul de a aduce la lumina ceva ce nu vrei sa accepti?
Tot ceea ce se afla in jurul tau este o manifestare a ceea tu ai trezit din tine.Te afli fata in fata cu sinele tau. Cum arati?
Cu iubire, Cristina
Pentru ca workshopul Descopera-ti meastrul interior- Calea spre iubire, fericire si pace a fost extraordinar, am decis ca voi il voi organiza pentru cateva luni de acum incolo pe mai multe serii.
Acest workshop este un pic diferit si sunt atat de recunoscatoare pentru transformarile pe care le traiesc deja fetele care au participat in prima serie si le multumesc pentru ca impreuna am trait din locul iubirii si ne-am jucat, si am ras, si am plans impreuna si ne-am deschis tot mai mult sa primim iubirea in viata noastra.
Poti verifica calendarul cu datele cand se va organiza si cateva opinii despre cum a fost de pe linkul de mai jos:
Iti multumesc ca existi, suflet drag!
Autor, instructor yoga autorizat, trainer evoluţie personală şi spirituală, consilier filozofic, manager Satya Yoga and Education Center Timişoara
multumesc pentru sfaturi!
Multumesc,pentru articole.imi plac foarte mult !Chiar am nevoie,de asa ceva !!Doamne ajuta !
Cat costa aceste workshopuri si unde se tin.
Buna Narcisa, gasesti toate detaliile pe linkul de la finalul articolului. Te pup
Foarte interesant articol! Multumim Cristina, pt ca infrumusetezi sufletul uman!
Cat adevar graiesti…. multumesc! avem nevoie de astfel de articole, de astfel de teme…de o "mana intinsa "…multumesc Cristina!
Din mai multe motive, stiute sau nu de noi, incercam mereu sa fugim de noi, sa fugim de ceea ce suntem, sa ne ascundem dupa deget. Fie pt k ne e intr’un fel rusine cu lucrurile facute in trecut, fie k ne e frik sa luam viata in piept..
superb…foarte frumos!