Gratuit: 7 întrebări înainte de o decizie grea · Trimite-mi ghidul →

Categorie: Arhivă 2011–2020

Textele de început, păstrate pentru cine vrea să le citească. Nu mai sunt actualizate.

  • Saltul căutătorului de fericire

    Saltul căutătorului de fericire

     

    Sunt lucruri care se întâmplă aşa cum e cursul lor natural să se întâmple. Atât pot să spun în introducerea mea din nou în legătură cu tine, drag prieten. Nu am să mă concentrez prea mult spunându-ţi de ce nu am mai scris în ultima vreme, pentru că nu aş ştii să îţi dau acest răspuns. În schimb, vreau să îţi spun cât de tare inima mea se bucură să se întoarcă la conversaţiile  cu tine.

    Probabil că nu întâmplător mă aşez din nou acum, în faţa ta cu un mesaj pe care cineva de acolo, din univers, sau de dincolo de univers vrea să îl transmit. Am cutreierat din nou la începutul acestui an India, şi munţii minunaţi ai Himalayei, şi  ca de obicei am avut experienţe care pentru mine au fost revelatoare, şi într-un fel au venit să îmi întărească ceea ce am descoperit a fi cel mai important lucru în această viaţă.

    Sunt multe lucruri pe care noi, căutătorii de fericire, cum spun eu, le descoperim prin inspiraţie, ‘’divina’’, dacă vrei să îi spui aşa, şi pe care nu doar că le descoperim dar le simţim până în măduva oaselor. Mă refer aici la cunoaşterea directă, care din punctul meu de vedere este singura cunoaştere ce se va sedimenta profund în interiorul fiinţei tale. Probabil că ştii despre ce vorbesc, pentru că şi tu, eşti unul dintre aceşti căutători şi nu degeaba ne întâlnim astăzi prin intermediul cuvintelor.

    Îţi scriu acum la braţ cu muzica lui Gheorghe Zamfir, cel care mi-a stat la braţ şi în momentul când m-am apucat de scris în urmă cu câţiva ani. De ce? Nu ştiu şi nici nu caut explicaţii dar  am Încredere că este pentru motivul potrivit. Da, despre ÎNCREDERE vreau să îţi vorbesc astăzi. Această încredere care cumva, în toate explorările mele , a încercat şi mi-a zbierat de atâtea ori să o îmbrăţişez şi să nu o mai las niciodată din braţe. Despre care încredere vorbesc? Vorbesc despre cea care include absolut toate celelalte tipuri la  care te-ai gândi: încrederea în viaţă şi în existenţă.

    Şi pentru că s-a întâmplat nu de mult în nordul Indiei, mi-aduc aminte cu drag de ziua în care  această minunată graţie a vieţii, cum îi spun eu,  ne-a purtat într-o întâlnire plină de inspiraţie cu un bijutier. El ne-a reamintit : De multe ori cerem binecuvântări de peste tot din jur, de la Dumnezeu, de la alţi oameni şi uitam să ne binecuvântăm pe noi înşine. De ce este asta important? Pentru că binecuvântarea pe care ne-o aducem nouă înşine sădeşte în noi încredere, iar când umbli în viaţă cu încredere , prin graţie divină ţi se dăruiesc experienţe şi întâlniri se suflet cu oameni minunaţi. Trebuie să nu uităm să ne bucurăm de viaţă pentru că degeaba avem lucruri dacă nu ştim să ne bucurăm de fiecare zi. Tot ce avem nevoie este încredere şi restul vine de la sine prin generozitatea existenţei care se manifestă într-o multitudine de forme. I-am mulţumit cu bucurie şi recunoştinţa pentru tot ce împărtăşeşte în jurul lui. Şi mai adaug eu, pentru că mai înainte privind cu frumuseţe la dansul frunzelor sufletul mi s-a umplut de bucurie şi ochii de lacrimi curate, ne-asociate de tristeţe ci doar de pură iubire: Uită-te la viaţă cu bucurie, frumuseţe, magie, descoperă lumina din lumină şi lumina din întuneric, şi vei fi fericit pentru totdeauna!

    În zilele noastre, suntem mult prea ştirbiţi de îndoială, suntem mult prea trunchiaţi de temerile minţilor noastre, încât nu ne dăm seama cât de mult ne complicăm viaţa îngrijorându-ne. Uneori, când ieşim din peisaj, aşa cum am făcut şi eu în urmă cu 2 luni de zile, putem din nou să vedem cu claritate modul în care sincronicitatea funcţionează, modul în care prin într-un mod atât de magic se aranjează lucrurile când te abandonezi în această încredere.

    Poate vei spune că vorbesc prostii, şi este complet dreptul tău o să faci, că nimic nu se întâmplă fără multă sudoare, fără multe chinuri, că totul se datorează unei muncii şi suferinţe asidue, înainte să se întâmple ceva, dar ce vreau să te rog este să nu fii de acord cu mine dar nici să nu respingi ceea urmează să spun în continuare.

    Mărturisesc că pentru mine, aceste eforturi, munca asiduă, suferinţa nu a dat roade, şi ca oricât m-aş fi chinuit să obţin ceva pe această cale  nu mi-a reuşit. Adevăratele momente când viaţa mi-a pus la picioare toate comorile ei, au fost momentele în care am fost liberă să fac ce simt, momentele în care doar am fost, şi prin faptul că am fost, s-au făcut lucruri prin mine, dincolo de dorinţe, intenţii sau aşteptări, momentele în care m-am relaxat în braţele unei conştiinţe supreme care are grijă de noi toţi printr-un plan bine pus la punct. Oricât am contesta şi oricare ne-ar fi credinţele, la un moment dat dacă stăm la o discuţie de bun simţ raţională şi analizăm doar mental,dacă nu cu sufletul,( pentru cei sceptici) vom ajunge să admitem , împreună  că există ceva ce mintea noastră nu poate percepe şi nu poate explica care ghidează poate dintr-un punct atemporal şi lipsit de coordonate, absolut tot ceea ce noi numim viaţă.

    Ei bine, datorită arogantei noastre, de multe ori uitam să ne conectăm cu această conştiinţă , care nu se afla nicidecum în afara noastră. Am stat şi am contemplat mult la ce anume se întâmplă, atunci când eşti relaxat complet, atunci când ai încredere oarbă, atunci când arunci de pe umeri povara  liberului arbitru şi controlul, dar în sfârşit am realizat, că nici măcar nu trebuie să ştim asta.

    Cine vrea să ştie asta? Nu e oare aceeaşi minte arogantă care ne-a dus de multe ori înspre îngrijorare şi disperare?

    Tot ce avem nevoie să facem , este un salt, un salt în a lăsa deoparte toată îndoială, care oricum este doar încă alături  de noi, pentru că mintea noastră în loc să privească limpede situaţiile, se duce în trecut  şi etichetează, judeca, cataloghează o situaţie ducând-o spre generalizare.

    Ce s-ar întâmpla dacă măcar pentru o zi, ne-am trezi dimineaţa, şi am avea încredere aceea pe care am avut-o atunci când eram mici copii, că putem atinge stelele? Ce s-ar întâmpla dacă pentru o zi, doar am decide să lăsăm deoparte tot ceea ce credem că ştim şi să fim doar atenţi, privind cu bucurie şi frumuseţe în jurul nostru, absolut totul ca şi când am fi aterizat de pe o altă planetă, şi acum e timpul să explorăm doar ceea ce avem în faţa noastră, fără să putem apela la vreo amintire despre trecut, pentru că nu avem amintiri din trecut, întrucât am venit de pe altă planetă şi nu avem experienţe încă aici.

    Poate că pare pueril la prima vedere, poate că ţi se va părea că eşti prea deştept să încerci aşa ceva, că nu ai timp, sau că ai alte lucruri mult mai importante de făcut, dar te asigur, că nu ai un alt lucru mai important de făcut decât să faci acest salt. Saltul acesta în Încredere îţi poate creşte calitatea vieţii pentru totdeauna. Saltul acesta în graţia divină, te poate înălţa pe culmi nebănuite, în care cu adevărat să trăieşti adevărata viaţă şi nu frânturi iluzorii. Saltul acesta pe care poate l-ai experimentat pentru perioade scurte de timp, până acum, îţi va aduce cu adevărat fericirea, căutătorule,  şi implicit  o libertate cum nu ai mai avut niciodată.

    Gândeşte-te doar puţin: Cat de mulţumit eşti de viaţa ta? Cât de fericit eşti? Cât de obosit eşti să alergi?

    Răspunde-ţi singur/a la aceste întrebări, iar pentru mine şi pentru tine, pentru noi, te rog să îmi răspunzi într-un comentariu la următoarele  întrebări:

    Pe o scară de la 1 la 10 câtă Încredere ai în Viaţă?

    Pe o scară de la 1 la 10 câtă Încredere ai în tine?

    Şi dacă modul în care ai trăit până acum, te-a adus aici? Ce îţi lipseşte să faci saltul?

    Aştept de la voi, păreri şi opinii, legat de ce subiectele despre care doriţi să vorbim pe viitor şi bineînţeles răspunsurile la întrebări.

    Îţi mulţumesc că eşti aici!

    Haideţi să ne reamintim să trăim cu adevărat!

    Cu iubire

    Cristina Miculete(Shanti)

  • Nu eşti doar om, eşti Om-Dumnezeu

    Nu eşti doar om, eşti Om-Dumnezeu

    Eforturile nu-ţi aduc decât eforturi. Uşurinţa îţi aduce doar uşurinţă.

    Sunt fascinată  tot mai mult de viaţă în fiecare zi. Cu fiecare pas pe care îl fac ajung să îmi dau seama cât se simplu e totul când ţii cont  de legile divine. Dincolo de orice regulă mentală, de orice credinţă, nu avem de făcut decât să aducem înţelegere în viaţa noastră.

    De fiecare dată când ne rugăm pentru ceva, singurul lucru pentru care ar trebui să ne rugăm este înţelegerea divină.

    Suntem oameni însă totodată sunt oameni –Dumnezeu.  Cu cât ne îndepărtăm mai mult de acest din urmă complex, cu atât trăim separarea, cu atât trăim chinuri şi suferinţă.

    Dorinţele noastre nu ne aduc decât mai multe dorinţe, pe când conectarea cu această dimensiune a noastră divină, ne deschide porţile spre tot ce am fi putut visa vreodată.

    De multe ori în viaţa ne încăpăţânam să facem lucrurile aşa cum mintea noastră le comanda, forţând astfel lucrurile şi legea firii. Cât de paradoxal, câtă aroganţa să credem că doar din straiele noastre de oameni, putem face lucrurile să se întâmple.

    Niciodată nu poţi forţa viaţa cu mintea ta, nu ai avea cum, întrucât, mintea noastră e prea mică şi limitată să poată încăpea toată vastitatea vieţii.

    Ne petrecem extrem de mult timp, încercând şi eşuând de fiecare dată, ajungând să ne simţim neîndreptăţiţi, ajungând  să ne pierdem energia şi dezamăgiţi când lucrurile nu ies aşa cum ne dorim.

    Dacă am ştii că tot ce avem de făcut este să ne relaxăm şi să ne încredinţăm cu totul sufletului nostru şi Dumnezeului din nou, ce binecuvântare ne-ar cuprinde!

    Dacă doar am crede că totul este posibil şi să ne deschidem acestor posibilităţi fără a mai alege un drum anume, am deveni una cu această infinitate de posibilităţi.

    Majoritatea oamenilor cred ca înţelepciunea se măsoară în inteligenţa minţii, şi ca fiind realist, ajungi acolo unde îţi doreşti. Şi de fapt unde îţi doreşti să ajungi?

    Căci pentru fiecare este total altă destinaţie, deşi în acelaşi timp, este aceeaşi.

    Cu toţii căutam împlinirea şi echilibrul interior, până la urma , dincolo de orice situaţie de viaţă, tot ceea ce vrem, este să fim liniştiţi, să nu mai fim tulburaţi în interiorul nostru şi să ne simţim în pace.

    Dincolo de orice dorinţă există această nevoie de pace. Când căutăm să împlinim ceva , de fapt ceea ce căutăm este sentimental din spatele acelui lucru.

    Pornim astfel la drum cu noi obiective, cu noi scopuri, şi în final ajungem să împlinim multe dintre ele, de cele mai multe ori cu multă muncă şi efort, sacrificii, uitând complet să ne bucurăm de călătorie.

    Ajungem la diverse capete de drumuri, şi atunci preţ de câteva momente, ne simţim cu adevărat bine, ne simţim cu adevărat împliniţi, dar nu suntem conştienţi de ce ne simţim de fapt aşa.

    Sentimentul dispare, după câteva momente, născând apoi o altă dorinţă, o altă căutare, născând de fapt din nou căutarea acelui sentiment de pace , sentimente de împlinire.

    Toată viaţa noastră când trăim doar că oameni se rezumă la această goană nebună după astfel de momente scurte pe care însă nu ştim cu să le păstrăm fără să facem eforturi.

    Ceea ce nu ştim este de fapt că acel sentiment, acea eliberare, acea împlinire pe care o avem atunci când finalizam un obiectiv, vine tocmai pentru ca preţ de câteva momente nu mai avem un scop. Absenţa unei destinaţii, ne permite să ne simţim cu adevărat, ca fiind ceea ce suntem. În acele minute, ore sau zile, ne dăm voie pentru prima oară să ne relaxăm, ne dăm voie să fim în acel moment complet, fără a mai fugi cu mintea spre trecut sau spre viitor, şi în acel moment, de multe ori , fără să fim conştienţi de asta, suntem acolo unde putem fi în fiecare clipă, când căutarea încetează.

    Pentru că atunci când dorinţele dispar, atunci când căutarea încetează, putem în sfârşit să ne relaxăm şi să ne jucăm ca nişte copii

    Ne întoarcem la inocenta, inocenta nepătată de atâtea căutări iluzorii, provenite din tot felul de condiţionări.  Şi fiind atât de relaxaţi, lucrurile curg cu uşurinţă, cu bucurie, cu entuziasm, cu extazul real al fiinţei noastre.

    Nu de puţine ori, am experimentat şi eu, cum încăpăţânându-mă să fac anumite lucruri într-un anumit timp, nu am făcut altceva decât să mă pun în calea flowului natural al lucrurilor.

    Toate au timp potrivit, şi toate curg de la sine, prin simpla noastră prezenta în Dumnezeu, prin simplul fapt că menţinem această legătură cu sursă din noi.

    Am fost obişnuiţi să credem că sursa lucrurilor este exterior. Credem şi acum că banii vin din jobul nostru, din proiectele noastre, din afacerile noastre, că iubirea apare întâmplător în viaţa noastră, doar pentru că avem şansa să întâlnim pe cineva compatibil cu noi, credem că toate lucrurile se nasc din circumstanţele de viaţă pe care le trăim.

    Însă adevărul adevărat este cu totul altfel, şi dacă rămâi cu atenţia spre interiorul ta îl vei simţi.

    Sursa tuturor lucrurilor din viaţa ta , nu are cum să fie unul din efectele pe care e trăieşti. Cauza tuturor lucrurilor este întotdeauna intrinsecă şi nicidecum nu este una exterioară.

    Sursa banilor eşti tu, dar acest tu care reprezintă complexul om dumnezeu, conştiinţa.

    Sursa iubirii pe care o primeşti în viaţa eşti tu, dar acest tu unificat în conştiinţa în Dumnezeu.

    Sursa păcii pe care o primeşti, a cuvintelor care vin spre tine, eşti tu şi tot ceea ce primeşti depinde de locul în care te afli. Unde eşti acum?Te crezi doar om, sau te crezi o unitate între om şi Dumnezeu?

    Unitatea se iubeşte pe sine însăşi, şi de aceea este totul, orice ieşire din unitate este de fapt cauza separării, cauza singurătăţii pe care o şimi, cauza bolilor pe care le experimentezi, orice ieşire din unitate provoacă divizare în viaţa ta, care capătă extreme de multe forme.

    Fiind ceea ce eşti cu adevărat, nu ai cum să trăieşti această divizare, nu ai cum să trăieşti lipsa de orice fel, ci pur şi simplu e de ajuns să spui ‘’ Eu’’, şi totul se crează de la sine.

    Tot ceea ce există , există datorită acestei lipse de alegere. În această sursă, orice bine şi rău se dizolvă, orice cale se uneşte cu o alta, orice ură dispare în iubire, orice lipsă devine una cu prea plinul.

    Ne-am obişnuit prea mult să alegem, să triem, să catalogăm să segmentăm ceea ce există, şi din această divizare se naşte tot ceea ce trăim şi ne provoacă altceva decât armonie.

    Ceea ce mintea unora dintre noi leapădă ca fiind rău, mintea altora primeşte ca fiind bun, şi atunci cum poate fi acesta adevărul? Cum se poate schimba adevărul de la o perceptive la alta? O poate face doar atâta vreme cât nu este adevărul, adevărat, ci este doar o îndepărtarea de complexul om – Dumnezeu care suntem.

    Ne încăpăţânam să vrem , să credem, să fim, doar oameni, şi prin aceasta încăpăţânare creăm exact limitările care vin cu această formă restrânsă.

    Tot ceea ce afirmăm despre noi din acest loc reprezintă de fapt o alegere. Orice etichetă pe care ne-o atribuim, nu face decât să respingă altele, şi astfel să pierdem şi ne rupem de întregul care suntem,

    E timpul să încetăm, dacă vrem să ne întoarcem la armonie, la întreg, la abundenţă, la armonie, la pace, la linişte, la iubire.

    Tot ce suntem este ceea ce suntem. Eu sunt are o puterea extraordinară şi astfel tot ce vine după eu sunt are o putere creatoare extraordinară.

    Poate ar trebui să fim atenţi mai mult la ce punem după acest eu sunt, eu aleg, eu fac, pentru că sunt indicii reale la ceea ce trăieşti în viaţa ta.

    Cum ar fi să spui doar Eu sunt, şi atât? Ei bine această afirmaţie te deschide către totul, către ceea ce există, câte infinitul de posibilităţi.

    În ultima perioadă am simţit tot mai mult acest aspect. Ori de câte ori aleg ceva în pofida altor lucruri , tot ceea ce creez este divizare, tot ceea ce creez este separare, tot ceea ce creez este lipsa lucrurilor.

    Când fac eforturi  alegând şi incaptanandu-mă că ceva să se întâmple, ceea ce fac este să creez o barieră între mine şi TOTUL, este să mă îndepărtez de propria mea sursa, este să ies din propria mea energie nelimitată. Ori de câte ori eşti în minte, pierzi din această energie puţin câte puţin, de fapt e impropriu spus pierzi. Nimic nu se pierde, tot ceea ce facem este să ne deconectăm de ea.

    Şi atunci ne mirăm de ce trăim limitări, de ce avem lipsuri, de ce  întâlnim obstacole?

    Tot ceea ce este în afară este o formă de energie într-un fel sau altul, care capătă diverse forme. Dacă îţi lipsesc formele, înseamnă că îţi lipseşte energia, adică te-ai deconectat de ea. E atât de simplu.

    Când rămâi în energia ta nelimitată, nu poate exista lipsa, nu poate exista boală, nu poate exista altceva decât curgere lina şi uşoară, nu poate exista decât abundenţa de orice fel.

    Aşa cad ragă suflet drag, opreşte-te. Uită-te în viaţa ta, şi dă-ţi seama că cu cât lipsurile sunt mai mari, cu atât te-ai îndepărtat de complexul om dumnezeu care eşti, dă-ţi seama că de fapt eşti deconectat de ceea ce eşti cu adevărat şi ai acoperit această abundenţă cu straturi, limitări, condiţionări şi întoarce-te spre tine.

    De ce credeţi că se spune de mii de ani, că totul este în interior, că paradisul este de fapt în interior, că orice suferinţă ai trăi vine de fapt din faptul că nu mai ştii cine eşti cu adevărat?

    Poţi să-ţi dai voie să crezi că eşti mai mult decât om? Poţi să-ţi dai voie să te arunci orbeşte în încrederea că orice este posibil? Poţi să nu mai alegi ci doar să fii ceea ce eşti, adică totul, fără urmă de învinovăţire, fără urmă de etichetare, fără urmă de divizare?

    Îţi spun că poţi. Tot ceea ce ai nevoie este de această înţelegere sfântă. Când te rogi, nu te ruga să primeşti nimic altceva decât această înţelegere, pentru că ea este deja totul, şi în acest moment îi dai voie dumnezeirii din tine să se manifeste în orice formă.

    Se spune că până nu-ţi dai voie să fii nimic, Dumnezeu nu are ce să facă din tine. Ei bine, îţi dai voie să fii din nou ca un nou născut, să fii din nou în această inocenta lipsită de orice etichetă, de orice alegere, de orice separare?

    Eşti dispus să renunţi la tot ceea ce crezi că eşti , pentru a fii cu adevărat ceea ce eşti?

    Priveşte în inima ta, şi răspunde-ţi chiar acum!

    Să fii ceea ce eşti nu presupune niciun efort, cum ar putea? Şi fiind ceea ce eşti, eşti de fapt TOTUL.

    Nu ai în viaţa ta ceva în acest moment? Înseamnă că nu eşti ceea ce eşti. Dezbrăcarea de straturi, dezbrăcarea de idei, dezbrăcarea de condiţii, de limitări, de etichete.

    Lasă-mi un comentariu dacă eşti dispus să mori ca om, şi să renaşti că om dumnezeu?

    Răspunsul tău este ceea ce îţi defineşte viaţa în fiecare clipă.

    Te îmbrăţişez din dumnezeirea mea şi vorbesc dumnezeirii din tine.

    Poţi şi eşti deja TOTUL. Poţi să te deschizi tuturor posibilităţilor, eliminând orice judecată şi divizare, poţi renunţa să mai alegi, cu încrederea deplină în omul Dumnezeu care eşti?

    Cu drag

    Cristina

  • Să ne amintim cine suntem

    Să ne amintim cine suntem

    Ce bine ar fi să ne amintim că:

    Acele momente de plenitudine şi de graţie le simţim atunci când transcendem pură observaţie a unui om ca fiind ceva diferit de noi şi privim dintr-un alt loc; un loc unde dorinţele noastre au dispărut, unde şinele nostru s-a dizolvat în spaţiul unde există ”noi”, acolo unde fiecare dintre cei care participă la această întâlnire se deschid să se primească unul pe celălalt, divinul întâlneşte divinul, şi trecem dincolo de o întâlnire a nişte carapace fade.

    Ce bine ar fi să ne amintim că:

    Poate nici nu e nevoie ca cea din faţa noastră să fie o fiinţă umană, pentru a simţi uniunea, poate să fie un copac, sau căţeluş, sau o floare, poate să fie chiar şi o cărămidă, atâta vreme cât tu o întâlneşti din plenitudinea fiinţei tale, din spaţiul prezenţei eterne.

    Ce bine ar fi să ne amintim că:

    Atâta vreme cât ai o relaţie cu sacrul, cu Dumnezeu, poţi cu adevărat să ai o relaţie cu o altă fiinţă umană sau cu natura însăşi, pentru că Dumnezeu se găseşte tot timpul transformat într-un obiect, dar asta nu schimbă faptul că el este însuşi subiectul.

    Ce bine ar fi să ne amintim că:

    Un şir de întâlniri nu înseamnă neapărat o relaţie, o relaţie presupune o interacţiune de la inima la inima îi spunem noi, de la esenţa la esenţa ar spune unii filozofi şi o astfel de relaţie este iubirea. Te vei simţi singur întotdeauna, atunci când te vei considera separat de lume, de natură, de Dumnezeu, şi te vei simţi întotdeauna complet când graţia şi voinţa ta se vor îmbina şi te vor face să vezi cu claritate că singura modalitate de a avea o relaţie completă, împlinitoare, cu lumea, cu alţii, cu Dumnezeu este din spaţiul Prezenţei tale complete.

    Ce bine ar fi să ne amintim toate astea, atunci când ieşim la un suc cu un prieten, cu persoana iubită, cu oricine, atunci când avem tendinţa să stăm cu nasul în telefoane în loc să fim complet prezenţi, atunci când ne ţinem copii în braţe, atunci când desfăşurăm activităţi fiind complet izolaţi şi alienaţi , captivi în propria noastră minte, atunci când facem dragoste, atunci când ieşim cu câinele în parc dar suntem într-un alt timp.

    Viaţa este mai mult decât atât. Haideţi să renunţăm la superficialitatea care ne-a răpit bucuria de a trăi şi să ne întoarcem la inocentă şi la prezenţă. Haideţi să fim cu adevărat acolo, când spunem că suntem acolo. Haideţi să ne respectăm atât de mult fericirea noastră şi a celorlalţi încât să privim în ochi oamenii cu care ne întâlnim, creând relaţii, nu doar contacte între forme fără fond.
    Haideţi să fim mai mult decât forme care uneori au suflet, să fim suflete ce uneori au formă. Haideţi că prin tot ce facem să unim, nu să dezbinăm, prin muzică noastră, prin cuvintele noastre, prin expresia feţei noastre, prin prezenţa noastră, prin însăşi viaţa noastră.

    Haideţi să ne reamintim să  fim normali. Umani. Atât. Nimic mai mult.

    Dacă simţi la fel, da mai departe acest mesaj.
    Cu drag

  • Problemele tale sunt la fel de mari ca ego-ul tău

    Problemele tale sunt la fel de mari ca ego-ul tău

    Viaţa este cel mai frumos miracol. Misterele ei m-au fascinat dintotdeauna, iar legile firii şi conştiinţei îţi fac călătoria de descoperire atât de incitantă.

    În fiecare zi avem ocazia atunci când ne trezim din starea de vis, să ne trezim şi din starea de veghe. În fiecare zi ni se oferă această oportunitate, şi până nu de mult nu înţelegeam ce înseamnă acest lucru.

    Poate te întrebi la ce mă refer când spun să ne trezim din starea de veghe?

    Am să-ţi spun imediat, dar mai întâi aş vrea să te întreb câteva lucruri despre tine:

    Aş vrea să te întreb pe ce drum te afli acum? Ce plăceri vânezi? Ce dureri eviţi?

    Care sunt obiectivele? Unde vrei să ajungi?

    Iar după ce ai răspuns la toate aceste întrebări, aş vrea să îţi mai adresez poate cea mai importantă întrebare care stă în spatele celorlalte:

    De ce vrei toate astea? Ce cauţi de fapt? Şi cine eşti tu cel care caută?

    Când spun că avem şansă în fiecare zi să ne trezim din starea de veghe la fel cum ne trezim din vis, mă refer la trezirea noastră sufletească, sau spirituală cum vrei să îi spui, mă refer la trezirea noastră din iluzia plăcerilor, şi începerea unei vieţi cu adevărat reale, o viaţă din locul sinelui nostru real, nu a ego-ului (şinele fals).

    De ce te îndemn să faci asta? Pentru că în urmă cu ceva vreme am ajuns poate la una dintre cele mai mari conştientizări a vieţii mele:

    Problemele tale sunt direct proporţionale cu ego-ul tău. Cu cât ai un ego mai puternic, o identitate creată la care nu vrei să renunţi, cu atât problemele pe care le vei percepe în viaţa ta vor fi mai mari.

    Majoritatea oamenilor nu ştiu ce înseamnă acest lucru, dar dacă eşti aici şi citeşti aceste rânduri, lasă-mă să îţi spun că tu eşti printre cei pregătiţi să se reîntoarcă acasă, să se reîntoarcă la fericire, la starea lor naturală de a fi şi poate aceste cuvinte nu sunt acum decât o sămânţă pentru un proces care se va întâmpla natural de acum încolo.

    Nici nu contează până la urmă dacă mă crezi sau nu, ci ceea ce contează este să începi să te întrebi dacă acest lucru poate să fie adevărat?

    Aş vrea să stai un pic pe loc acum, şi să te gândeşti la acele momente din viaţa ta când când ai simţit că problemele te copleşesc dintr-o perspectivă pe care nu ai văzut-o până acum.

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut, făceai ceea ce îţi spunea inima, sau făceai lucrurile din teamă pentru viitor?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut, îţi ghidai viaţa pe adevăr sau pe minciună (faţă de alţii şi faţă de tine însuţi/însăţi)?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut practicai violenta verbal sau fizic asupra altor fiinţe umane?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut nu cumva ai fost un hoţ (de energie sau orice altceva)?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut îţi ghidai viaţa pe iertare sau mai degrabă purtai ranchiună celorlalţi sau ţie însuţi/însăţi?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut aveai compasiune pentru cei care sufereau, indiferent dacă la un moment dat au fost cruzi sau nu cu tine?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut nu cumva rolul pe care îl îmbrăcai era de persoană încăpăţânată, care vrea cu orice preţ să aibă dreptate?

    Aş vrea să te gândeşti dacă în acea perioadă în care toate aceste probleme au apărut ţineai mai mult cu dinţii de imaginea ta în faţa lumii în loc de a ţine cu dinţii de fericirea ta?

    Dragul meu/draga mea vreau să ştii că toate lucrurile de mai sus la care se mai adaugă şi altele, nu sunt altceva decât efecte ale unei vieţi duse din locul minţii egotice, care nu cunoaşte adevărul despre cine este cu adevărat. Cea mai mare suferinţă de-a lungul întregii tale vieţi, nu va fi niciodată cauzată de un eveniment, o persoană, o situaţie, ci va fi cauzată doar de ignoranţa ta faţă de ceea ce eşti cu adevărat.

    Problemele tale vor fi atât de mari pe care acest construct fals pe care îl numeşti în clipa aceasta ‘’eu’’.

    Cu cât începi să renunţi la ceea ce crezi că eşti, şi începi să trăieşti în braţele existenţei, ca fiind ceea ce eşti, cu atât viaţa ta devine ca prin miracol mai simplă.

    Cât de nefericit/a eşti astăzi, oricât de multe problem percepi acum, ai însă o şansă. Şi astăzi, şi mâine ai o şansă, să ieşi din iluzie, şi să începi să dai drumul pe aripi de vânt, tuturor lucrurilor false despre tine.

    Poţi să începi să dai drumul în primul rând fricii de viitor.

    Poţi să începi să dai drumul minciunilor pe care le-ai spus sau ţi le-ai spus până acum, pentru a proteja aceasta identitate falsă, această persoană care ai fost poate toată viaţa ta. Nu îţi cer să o ucizi, pentru că probabil aţi avut şi momente frumoase împreună, şi chiar îţi place de ea, însă îţi cer să-I mulţumeşti pentru tot ce a trăit până acum prin tine, şi să o laşi să zboare peste mări şi tari, pentru că astăzi nu îţi mă serveşte.

    Îţi cer astăzi să dai voie adevăratului suflet din tine să se exprime începând de acum, şi să începi să îţi împarţi darul cu lumea. Te asigur că nu vei muri de foame. Îţi cer astăzi să fii sincer/a poate pentru prima dată în viaţa ta cu tine şi cu ceilalţi şi de acum încolo să îţi trăieşti viaţa în adevăr, pentru că o viaţă trăită în adevăr, înseamnă o viaţă trăită în pace, în bucurie, în libertate.

    Poţi să începi să explorezi mai mult ce înseamnă de fapt să descoperi cine eşti cu adevărat pentru că o dată cu această descoperire vei putea să dai drumul tuturor resentimentelor, tuturor frustrărilor din trecut, tuturor neîmplinirilor care uneori te împing să fii crud inconştient cu cei din jurul tău.

    Poţi să începi laşi deoparte aroganta prin care ai crezut că un titlu, un statut te face superior altcuiva, şi vei descoperi comori nebănuite în tot ceea ce te înconjoară. Rămâi cu curiozitatea unui copil care abia acum descoperă lumea, şi alege ca măcar pentru o perioadă să îţi asumi că tot ce ştii este că nu ştii nimic, vorba unui filozof celebru.

    Poţi să începi să arunci din toate aceste greutăţi de pe umerii tăi, dându-ţi voie să ajungi la revelaţia, că nu ai, nu vei avea, şi nu ai avut niciodată controlul. Pentru că în sufletul tău deja ştii asta. Cu o simplă privire asupra vieţii tale, îţi vei da seama, că dacă ai avea control, şi nu ar exista nimic superior acestui complex trup-minte, nu ar trebui să ai nici o problemă, pentru că ai avea tot ce îţi doreşti instant.

    Slavă Domnului că nu este aşa, pentru că uneori dorinţele se nasc din ignoranţă, iar nevoile sunt cele care contează cu adevărat. Există ceva în tine, superior minţii tale, care ştie ce ai nevoie, ştie ce îţi doreşti, dar în acelaşi timp ştie, că ceea ce trebuie să primeşti nu este ce vrei ci ce îţi serveşte cu adevărat la desăvârşirea ta ca fiinţă umană.

    Din păcate niciodată nu ai devenit mai înţelept un urma experienţelor plăcute, aşa că poţi să începi să mulţumeşti celor neplăcute.

    Viaţa înseamnă magie, important este să descoperi cum funcţionează. Cunoaşterea adevărată te va duce mereu la o viaţă simplă, o viaţă care se desfăşoară cu uşurinţă, precum naturaleţea frunzelor ce cresc de la sine, precum firele de iarbă ce se leagănă în vânt, precum norii care  zboară prin văzduh.

    Viaţa nu înseamnă efort. Iluzia duce la efort. Ignoranţa duce la efort. O perspectivă greşită asupra vieţii duce la efort.

    Viaţa înseamnă uşurinţă. Viaţa înseamnă libertate..Viaţa înseamnă bucurie. Viaţa înseamnă iubire.

    Restul sunt iluzii, iluzii create de un ego mult prea puternic care nu ştie altceva decât să creeze probleme. Aşa funcţionează.

    Dacă vrei să trăieşti adevărata viaţă, este momentul să transcenzi acest ego. Te întreb acum, eşti dispus/a să o faci?

    Cu drag Cristina

  • Nu te îngrijora, fii fericit şi recunoscător

    Nu te îngrijora, fii fericit şi recunoscător

    De câte ori ai cerut ceva și când ai primit acel ceva ţi-ai dat seama că nu este chiar atât de important, că ai fi putut să trăieşti fără el?

    Procesul începe cam aşa: Mai întâi ai un gând și acel gând îţi spune că ceva minunat se va întâmpla atunci când dorinţa ta va deveni realitate. Poate să fie vorba despre pereche de pantofi scumpi, o maşină, un apartament nou, niște prieteni foarte cool, o nouă soție/soţ o nouă pisică, un mouse etc. Și începi să crezi că o dată ce vei primi acel ceva vei fi cu adevărat fericit.

    De multe ori te plângi în stânga şi în dreapta în legătură cu viaţa ta, şi în legătură cu faptul că nimic nu îţi aduce împlinire şi îţi spui că ai nevoie de o schimbare, ai nevoia de ceva care să aducă semnificaţie vieţii tale din nou.

    Speri, îţi doreşti şi visezi la acea zi în care totul se va schimba pentru tine.

    Am auzit de multe ori oamenii care vorbesc despre nefericirea lor și modul în care toată viața lor se va schimba odată ce vor ajunge să se îmbogățească, odată ce vor ajunge să aibă pe cineva care să îi iubească şi să îi aprecieze, odată ce vor avansa la jobul lor, o dată ce vor avea lucrurile pe care şi le-au dorit de mici copii, şi povestea continua. Însă ce se întâmplă este ca în momentele în care chiar primesc ceea ce şi-au dorit de la viaţă, se comporta ca şi cum nu e mare scofală, nici măcar nu sunt recunoscători, şi nici măcar nu ştiu să se bucure de ce au primit.

    Şi atunci care este sensul alergării după toate acestea? Dacă nu ştii să te bucuri de ceea ce ai atunci când ai? Dacă nu ştii să fii recunoscător pentru că viaţa ţi-a adus în dar ceea ce tu ai crezut că ai nevoie?

    Care este sensul să te lupţi să ajungi să ai tot ceea ce îţi doreşti?

    Îţi spun eu, niciunul. Pentru că dacă în acest moment tu nu ştii să fii fericit, nu vei ştii să fii fericit nici cu 1 milion de dolari în cont, nici cu cea mai minunată vila pe care ţi-o poţi imagina, nici cu cea mai glorioasă carieră din lume, nici nu cea mai tare maşina pe care ai visat-o.

    Dacă eşti una dintre aceste persoane, oricât ai primi de la viaţă, întotdeauna îţi vei dori mai mult, şi niciodată nu vei fi mulţumit. Unde este pacea din ‘’ mai mult este mai bine’’?

    Lasă-mă să îţi spun un lucru. Dacă vei continua să trăieşti văzând viaţa aşa, niciodată nu vei fi fericit. Pentru că trăieşti într-o iluzie. Trăieşti într-o buclă a minţii tale, care spune că plăcerea înseamnă fericire, care spune că dobândirea de suficiente lucruri te va conduce în final spre pace şi fericire.

    Cu toţii ştim că nu este adevărat. Cu toţii ştim că mereu găseşti altceva ce spui că mai ai nevoie pentru a ajunge la fericire, după ce ţi-ai îndeplinit dorinţele? Îţi spui, mai un pic. Mai aceasta realizare şi gata, sigur ajung acolo.

    Problema este în această modalitate de a privi viaţa, ca într-un fel bizar, cum crezi că eşti cu un pas mai aproape de fericire, cum distanţa devine mai mare. Şi ştii de ce?

    Pentru că întotdeauna ai căutat în locul nepotrivit.

    Fericirea noastră nu poate fi găsita în exterior. Niciodată nu o vei găsi acolo.. Pentru că noi să fim fericiți, pentru că noi să fim în pace cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, trebuie să privim în interior. Soțul tău nu te poate face fericit, soția ta nu te poate face fericit, posesiunile tale nu te pot face fericit. Doar ne amăgim crezând că o vor face şi ne lăsăm prinşi în această așteptare ca lucrurile să se întâmple pentru că noi să ajungem la împlinire în cele din urmă. Aşteptam ca anumiţi oameni să apară în viețile noastre crezând că ei dețin cheia fericirii noastre. Dar nu acesta e modul în care funcționează lucrurile

    Toate aceste placeri şi stimuli exteriori te vor face fericit pentru o vreme, eu nu spun că nu, însă dacă se întâmplă ca ele să plece din viaţa ta vei reveni la starea inițială, la senzația de gol în interior, singuratic, confuz și pierdut.

    Şi oare aceasta este fericirea care durează? Oare aceasta este fericirea pe care-o cauţi, o fericire dependenta de anumite obiecte, care atunci când pleacă din viaţa ta, te lasă gol şi pierdut? Poţi alege această cale, dar să nu te surprindă ca viaţa se schimbă, oamenii, lucrurile, vin şi pleacă şi dacă alegi să devii dependent de ele, suferinţa va fi cruntă când ‘’vei pierde’’ unul din obiecte sau oameni.

    Te-ai născut întreg, nu ai nevoie de completări să fii fericit. Exista o cale prin care să poţi fii în pace şi ok, independent de impermanenţa vieţii. Tu pe aceasta ai nevoie să o ai ca obiectiv. Aceasta este marea ta comoara, care o dată descoperită, nu te vei mai simţi niciodată singur, pierdut, gol.

    Anumite stări vor mai apărea, dar fundalul va fi mereu de pace, siguranţă, iubire, şi o stare naturală de ‘’sunt ok, orice ar fi’’.

    Poate că ar trebui să începi să fii recunoscător pentru tot ceea ce viața ţi-a oferit până acum. Poate că ar trebui să începi să fi recunoscător pentru persoană minunată care eşti cu adevărat, pentru oamenii minunaţi care sunt prezenţi în viața ta, oamenii care te iubesc şi te apreciază. Poate că ar trebui să începi să fi recunoscător pentru toate lucrurile minunate pe care le-ați primit de la viață, acele lucruri pe care le ai primit gratuit., fără efort.

    Acestea sunt comorile tale reale, acele lucruri care au venit la noi pentru gratuit, acele lucruri care nu pot fi cumpărate, cum ar fi corpul nostru, sănătatea noastră, mintea noastră. Am uitat să le acordăm credit de cele mai multe ori, doar pentru că au venit pur şi simplu, ne-au fost dăruite, nu cumpărate şi ne-am concentrat să punem preţ doar pe lucrurile care pot fi cumpărate cu bani. Mare greşeală. Căci va veni momentul când vei înţelege, ca în final ce este important nu se poate cumpăra cu bani.

    Ce se întâmplă dacă pierzi un picior, sau un braț? Ce se întâmplă dacă îţi pierzi vederea? Atunci îți dai seama cu adevărat ce este valoros și ce nu. Acum nu vezi poate răsăritul, nu te bucuri de natură, uiţi să fii atent în jurul tău, pentru că te focusezi pe viitor în permanentă şi pe a asimila din ce în ce mai multă plăcere. Oare va fi nevoie să îţi pierzi vederea că să valorizezi în final ce frumoasă e lumea, şi să vezi cu adevărat minunăţia din momentul prezent? Oare nu poţi să te trezeşti acum?’

    Apoi, te lupți cu partenerul tău pentru bani, pe lucruri care sunt într-adevăr superficiale, te baţi cu familia și prietenii pe lucruri care peste 1 an de acum nu va mai important pentru niciunul din voi, in loc să apreciezi fiecare moment cu ei. Niciodată nu se ştie ce se va întâmpla mâine. Nimic nu durează pentru totdeauna vreodată dar uitam adesea asta. Uitam să trăim ca şi cum azi ar putea să fie ultima. Să spunem lucrurile frumoase în schimbul celor care rănesc. Să comunicăm ce apreciem în locul a ceea ce nu apreciem. Să vedem lumina în locul întunericului. Să trăim prezentul în detrimentul amintirii trecutului şi iluziei viitorului. Totul în această viaţă este trecător. Vom lăsa cu totii această planetă în cele din urmă și toate lucrurile în legătură cu care ne-am îngrijorat nu vor mai însemna nimic pentru nimeni.

    De aceea este esenţial să înţelegem că noi suntem fără început şi sfârşit, dar corpurile în care trăim nu. Viaţa pe Pământ, nu! Totul este impermanent şi atunci singurul timp în care merita să trăieşti este Prezentul.

    Decide să dezvolţi o atitudine de recunoștință, și decide să mulţumeşti pentru tot ce se întâmplă cu tine, pentru toată lumea care apare în viața ta, știind că fiecare pas înainte este un pas spre realizarea a ceva mai mare și mai bun decât situația actuală. Fii recunoscător pentru viaţa ta.

    Fii recunoscător pentru tot ce ai și tot ce ești. Fii recunoscător pentru tot și toată lumea și începe să arăţi aprecierea mai des. Fă-ţi un obicei din a scrie cel puțin o dată pe săptămână motivele pe care le ai pentru recunoştinţa. Dacă nu ai făcut acest lucru înainte s-ar putea să nu ştii că asta te va face să te simţi cu adevărat spectaculos.. Exprimarea recunoștinței este una dintre activitățile care este dovedit științific că duce la creșterea nivelului nostru de fericire. Este un lucru simplu care îţi va aduce rezultate foarte bune. Nu ai nimic de pierdut. Nu ia prea mult timp și energie şi calitatea vieții tale se va îmbunătăţi.

    ‘Recunoştinţa aduce sens trecutului nostru, aduce pace prezentului nostru și creează o viziune pentru viitor. “Când ești recunoscător frica dispare și apare abundența.” Anthony Robbins

    Cu drag

  • Ne dorim prea mult şi asta ne împiedică să avem totul

    Ne dorim prea mult şi asta ne împiedică să avem totul

    Sunt anumite dorinţe pe care cu toţii le avem atâta vreme cat suntem călători prin această viaţă.

    Pentru unii aceste dorinţe se rezumă la a dobândi ceva, fie că e vorba de notorietate, apreciere, lucruri materiale sau orice altceva palpabil.

    Pentru alţii dorinţele acestea sunt un pic de altă natură, vor poate să ajungă să aibă rezultate într-un domeniu în care cumva s-au luptat multă vreme sau pur şi simplu îşi doresc să demonstreze celorlalţi că pot să fie ceea ce ai nu au crezut niciodată.

    Suntem îngeri şi oameni, îmi place mie să spun, şi acest lucru are o conotaţie diferită pentru fiecare.

    Suntem spirit şi trup, ar putea fi o altă formulare, sau suntem minte şi suflet. Oricum i-am spune , trăim experienţa vieţii pe foarte mule nivele.

    Dacă stăm să ne gândim puţin, sunt momente în care trăim de la nivelul limitat al percepţiei minţii noastre limitate şi sunt alte momente în care depăşim cu mult pragurile raţiunii şi mergem dincolo, spre un alt tărâm, un tărâm unde miracolele sunt posibile, unde vederea noastră e clară, unde liniştea se instalează şi încrederea sau credinţa face posibile lucruri care nu credeam vreodată a fi posibile.

    Şi totuşi, în aceste vremuri, când am început să avem acces la informaţie, în aceste vremuri în care ne-am îndreptat mai mult ca părinţii sau bunicii noştrii spre autocunoaştere, pare că suntem mai ignoranţi că niciodată.

    Şi nu mă refer aici la nivelul de inteligenta ci mă refer la ignoranţa adevăratei noastre naturi, mă refer la ignoranţa faţă de fericirea care există în noi, şi pe care o căutam iluzoriu într-o multitudine de locuri.

    Ne dorim prea multe, ne agăţăm de prea multe şi singuri ne punem piedici în a trăi cu adevărat fericiţi, în a trăi cu adevărat clipa de acum cu bucuria unui copil care descoperă pentru prima oară , acest vis al realităţii exterioare.

    Culmea e că nu ne putem opri câteodată, pur şi simplu deşi observăm cum ne transformăm, cum trăirile noastre se schimbă, ne încăpăţânam să rămânem în locurile care nu ne duc nicăieri.

    Ne e teamă, suntem înspăimântaţi de fapt de faptul că dacă vom face cu adevărat ce simţim, ceilalţi din jurul nostru nu ne vor mai accepta, că ceilalţi din jurul nostru vor pleca, că ne vor da afară din viaţa lor şi astfel rămânem la un nivel de vedere plin de praful temerilor. Niciodată această viaţă nu va fi clară, nu va fi lină, nu va fi cu linişte şi fericire.

    Cum am putea să vedem un peisaj minunat când geamurile prin care privim sunt atât de murdare. Oricât de minunat ar fi peisajul de afară, el nu se mai vede de mocirla care s-a aşternut pe ‘’retina’’ noastră.

    Dar ce folos are o existent trăită în acest mod? Ce folos are să ne luptăm , să depunem eforturi energie, doar pentru a demonstra celorlalţi ceva? Ce folos are să alergăm să acumulăm ceva pentru că ceilalţi să ne aprecieze şi să ne valorizeze?

    Oare tu sau eu, pentru asta vrem să fim iubiţi? Pentru ceea ce facem, sau pentru ceea ce suntem? Şi dacă se mai întâmplă şi că tot ce facem să nu fie niciodată destul de bun, pentru ce ne mai luptăm? Mintea întotdeauna va găsi slăbiciuni, lacune, va găsi ceva de criticat şi de analizat.

    Asta nu e iubire. Cine te iubeşte pentru ceea ce faci, nu ştie ce înseamnă iubirea. Cine te iubeşte pentru ceea ce faci, nu îţi vede măreţia a ceea ce eşti. Cine te iubeşte pentru realizările tale şi ta recompensează cu afecţiuni când ai mai primit o diplomă , nu este ceea ce ai nevoie tu în viaţa ta.

    Dar ştii, care este partea interesantă? Că toată această iubire sau non iubire care se revarsă spre tine, deşi pare a veni de la ceilalţi, nu există . Nu exişti decât tu şi ceea ce tu vezi că eşti. De fapt e impropriu spus că vezi ceea ce eşti, de fapt tu tot ce poţi să vezi este ceea ce nu eşti.

    Nimic real nu se poate vedea pe el însuşi real, poate vedea doar din el.

    Atunci când cineva intra în viaţa ta şi îţi spune că eşti prost, nu e vina lui. Nu e nici măcar vina ta, tot ce se întâmplă este că nu mai vezi bine, nu ai oglinda curată, reţină sufletului ţi-e pătată de ignoranţa a ceea ce eşti.

    Atunci când cineva intra în viaţa ta şi nu te ajută este pentru că tu nu te ajuţi pe tine.

    Atunci când cineva vine în viaţa ta şi îţi spune o mulţime de lucruri pe care tu le vezi a fi îngrozitoare despre tine, nu e vina lui. Este doar iluzia a ceea ce nu eşti care capătă viaţa printr-o nouă viaţa prezentă în viaţa ta.

    Atunci când suferi este pentru că nu vezi, este pentru că poate corpul tău şi mintea ta sunt îmbâcsite de-a dreptul de minciună, de falsitate.

    Un corp bolnav nu va putea reflecta niciodată conştiinţa pură.

    O minte agitată nu va putea reflecta niciodată conştiinţa pură.

    Valurile vieţii care uneori ne înghit şi ne fac să nu mai respirăm de durere, se întâmplă pentru că în loc să trăim aici şi acum, doar observând, doar cu atenţie şi fără intenţie, ne luptăm zadarnic şi ne agităm şi astfel ceea ce se crează nu poate să fie limpede.

    Nu vei putea niciodată să vezi fundul oceanului când e plin de valuri decât atunci când priveşti din centru. Dacă priveşti de sus sau de jos, din stânga sau din dreapta, ceea ce vezi nu adevărul complet, nu e esenţă, e doar aparentă.

    Pentru fiecare vine acel moment în care chiar realizăm cine suntem, însă pentru asta e nevoie de dedicare, şi o singură intenţie, dezvăluirea adevărului.

    Mulţi dintre noi ştim mental, teoretic, cine suntem, însă puţin reuşesc să şi fie la nivel de trăire în acest loc.

    Nu ne iubim îndeajuns de mult şinele încât doar el să conteze. Nu ne iubim îndeajuns de mult pe noi înşine încât să ne dăm seama că nici nu există altceva decât noi.

    Nu există doi. Există doar unul. Întotdeauna. Restul e doar viaţa în viaţă, în viaţa , trăind un vis în vis.

    Când te iubeşti cu adevărat, orice teamă dispare, pentru că îţi reaminteşti cât de minunat eşti , îţi reaminteşti că eşti divinitatea însăşi, îţi reaminteşti că nu eşti un spirit cre trăieşte într-un trup ci eşti un trup care trăieşte într-un spirit.

    Suntem în această formă pe Pământ, pentru a realiza că suntem de fapt dincolo de această formă, că suntem de fapt fără formă.

    Cum să ne aşteptăm să vină în viaţa noastră oameni care să fie sincer cu noi, când noi nu suntem sinceri cu noi înşine?

    Cum să ne aşteptăm să vină în viaţa noastră oameni plini de lumină, când lumina noastră interioară e acoperită de întunericul aparenţelor?

    Cum să ne aşteptăm să se reflecte asupra noastră iubire, înţelegere, când nu ne dăm voie să fim doar ceea ce suntem, şi insistăm să ne dorim lucruri de care nu avem nevoie, şi să pozăm în ceea ce nu suntem, pentru a obţine confirmare şi acceptare?

    Gata.E timpul să ieşim din capcanele propriilor noastre gânduri, e timpul să ne vedem cu adevărat pe noi înşine pentru că doar aşa experienţa vieţii se va îmbrăca în lumină şi bucurie.

    Nu ştiu despre tine, dar eu refuz să mai fiu ceea ce nu sunt. Nu ştiu despre tine, însă eu inchid ochii acum şi las toate gândurile să plece, rămânând acum şi aici că ceea ce sunt.

    Nu ştiu despre tine însă eu renunţ să mai fiu eu şi îmi dau voie să fiu Totul. Nu ştiu despre tine însă acum şi aici ştiu că sunt ceea ce sunt şi sunt minunată aşa cum sunt, indiferent de ce fac. Iar oamenii care pleacă din viaţa mea o fac pentru că erau false aspecte ale mele.

    Lumea ta eşti tu, lumea mea sunt eu, şi dincolo de eu şi tu este aceeaşi, plină de magie.

    Adevărul se reflectă prin conştiinţa pură, şi conştiinţa pură se reflectă într-o minte şi un trup curat.

    O minte pură este o minte care nu este influenţată de condiţionări, trecut, viitor, este mintea liniştită , fără gânduri.

    Toată realitatea ta se schimbă în momentul în care eşti în acest loc, în centrul fiinţei tale, aliniat cu corpul şi mintea ta pentru că de fapt de aici se creează totul, din atenţie, fără intenţie.

    De aici răsare iubirea, singura care există, aceea pentru tine, pentru sine. Când înţelegi că nu există nimic în afară de tine, te iubeşti cu adevărat pe tine şi tot ce poţi percepe prin simţuri, pentru că ştii că nimic nu e separat de tine.

    Când am auzit prima oară îndemnul de nu mai trăi atât de personal, nu am înţeles ce înseamnă, însă acum înţeleg mai bine ca niciodată, pentru că am experimentat ambele : cum e să trăieşti ca persoană şi cum este să trăieşti ca întreg.

    Niciodată nu va fi uşor să fii o persoană şi întotdeauna va fi uşor să fii întregul, pentru ca să fii ceea ce eşti nu presupune niciun efort.

    Înger drag, închide ochii şi reaminteşte-ţi cine eşti chiar acum, nimic nu îţi stă în cale.

    Inclusiv faptul că îţi scriu acum aceste cuvinte, ştiu că le scriu pentru mine, şi nu sunt ipocrită să spun altceva, ştiu că le scriu pentru mine, şi ştiu că tu cel care le citeşti, eşti una cu mine. Nu există altceva în afară de mine.

    Nu există altceva în afară de tine. Suntem unul în interiorul celuilalt pentru totdeauna.

    Eşti gata să te iubeşti pentru că lumea care să dezvăluie în faţa ta să îţi fie iubit/a , cu fiecare milimetru ?

    Cu drag

  • 10 indicii spirituale prin care să-ţi evoci măreţia şi să guşti magia vieţii

    10 indicii spirituale prin care să-ţi evoci măreţia şi să guşti magia vieţii

    Adevărul absolut poate fi găsit, dar nu poate fi definit.

    Poţi simţi că a venit momentul adevărului? Poţi simţi că încet, încet se face tot mai multă lumină?

    De-a lungul vremii am cerut multe de la ceilalţi, de la societate, de la orice sursă exterioară am putut găsi, fără să înţelegem că de fapt întregul univers se afla în interiorul nostru.

    A venit vremea să ne întoarcem la adevărata noastră natură, să ne întoarcem la dragoste, să ne întoarcem către noi înşine.

    Istoria umanintatii travereseaza o perioadă extraordinară în care conştiinţa noastră se extinde, şi începe să vedem cu adevărat cine suntem şi unde este locul în care putem găsi tot ce am căutat până acum.

    Foarte mult timp, nimeni nu ne-a învăţat cum să privim în interiorul nostru pentru a ne cunoaşte şi a înţelege  modul în care universul funcţionează. S-au scris multe, totuşi în trecut, prin mesaje subtile, metafore şi poezii, însă cred că nu a fost atunci momentul prin care să înţelegem.

    Spiritualitatea este domeniul care te îndeamnă să te întorci spre tine şi să-ţi găseşti propriul adevăr  însă asta nu înseamnă că prin a citi şi a adulmeca orice material din acest domeniu ai ajuns să găseşti răspunsurile, dimpotrivă. Dacă vei rămâne prins în a citi şi a căuta mereu şi mereu alte răspunsuri în ceea ce au zis ceilalţi, vei uita să priveşti în tine.

    Un prieten  înţelept spunea aşa:

    ‘’Daca nu îţi aminteşti  cine eşti, intra în spiritualitate şi vei găsi orice altceva decât adevăratul tău sine’’.

    Pentru a vedea cine eşti cu adevărat, ai nevoie să dai la o parte toate conceptele, să laşi rând pe rând orice definiţie despre tine, până când ajungi  la ceva care nu poate fi lăsat.

    Tot ceea ce cauţi, cere de la tine însăţi şi cererile tale nu vor rămâne niciodată fără răspuns.

    Eşti o fiinţă măreaţă şi a venit momentul să îţi evoci aceasta măreţie, să împarţi lumina ta cu lumea.

    E timpul să înţelegem cine suntem şi să ne deschidem adevăraţii ochi pentru a vedea că nu doar noi ne aflăm într-un univers ci şi el se afla în interiorul nostru.

    Dincolo de cuvinte, raţionalizări, analize, dincolo de mintea ta, poţi simţi acest lucru.

    Viaţa este una dintre cele mai interesante experienţe. Poate nu ştiai dar această viaţă în trupul uman, este singura ocazie de a experimenta ceea ce este material. Din dragoste pentru el şi pentru tine, creatorul ne-a dat ocazia să gustăm tot ceea ce există prin experienţă. În acelaşi timp şi-a dat ocazia să se experimenteze pe sine prin fiecare dintre noi.

    Privind în exteriorul nostru nu putem vedea astfel decât tot ce se afla deja în interiorul nostru şi putem vedea că în fiecare lucru  există divinitate. În fiecare din noi există Dumnezeu şi nu doar în fiecare din noi, cât şi în fiecare lucru pe care noi îl putem percepem  în această viaţă. Totul este Dumnezeu, şi Dumnezeu este Totul, Dumnezeu este în Totul şi Totul este în Dumnezeu. Şi când spun Dumnezeu tu deja ştii că mă refer la acea conştiinţă creatoare, sursa, acel nimic din care se creează totul, şi în niciun caz nu mă refer la un moş cu barbă care stă în cer, şi aşteptă cu biciul să judece oamenii la sfârşitul zilelor.

    Şi cu această ocazie îţi spun să renunţi la orice doctrină în care crezi dacă vrei să vezi cu adevărat cine eşti, şi ce înseamnă Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce ştii deja, şi poţi defini, nu sunt altceva decât forme de gând cu care tu te identifici.

    Ceea ce eşti cu adevărat , ceea ce este Dumnezeu cu adevărat nu poate fi definit, şi nici evocat prin cuvinte, niciodată, pentru că El şi noi suntem dincolo de aceste gânduri.

    ‘’Limbajul lui Dumnezeu este tăcerea, restul sunt doar interpretări sarace’’.

    Renunţă la religie şi ştiinţa , măcar pentru 3 zile, şi lasă totul deoparte. Pentru 3 zile, hai să pretindem că nu mai ştim absolut nimic, şi ne lăsăm învăluiţi de mister. Rămâi  ori de câte ori în aceste 3 zile, în tăcere, punând la îndoială fiecare gând care îţi vine minte, renunţând la a te identifica cu el şi spunând ‘’Nu stiu’’. Atât de pur şi revelator, în acest mister, poţi găsi cunoaşterea adevărată, care niciodată nu va putea fi evocata prin cuvinte.

    Poţi vedea ceea ce există dincolo de minte, atunci când rămâi în linişte şi laşi totul să treacă pe lângă tine, fiecare gând, fără să-l urmezi şi atunci când îţi abandonezi mintea care a fost construită să caute explicaţii raţionale şi logice în absolut orice.

    De ce te agăţi atât de tare de ceea ce mintea ta îţi spune? Nu poţi vedea, că Tu nu eşti mintea ta? Nu poţi vedea că de fapt cea care încearcă să protejeze ceea ce crede că ştie este doar mintea ta, şi că tu eşti mult mai mult de atât?

    Nu poţi găsi, inspiraţia, iubirea, pacea, creativitatea în minte, pentru că ele izvorăsc de dincolo de minte. Porneşte spre acest tărâm şi te asigur că viaţa ta se va transforma.

    Nu mai pleca urechea la tot ceea ce ceilalţi au să-ţi spună, şi alege doar indiciile care îţi arată cum să găseşti în tine, tot ceea ce ai nevoie.

    Adevăratul maestrul se afla în interiorul tău, întotdeauna s-a aflat acolo şi întotdeauna se va afla.

    Ia deciziile cu inima, pentru că ea ştie cel mai bine, unde ai nevoie să ajungi. Ascult-o când te cheamă. Plângi, râzi, când ea îţi spune să o faci pentru că astfel te eliberezi de tot ceea ce nu eşti Tu. De gânduri, de emoţii, de sentimente, şi rămâi în claritate şi lumină .

    O viaţă întreagă am fost la workshopuri , traininguri care mă tratau ca şi cum eu eram inferioară , eu eram un elev mic şi amărât, care a venit să înveţe ceva de la cineva mai mare.  Însă într-o zi am înţeles, că Totul este în mine şi eu sunt în Totul . Am înţeles că ceilalţi sunt doar indicii pentru mine, şi că de fapt tot ceea ce am nevoie este în interiorul meu. Astăzi sunt recunoscătoare când întâlnesc oameni care îmi sunt indicii pe drumul spre mine, însă în acelaşi timp, ştiu că ceva din mine a creat această manifestare fizică a gândurilor mele. Ştiu că din acel loc divin din mine, eu am adus în viaţa mea oamenii care mă fac să devin din ce în ce mai conştientă.

    Eu nu îţi spun că ai nevoie să te schimbi, şi să te transformi pentru că eşti perfectă aşa cum eşti , şi pentru că ştiu că o dată ce îţi deschizi adevăraţii ochi, ai să poţi vedea  de fapt ce fiinţă minunată eşti şi să-ţi evoci aceasta măreţie fără nici o teamă.

    Ceea ce îţi voi spune în continuare sunt 10 principii spirituale   care de fapt reprezintă 10 indicii că îţi evoci măreţia.  Nici acum, nu îţi spun să crezi ceva din ceea ce eu îţi spun, ci doar să verifici în interiorul tău dacă aceste lucruri pot fi adevărate.

    Realitatea exterioară este singura care există?

    Observaţiile pe care le facem  prin cele 5 simţuri fizice, sunt atât de puternice, încât ne conving că  realitatea exterioară este singură realitate care există. Această presupunere falsă ne provoacă că în continuu să căutăm să facem mai mult şi să avem mai mult. Mediul nostru fizic devine plin cu o mulţime de lucruri dar fiinţa noastră interioară rămâne ne-implinita. Şi aceasta goliciune interioară a noastră ne conduce mai departe, să încercăm să facem şi mai mult, şi mai mult. Mai puţin evidenta, există lumea noastră interioară care  este o realitate adevărată şi care  cauta împlinirea profundă,  calmul şi pacea. Când fiinţa ta interioară este împlinită ai tendinţa să îţi doreşti din ce în ce mai puţin , ai nevoie să faci mai puţin şi ironic  atragi şi ai mai mult decât atunci când depuneai  eforturi extraordinare.

    Şi acum am să te invit să facem o pauză din această alergare şi goană pentru a face sau a avea ceva, şi să ne luăm câteva momente pentru a revizui următoarele principii. Dacă în sufletul tău simţi să trăieşti conform acestor principii fă-o  dar evita să te chinui sau să încerci din răsputeri să o faci, pentru că asta cauzează stresul şi nu este deloc productiv. Pur şi simplu poţi să îţi îndrepţi atenţia către un principiu pe zi. Aceste principii se afla deja în tine însă gentila ta atenţie vă evoca aceste adevăruri din inima ta şi  le va creşte  prezenta în conştiinţa ta zilnică.

    Dragostea este singura emoţie pură, restul sunt doar reacţii la absenţa ei. Mergând dincolo de rolurile pe care le jucăm, director, muncitor, frate, părinte, putem să dăm la o parte iluzia separării şi să vedem că toţi avem aceeaşi nevoie de bază, nevoia de a fi iubiţi, şi îngrijiţi. Devenind conştienţi de asta , vedem din ce în ce mai mult conexiunile care ne unesc pe toţi. Acest lucru pe care îl numi iubire, dincolo de dragostea romantică, vorbeşte despre tot ceea ce este pur şi plin de lumină. O putem numi, Dumnezeu,  univers, sine superior,  contează destul de puţin ce nume îi dăm, ceea ce contează este  că aceasta  putere este expresia ultimă a iubirii, pure, totale şi necondiţionate. Ea este în fiecare dintre noi şi putem avea acces la ea, doar prin simplă acţiune a intenţiei.

    Recunoştinţă. Când te concentrezi pe ceea ce  ai versus ceea ce îţi lipseşte, treci de la lipsa la abundenţă. Universul este complet, nimic nu lipseşte din el. Doar prin alinierea  cu această abundentă completă şi rămânând recunoscătoare pentru ceea ce ai deja, te deschizi, să atragi, mai mult şi mai mult.

    Non-judecata.

    Renunţă la nevoie de a judeca şi cataloga totul. Asta te include pe tine, pe ceilalţi oameni, evenimentele. În loc să judeci oamenii sau lucrurile ca fiind bune sau rele,  considera că tot ceea ce observi sunt informaţii valoroase. Aceste informaţii le poţi  aplica în drumul tău în viaţă,  indiferent de intenţiile tale. Dacă o persoană nu încheie o vânzare ea poate considera acest lucru ‘’rau’’ şi va începe să se judece fie pe el, fie clientul, fie produsul. Însă dacă va da la o parte eticheta de ‘’rau’’, va putea acumula experienta aceasta şi o va privi ca pe o oportunitate de a ajunge la următorul nivel de profesionalism. Şi acesta este doar un exemplu, pentru a înţelege cum aceste catalogări au impact în viaţa noastră. Cu această atitudine de non-judecata  îţi păstrezi energia vitală. Când încetezi să mai judeci oamenii pe care îi întâlneşti  devi mult mai plin de compasiune şi înţelegere faţă de ceilalţi şi faţă de tine însuţi.

    Prezentul/prezenta.

    A fi complet în prezent este un adevărat dar. Este un dar atât pentru tine cât şi pentru ceilalţi. Când eşti complet prezent , eşti 100% implicat ”aici şi acum” şi poţi observa şi rămâne alert la toate oportunităţile care îţi apar. Oamenii de asemenea pot simţi când eşti complet cu ei sau nu, şi acest lucru contează foarte mult în relaţiile tale profesionale şi sentimentale.  Despre prezent, am putea să spunem atât de multe şi despre ce înseamnă să rămâi prezent şi cum să practici prezenta în viaţa de zi cu zi, însă fără experimentare directă, toate informaţiile ar fi în zadar.

    Legea rezonantei

    Teoriile  curente ale ştiinţei  spun că  natura noastră este non-materiala şi compusă din energie care vibrează. Dacă ai două piane într-o cameră, indiferent ce notă vei cânta pe unul, aceasta o va face pe cealaltă de pe celălalt pian să vibreze la fel. La fel în viaţa noastră dacă  suntem plini de iubire în interior,  vom avea dragostea în viaţa noastră în exterior. Pe acest principiu  şi nu numai este scrisă şi cartea ‘’Indragosteste-te de tine’’.

    Dacă mergi la drum cu  milă, ura, furie, resentimente vei experimenta aceste lucruri în viaţa ta. Iubeşte oamenii,  inclusiv pe cei pe care ţi-e dificil să-i iubeşti, pentru că ai considerat că ţi-au făcut  ‘’rau’’, pontru că aceasta este doar o etichetă după cum am văzut deja. Mai mult dacă vei iubi un om  care te-a rănit, îi vei face lui o favoare şi tuturor celor care se vor întâlni cu el de acum încolo şi astfel nu îl ajuţi doar pe el ci ajuţi întregul care suntem. Iubeşte oamenii necondiţionat  şi vei vedea că peste ceva timp, în viaţa ta nu vor mai exista relaţii disturbatoare de niciun fel ci doar relaţii pline de iubire.

    Autenticitatea

    Prin simpla acceptare  şi iubire de sine şi a faptului că eşti completă,  îţi permiţi să fi 100% autentică. Asta înseamnă să fii complet responsabilă pentru tine însăţi. Majoritatea din noi privesc responsabilitatea  ca fiind acel lucru pe care ar trebui să-l facem sau să ne ridicăm la standardele altora. Responsabilitatea înseamnă abilitatea de a răspunde, adică de a avea încredere în ceea ce inima ne spune. Dă-ţi seama că nu e nimic de reparat. Să fii autentică înseamnă să fii ceea ce eşti cu adevărat. Aceasta autenticitate este foarte atractivă şi aduce spre tine oamenii care  rezonează cu tine. Asta înseamnă că viaţa ta va fi plină de relaţii fără efort. De ce să îţi pui măşti şi să aduci în viaţa ta oameni care rezonează cu aceste măşti?  Când încetezi să te mai îndoieşti de tine şi încetezi să mai trăieşti după standardele celorlalţi,  vocea ta interioară nu mai spune ‘’ Cum mă descurc’’? ci  ‘’Cum pot ajuta’’? Sunt 7 miliarde de oameni pe planetă, există suficienţi canditati pentru relaţii fără efort. Important este să  te accepţi pe tine, aşa cum eşti, să te iubeşti pe tine şi astfel vei atrage fără efort un partener care rezonează cu tine.

    Meritul

    Te-ai născut meritând tot ce e mai minunat în lume. Priveşte la un bebeluş. Este el vrednic de dragoste şi fericire? Bineînţeles. Eşti tu vrednică de dragoste şi fericire? Bineînţeles. Pentru că tu eşti dragoste şi fericire. Iar dacă  crezi că nu meriţi, înseamnă că ai acceptat în sistemul tău de credinţe  o minciună  de la cineva din exteriorul tău, o interpretare dintr-o sursă exterioară ţie. Conecteaza-ta cu sursa ta interioară din nou, care este completă,  şi îmbrăţişează sentimentul că meriţi. Dacă încă ai îndoieli priveşte din nou la un bebeluş şi gândeşte-te din nou.

    Legea efortului minim

    Să încerci  din greu vine din teamă şi îndoială şi te conduce spre  a-ţi extrage resurse limitate din intelectul tău. Când aplici legea efortului minim  , ai acces la resurse  mult mai extinse: abilitatea creativă a imaginaţiei şi intuiţiei din conştiinţa ta. Mai simplu spus, atunci când încerci să găseşti mereu soluţii prin mintea ta, soluţiile întârzie să apară şi sunt limitate pe când atunci când îţi calmezi mintea şi accesezi acest loc de dincolo de minte al conştiinţei, soluţiile se creează de la sine şi  sunt bazate pe inspiraţie. Încercarea grea inhiba procesul natural de  incubare şi iluminare  de unde vine inspiraţia. Rămânând în minte, te priveşti că pe o fiinţă limitată şi nu te conectezi la sursa  infinită din care faci parte. Mai puţin efort, înseamnă  mai puţină tensiune, anxietate,  control,  şi mai mult uşurinţă, încredere şi credinţa.

    A dărui şi a primi

    A dărui şi a primi formează un cerc de energie care este incomplet  dacă unul din aspecte lipseşte. Dăruieşte ceea ce îţi doreşti. Dacă vrei mai mulţi bani, ajută-I pe alţii să facă mai mulţi bani, îţi doreşti mai multă bucurie, creează mai multă bucurie pentru ceilalţi. Însă, ţine minte că pentru a dărui complet ai nevoie  să îţi dai voie să primeşti complet. Mulţi dintre oamenii spirituali se tem să primească ceva material pentru ceea ce fac şi mulţi dintre cei care primesc indicii de la aceştia, considera că totul li se cuvine şi nu dăruiesc nimic înapoi.  Bogăţia materială este un aspect  al acestui cerc de energie  format din a dărui şi a primi.

    Dificultăţile apar atunci când eşti ataşat  de această bogăţie, atunci stopezi curgerea. Dacă o laşi să circule atunci creezi şi mai multă , şi mai multă de care întregul se poate bucura. Sunt oameni care ţin cu dinţii de ceea ce au, şi într-o zi pierd tot, pentru că nu au dat voie acestei bogaţii să circule. Ea aparţine universului, nu ţie, şi tu poţi să te bucuri de ea, atâta vreme cât rămâi deschis şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi şi a contribui la abundenta universului de care să se folosească toată lumea.

    Nu în ultimul rând, deschide-te sprea a-ţi dărui ţie. Onorează-ţi  dreptul de a primi pentru că nimeni altcineva nu o va face.

    Din proprie experienţă, îţi spun că şi eu am făcut acest lucru. Nu mă deschideam să primesc. Când am început să scriu, a fost o perioadă dificilă pentru tine, pentru că eu îmi doream să îi ajut pe ceilalţi dar nu credeam că merit ceva pentru asta. Toată lumea avea senzaţia că eu fac asta dintr-un hobby, şi că pe lângă sigur mai am un loc de muncă, însă nu aveam. Nici astăzi nu am. Vocaţia, pasiunea şi misiunea mea, este să experimentez , să transmit mai departe toate informaţiile pe care le accesez şi să ofer indicia spre ceea ce înseamnă calea spre iubire. Şi îmi dedic , timpul, energia, viaţa pentru asta, din iubire, pentru iubire.

    Iar apoi mi-am dat seama că merit, că prin simpla mea prezenta, contez pentru lumea asta în care trăim , şi la fel contezi şi tu, aşa că dă-ţi voie să primeşti, la fel de mult cum dăruieşti.

    Credinţă

    Păstrându-ţi credinţă, de fapt îţi exprimi încrederea în  tine şi în ceva mai înalt, într-o sursă mai înaltă. Începi să te predai graţiei divine pentru că ştii că rolul tău aici este pentru un bine superior şi nu mai eşti atât de impacient să obţii mereu ceva.

    Prezenţa ta în lume nu e întâmplătoare şi modul în care lucrurile se întâmplă pentru tine acum, au efect asupra întregului, întregii umanităţi. Şi ca să-ţi dau un exemplu, poate că prin simplul fapt că tu ai avut o stare de tristeste 3 zile, ai salvat viaţa cuiva din celălalt colţ al lumii, pentru că fără îndoială suntem interconectaţi şi lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie pentru binele superior al întregului. Îţi dai seama acum, cât de mult contezi deja? Nu trebuie să faci absolut nimic să demonstrezi ceva, cuiva, prin simplu fapt că exişti, ai un aport extraordinar asupra întregului. Ceea ce ai nevoie va apărea atunci când trebuie.

    Credinţă te va face să implementezi aceste principii în viaţa ta de zi cu zi. Şi doar experimentarea directă va întări aceste principii şi credinţa. O dată ce le experimentezi te eliberezi de limitarea finită şi încercare  şi începi să te bucuri  de abundentă infinită care este deja aici. Începi să te bucuri de bucuria care există în acest moment, de iubirea care există în acest moment, de fiecare clipă că un copil. Şi atunci înţelegi că mai puţin efort îţi aduce mai multă abundenţă.

    Lasă-mi un mesaj cu 5 dintre propriile tale principii de viaţă şi împreună ne vom da seama  dacă acestea sunt o sursă de inspiraţie pentru tine, sau o sursă de durere.

    Te îmbrăţişez cu drag

  • Cugetare de seară

    Cugetare de seară

    Căutam toată viaţa după ceva. Alergam, alergam şi nu reuşim să găsim. De ce? pentru că de fapt căutam în cele mai nepotrivite locuri. Ajungem să plângem, să ne izbim de o mulţime de ziduri de durere, pentru că nu vrem să înţelegem, nu vrem să vedem, nu vrem să recunoaştem în interiorul nostru adevărata noastră căutare,

    Şi spunem: ”E greu să fii om”, şi într-adevăr este greu să fii om. Dacă am ştii de fapt că nu suntem doar oameni, că suntem mai mult de atât, o Doamne, câtă suferinţa am evita.
    Partea interesantă e că în straiele asta de om, chiar nu te poţi opri din căutare. Cauţi siguranţă peste tot posibil, cauţi iubirea, în toate locurile şi în toţi oamenii, cauţi salvarea în orice circumstanţă exterioară. Şi ghici ce? Nu o găseşti.

    Ca să te poţi opri trebuie să ieşi puţin din straiele astea de om, să ieşi din tine, şi să îndrăzneşti cu adevărat să depăşeşti limitele condiţiei umane, să îndrăzneşti să fii liber cu adevărat, să îndrăzneşti să rişti, să fii ceea ce eşti.

    Nu vor rămâne mulţi oameni în jurul tău, ci vor rămâne aceia care cu adevărat te iubesc, care nu te iubesc pentru ce faci, ci te iubesc pentru ce eşti, aceia care nu pretind nimic de la tine cu adevărat, aceia care înţeleg că în sufletul nostru al fiecăruia există această chemare spre o astfel de libertate.

    Poate nu va rămâne nimeni, însă în singurătatea în care vei rămâne, vei găsi ceea ce ai căutat dintotdeauna, pe Tine, cel/cea adevărată, şi în acel moment toată suferinţa va dispărea pentru totdeauna.

    Nu există altă destinaţie, fie că înţelegem de voie bună, fie că suferinţa ne împinge cu toată forţa în această direcţie.

    Cu drag

  • Eşti la un gând distanţă de tot ce nu eşti şi tot ce nu ai

    Eşti la un gând distanţă de tot ce nu eşti şi tot ce nu ai

    Singurul lucru care ne împiedică să fim în armonie, să fim în abundenţă, să fim fericiţi, să fim în siguranţă, este gândul că nu suntem.

    Dincolo de orice situaţie de viaţă, există un loc, în interiorul fiecăruia dintre noi, în care ne conectăm cu sursa tuturor lucrurilor, cu Dumnezeu , cu conştiinţa pură sau creatorul a tot ceea ce este .

    Devenind una cu această sursă, devenim astfel una cu tot ceea ce există.

    De foarte multe ori am crezut că sursa tuturor lucrurilor este în exterior, însă acesta nu poate fi adevărul complet.

    Tot ceea ce credem că suntem şi tot ceea ce am crezut până acum că suntem, este în fond doar o idee, un gând, o amintire despre ceea ce suntem. Am înţeles aceste lucruri adânc în interiorul meu, în urmă cu ceva vreme, şi de atunci, ajung mereu în preajma oamenilor şi învăţătorilor care spun aceste lucruri în diferite forme.

    Cu toţii trecem prin viaţă şi spunem că avem probleme, în diferite domenii şi cu cât spunem acest lucru mai tare şi mai apăsat, cu atât ele se accentuează. De ce se întâmpla acest lucru?

    Păi, um putem să ieşim dintr-o ‘’problema’’, ‘’situatie’’, dacă noi încărcăm cu energie acest gând, această idee că avem probleme?

    Mă uit în jurul meu şi m-am uitat adesea la mine însămi, şi mi-am dat seama cum funcţionam de fapt.

    Foarte mulţi dintre noi, până ajungem să înţelegem adevărul, credem că noi suntem gândurile noastre şi noi suntem sentimentele noastre. Dar de unde vin aceste gânduri? De unde vin aceste sentimente?

    Şi cine este observatorul acestor gânduri şi sentimente? Pentru că ele pot fi privite şi pot fi observate.

    Oare suntem noi gândurile şi sentimentele noastre dacă le putem privi, sau suntem de fapt observatorul acestora?

    Şi atunci, ce ar putea însemna sfârşitul suferinţei, pe care cu toţii o căutam?

    Alergam de nebuni în viaţă, tot timpul centraţi pe a face ceva, însă aşa cum ţi-am mai spus, ştii de ce simţi fericire, atunci când ţi-ai atins un obiectiv? Pentru că în acele câteva clipe pur şi simplu te-ai eliberat de căutarea unui nou obiectiv. Pur şi simplu pentru câteva clipe, nu mai ai un nou obiectiv.

    E foarte interesant pentru că asta înseamnă că de fapt fericirea nu sta într-un obiectiv ci sta în spaţiul dintre 2 obiective, şi atunci, oare nu ar fi mai simplu, pentru a putea fi fericiţi mai mult timp, să nu ne mai punem atâtea obiective, ci doar să ne deschidem către ceea ce apare în calea noastră, acceptând şi bucurându-ne de absolut tot?

    Cu toţii afirmăm că vrem să fim fericiţi, însă când vine vorba despre a fii cu adevărat, unii dintre noi renunţăm. Spunem că ştim, dar nu aplicăm. Mergem la un workshop de spiritualitate, şi e totul minunat, şi simţim acolo ce înseamnă de fapt să treci dincolo de minte, şi simţim ce înseamnă să trăim în momentul prezent, dar apoi mergem acasă, şi ne întoarcem la iluzie. Ajungem acasă şi  ne spunem că nu putem să rămânem în permanenţă în acea stare de pace interioară, şi acesta e doar un gând. Pentru că putem. Important este să nu ne mai identificăm cu gândurile. Uşor de zis, greu de făcut, ai putea spune, dar oare nu e mai greu să continui să trăieşti identificat cu lumea ta de gânduri, dând naştere la tot mai multe probleme, şi iluzii şi suferinţe?

    Preferăm să ne distragem din nou în lumea exterioară, uitând că universul interior este singurul care ne poate face fericiţi, pentru că acolo se afla sursa tuturor lucrurilor.

    Vreau să te gândeşti chiar acum puţin.

    Care sunt gândurile care te opresc să fii în armonie? Care sunt gândurile care te menţin în lipsă? Care sunt gândurile care îţi provoacă durere. Şi vreau să le observi, pur şi simplu să devii conştient/a de ele, pentru că făcând acest lucru, vocea din capul tău îşi pierde din putere.

    Dacă îţi lipseşte ceva acum, este pentru că eşti la un gând distanţă de acel ceva.

    Dacă nu eşti fericit, este pentru că crezi într-un gând care îţi spune că eşti nefericit. Dacă nu te simţi în siguranţă este pentru că te identifici cu un gând care îţi spune altceva. Dacă simţi că nu eşti iubit/a, este pentru că asta este povestea pe care ţi-o repeţi mereu.

    Sursa tuturor problemelor noastre este de fapt identificarea cu aceste gânduri şi sentimente, este ignoranţa a ceea ce suntem cu adevărat. Nu este nimic mai complicat de atât. Este atât de simplu. În momentul în care devii conştient/a de gândurile tale, tu nu mai eşti în stare de identificare cu ele, în momentul în care îţi priveşti sentimente tu nu mai eşti aceste sentimente. Cum ai putea să fii dacă poţi vedea toate acestea?

    Tot ceea ce poate fi văzut şi privit, nu este ceea ce eşti cu adevărat, pentru că de fapt tu eşti privitorul tuturor lucrurilor.

    Şi tot ceea ce vreau prin acest mesaj de astăzi este doar să începi să îţi pui întrebări, să te îndoieşti de ce spun eu, şi să te îndoieşti de ceea ce crezi că ştii.

    Cine eşti tu?

    Poţi vedea că nu ai ceea ce îţi doreşti pentru că te identifici de fapt cu gândurile care îţi spun că nu poţi avea aceste lucruri?

    Poţi vedea că de fapt fiecare poveste pe care o spui despre tine nu este ceea ce eşti, şi este doar o amintire?

    Poţi vedea că de fapt ai nevoie să dai la o parte toate aceste gânduri, şi să nu te mai identifici cu ele, pentru a fi totul?

    Ascultă-ţi chiar acum gândurile şi vezi ce îţi spun, şi astfel îţi vei da seama de ce nu trăieşti în fericire permanenta, în siguranţa permanentă, în iubire permanentă.

    Pentru că tu eşti deja toate acestea, şi doar gândul că nu eşti acolo, te împiedică să trăieşti manifestarea acestora.

    Tot ceea ce nu poţi, tot ceea ce nu ai, tot ceea ce nu vezi, se datorează gândurilor în care investeşti în fiecare zi. Tu nu eşti aceste gânduri. Eliberează-te de a mai crede în ele, şi pune totul la îndoială.

    Intreaba-ta: Cine gândeşte acest gând? Cine priveşte acest gând? Cine simte acest sentiment, şi prin simpla conştientă adusă, vei începe să vezi cu claritate lucrurile.

    Nu este nimic exterior care te opreşte să fii ceva, să ai ceva, să trăieşti ceva.

    Singurul tău obstacol este că nu ştii încă cine eşti,că încă te identifici cu gânduri , că încă te identifici cu sentimente care vin doar din minte şi din amintiri.  De mii de ani s-a spus acest mesaj, dar dacă nu îl ştii încă, înseamnă că nu a fost momentul tău, sau nu ai vrut să îl ştii.

    Poate nu ai înţeles niciodată ce înseamnă oare să îţi deschizi drumul spre iubire, să te îndrăgosteşti de tine, să înţelegi cine eşti cu adevărat. Poate nu ai înţeles cum te pot ajuta toate aceste lucruri. Ei bine, aceasta este singura cale prin care te poţi elibera de suferinţă, singura cale prin care poţi începe să vezi viaţa aşa minunată cum este, indiferent de situaţiile de viaţă prin care treci.

    Această viaţă esteo călătorie, o călătorie prin care conştiinţa se experimentează pe sine în diferite forme.

    Dumnezeu şi paradisul nu sunt undeva departe, ele sunt chiar aici şi acum, doar că sunt acoperite de tot felul de idei  şi gânduri care spun contrariul.

    De ce credeţi că oamenii meditează de atâta vreme? De ce credeţi că se vorbeşte despre asta?

    Ce se întâmplă, în rugăciune şi meditaţie de fapt?

    E foarte simpu. Pur şi simplu devenim conştienţi, devenim conştienţi de trupul nostru şi de gândirea noastră, şi doar prin acest mic dar mare proces, pur şi simplu ne conectăm cu sursa tuturor lucrurilor.

    Până când o să mai căutăm soluţii la problemele create prin identificarea cu mintea, tot în minte?

    Doar atunci când ieşi din ‘’tine’’ şi te conectezi cu sura, te poţi vindeca, Doar atunci când ieşi din tine, şi te reconectezi cu sursa, poţi găsi soluţii la ceea ce s-a creat prin gândirea de până acum. Doar atunci când ieşi din tine şi te conectezi cu sursa, poţi simţi iubirea necondiţionată şi nelimitată, siguranţă, pacea interioară, fericirea.

    Pentru că Dumnezeu nu are nici o problemă, el este totul şi el este în tine.

    Trăim prea mult, în afara lui Dumnezeu şi de aici toate lipsurile şi problemele. Trăim prea mult concentraţi pe exterior, în loc să ne acordăm timp să vedem cu adevărat cine suntem. Trăim prea mult  în fata legilor divine, şi de aceea avem tot felul de ‘’probleme’’.

    Care e tributul pe care îl dai exteriorului şi care e tributul pe care îl dai interiorului? Pentru a exista un echilibru în viaţa ta, e esenţial să stabileşti un echilibru în interiorul tău, e esenţial să înţelegi că nimic nu e o coincidenţă, ghinion sau noroc. Viaţa ta este reflexia conexiunii tale cu sursa.

    Îţi spun acum o întrebare:

    Ce îţi lipseşte acum în viaţă?

    Scrie chiar acum un comentariu mai jos şi vom investiga împreună ce te opreşte în a avea acel ceva.

    Te las cu un link mai jos.

    https://www.youtube.com/watch?v=NMab_lYY5lE

    Inchide ochii si devino constient/a de tot ce se intampla in corpul tau, ramanand cu atentia in momentul prezent, pe tot ceea ce se intampla in interiorul tau in timp ce asculti melodia de mai sus

    Te imbratisez cu iubire

  • Trăieşte bucuria a ceea ce eşti cu adevărat

    Trăieşte bucuria a ceea ce eşti cu adevărat

    În prezenta toate lucrurile vin la lumină. Cât de clar şi de minunat devine totul.

    Oare când a fost momentul în care am uitat să fim complet absorbiţi într-un moment, o clipă, o experienţă? Când ne-am îndepărtat atât de mult de a vedea adevărul, divinul şi magia?

    Viaţa e o experienţă nemaipomenită atunci când o descoperi, şi mă refer la adevărata viaţă, nu lupta pentru supravieţuire.

    Nu mai ştim să vedem lumea prin ochii adevărului. Cum am putea , de fapt, când abia ne menţinem privirea aţintită într-un loc, în ochii altcuiva, preţ de câteva secunde?

    Ne ferim privirea de privirile altora şi nici nu ştim că prin ochi se deschid fereastre către suflet, însă avem nevoie să privim atent şi îndelung pentru a ajunge să vedem.

    Acolo se găseşte adevărul, acolo s-a găsit întotdeauna, în inima ta, în spaţiu acela minunat al fiinţei tale. Nu e nevoie să crezi nimic din ceea ce spun, însă poţi închide ochii şi simţi. Respiră în corpul tău şi rămâi atent/a la senzaţiile din corpul tău, de la tălpi până în creştetul capului. Lasă gadurile să vină şi să plece, ca nişte vizitatori şi rămâi aşa. Orice întrebare ai avea, ieşi din minte şi intră în inima ta, şi doar stai acolo, fără să aştepţi nimic şi răspunsurile vor veni.

    Privesc acum prin ochii unui geam larg, din compartimentul unui tren şi tot ce văd e frumuseţe. În sufletul meu, în corpul meu, în fiecare celulă, e o bucurie nemărginită fără niciun motiv, o bucurie naturală. Mă uit la interlocutorul meu şi îmi vine să îmi strâng ochii de bucurie, să ţip, să spun tuturor cât de frumos este să revii în pântecul fiinţei tale. El se uită la mine şi îmi spune: Asta eşti tu. Asta e ceea ce eşti.

    Doamne cât mi-aş dori să ne dezbrăcăm cu toţii de ceea ce nu aparţine şi să ne simţim cu toţii aşa. Visez la o lume, în care toţi vor putea vedea urâtul în frumos şi frumosul în urât pentru că există.

    Dovada vie o am chiar acum în faţă. Mă uit pe cer şi văd o mulţime imensă de păsări minunate, maiestuoase, care zboară şi ne arată cât de frumos este să fii liber, cât de frumos este să zbori în înaltul cerului. Dacă îmi cobor privirea însă, văd şi motivul pentru care aparent ele s-au adunat acolo. Zboară peste o groapă de gunoi.

    Cât de sublim, cât de minunat. Dacă pentru a vedea zborul şi libertatea , ce am de făcut este să caut o groapă de gunoi, cu plăcere, întotdeauna.

    Ne-am obişnuit să credem prea mult ca lucrurile fie sunt frumoase, fie sunt urâte, să îngropăm ceea ce considerăm urât, ceea ce considerăm dureros, adânc în sufletul nostru, şi să fugim de asta. Însă Doamne, cât de minunate sunt diamantele când dai nămolul la o parte, cât de minunată e bucuria care se găseşte sub stratul de tristeţe, câtă libertate îţi poate aduce închisoarea.

    Am trăit ultimele zile într-un mod absolut senzaţional, descoperind din nou graţia în fiecare experienţă pe care o întâlnesc în cale. Pe lângă workshopul minunat pe care l-am trăit şi în care am putut să văd câte conştientizări minunate apar  atunci când eşti înconjurat de prezenţa şi cum viaţa adevărată se trezeşte în oameni, eu însămi am fost pusă faţă în faţă cu ceva care se afla îngropat de multă vreme în mine.

    Am simţit şi trăit astfel că sunt 2 căi prin care poţi aduce tot ceea ce există în tine la suprafaţă, una este conştientă, iar altă care se crează din inconştienţă.

    Purtam de mici răni  în sufletele noastre, emoţii reprimate, care au acoperit comoara adevărată care se afla în noi. Unele dintre ele nici măcar nu mai ştim de unde vin, sau de unele am uitat complet şi totuşi în lumina conştiinţei, ele apar şi se exprimă.

    Călătoria către ceea ce eşti cu adevărat este senzaţională, este plină de graţie şi entuziasm, plină de momente în care eşti pur şi simplu uimit de cât de perfecte sunt toate lucrurile, de cum apar şi ţi se releva, atunci când eşti deschis să le primeşti.

    Mi-am dat seama că înţelegerea a cine eşti cu adevărat şi a modului în care viaţa pe Pământ funtioneaza este extraordinară.

    Cu toţii suntem în căutarea fericirii, însă o căutam atât de departe de noi, astfel încât nu o găsim niciodată.

    Fericirea înseamnă energia vieţii, fericirea înseamnă revenirea la adevărata noastră natură. Sunt mulţi oameni care vorbesc despre asta şi e minunat că se întâmplă, însă cel mai minunat este să simţi cine eşti într-un spaţiu al prezenţei.

    Am fost învăţaţi despre cine suntem, într-o multitudine de forme, pe măsură ce am trăit în această viaţă, însă de prea puţine ori, am pus la îndoială aceste lucrurile care ni s-au spus şi să căutăm în interiorul nostru.

    În interiorul nostru există o energie imensă, o vitalitate şi o bucurie de care nu suntem conştienţi. Întreaga forţă a vieţii ne curge prin vene, celule, prin piele şi prin toţi porii. Nu e nimic altceva. Important e să ne deschidem către această energie să o simţim cu toată fiinţa noastră.

    Tot ceea ce acoperă să simţim această forţă, această energie, această bucurie, această iubire imensă, sunt aceste ‘’rani’’, emoţii, dureri, pe care le-am stocat în interiorul nostru, pentru că le-am judecat, pentru că le-am considerat ‘’rele’’, pentru că le-am îngropat de teamă că nu le putem suporta.

    Şi ceea ce vreau să-ţi spun că poţi să le suporţi şi mai mult, aducându-le în lumina adevărului, te eliberezi pentru totdeauna de ele, şi revii la bucura care eşti, la exalatarea şi extazul vieţii, la minunăţia fiinţei tale.  Doamne cât de minunat e, şi cât de minunat este să ai lângă tine, un om conştient, care să susţină această revenire în fiinţa.

    Dintotdeauna am spus că relaţiile binecuvântate au loc între oameni conştienţi şi nu am spus-o pentru că sună frumos, am spus-o pentru  că am experimentat aceasta magie şi când spun relaţie, nu mă refer neapărat la relaţia de cuplu.

    Viaţa e cel mai mare maestru al tău, în fiecare clipă, atunci când îţi deschizi ochii inimii să vezi că tot ce ţi se releva nu e întâmplător, ci e acolo, pentru a te conduce spre a vedea cine eşti.

    Şi tu eşti bucurie, exaltare, energie pură.

    Tu eşti curgerea vieţii.

    Tu eşti iubire şi eu sunt iubire.

    Tu eşti totul şi o dată ce dai la o parte ceea ce nu eşti, începi să simţi cu toată fiinţa toate acestea.

    Revino la a fi aceasta curgere lăsând în fiecare clipă să vină tot ceea ce simţi la suprafaţă fără judecată. Rămâi cu ceea ce simţi şi apoi ia-ţi la revedere de la durere, mulţumindu-i că a venit să îţi arate că există îngropată în tine, pentru că tu să redevii liber.

    În orice pozitiv există negativ şi în orice negativ există pozitiv.

    În prezenţa există iubire, şi în iubire există prezenta,

    În curgere şi flow există direcţie, iar cu direcţia vine flowul.

    Tot ceea ce pare aparent opus în aceasta lume, se include în cel mai minunat mod,

    Şi simţind în interior această includere, separarea din tine dispare urmând ca apoi să dispară din viaţa ta.

    Întotdeauna , totul are legătură cu tine. Întotdeauna totul se transformă cu tine. Întotdeauna tu eşti singurul/singura care se poate întoarce la a se simţi întreg. Uită-te în inima ta, respira şi rămâi cu aceste cuvinte. Verifică să vezi dacă ele pot fi adevărate. Nu le crede, nu le respinge, ci doar rămâi cu ele, primind energia care se afla dincolo de ele. Fă acest lucru cu orice crezi în viaţa ta, cu orice gând, pentru a-ţi da seama dacă el este adevărul sau doar o iluzie , un construct pe care mintea l-a creat pentru că mintea se bazează pe trecut, pe ceea ce a primit de părinţi, învăţători, societate, adn, şi de multe ori, ea ne spune lucruri care nu sunt reale.

    Foloseşte-te de minte când lucrezi în excel, în activităţi practice, însă când vine vorba de ceea ce ţine de neîmplinirea sufletului şi rapsunsurile legate de asta, cauta în inima ta, pentru că doar în aceste întrebări puse inimii tale, vei găsi răspunsuri.

    Nimeni altcineva nu îţi poate da răspunsuri decât tu iar în lumina prezenţei, acestea devin atât de clare.

    Când ai o întrebare la care cauţi răspuns, rămâi prezent/a, păstrându-ţi atenţia asupra senzaţiilor din corpul tău,  şi respiră, fără a încerca să controlezi respiraţia, ci doar urmărind-o.

    Fă acest joculeţ chiar acum. Închide ochii, respiră, ieşi din mintea ta, urmărindu-ţi respiraţia, şi senzaţiile din corp şi rămâi acolo cu ceea ce este. Fără să judeci, lasă-te să simţi ceea ce simţi, şi, stai acolo să respiri în inimă. Dacă apar gândurile, lasă-le să treacă ca şi cum sunt nistre trecători pe stradă.  Rămâi acolo, şi dă-ţi voie să simţi tot ceea ce simţi, complet. Dacă îţi vine să plângi, dă-ţi voie să plângi. Dacă simţi revoltă, dă-ţi voie să o simţi, dacă simţi tristeţe, las-o să vină la suprafaţă. Nu te întoarce în minte să vezi de unde vine, şi de ce e acolo. Nu încerca să o asociezi cu vreun gând anume, ci doar las-o să fie. În această lumină a prezenţei , tot ceea ce are nevoie să vină la lumina va veni, iar apoi te vei elibera. Dacă nu e nimeni lângă tine, şi simţi că îţi e prea greu de suportat, strânge-ţi braţele ca şi cum te-ai îmbrăţişa pe tine însăţi, şi rămâi în continuare acolo.

    Apoi, rămâi în continuare observând senzaţiile din corpul tău, şi simte forţa vieţii , şi energia care eşti, de orice natură ar fi, nu o judecă, nu o cataloga, pentru că în fond şi la urma urmei, doar energia vieţii, în orice ‘’forma’’ ar fi ea, circulă prin corpul tău.

    Poate uneori va apărea ca o energie caldă, uneori că o energie rece, alteori ca o energie de pace, sau o energie vie şi proaspătă, iar alteori poate chiar o vei simţi că o energie sexuală. Nu te teme de ea, îmbrăţişeaz-o pentru că în fond şi la urma urmei, ne-am născut dintre un bărbat şi o femeie, în urma unui act amoros, înţelegi de ce energia sexuală, e energia vieţii? Doar las-o să curgă prin corpul tău şi simte cum ea se împrăştie către toate celulele corpului tău.

    Şi vezi ce rămâne. Vezi cum te simţi, după aceea.

    Te aştept cu un comentariu să îmi povesteşti cum a fost experienţa, dacă ai reuşit să duci acest joc până la capăt, sau ce te-a împiedicat. Sunt aici să te ghidez , sunt aici să tea jut şi o voi face dacă mi-o voi cere. Nu îţi voi da o soluţie, ci îţi voi arăta cum o poţi găsi în interiorul tău iar acest lucru e mai valoros decât orice soluţie aş putea eu să îţi dau.

    Te îmbrăţişez suflet drag

    A venit timpul să îţi aminteşti cine eşti.

    A venit momentul să vezi ce îţi animă corpul.

    A venit momentul să vezi că până şi mintea ta e animată de ceva.

    A venit momentul să înţelegi că în tine se află totul. A venit momentul să înţelegi că salvarea ta nu va veni niciodată din exterior. A venit momentul să aduci din nou la suprafaţă comoara care eşti. Eşti deja acolo. Nu ai nevoie să ajungi nicăieri. Nu ai nevoie să cauţi la mii de kilometrii distanţă sau la o anumită perioadă de timp. Nu vei găsi nimic acolo, pentru că totul este AICI şi ACUM.