Sunt lucruri care se întâmplă aşa cum e cursul lor natural să se întâmple. Atât pot să spun în introducerea mea din nou în legătură cu tine, drag prieten. Nu am să mă concentrez prea mult spunându-ţi de ce nu am mai scris în ultima vreme, pentru că nu aş ştii să îţi dau acest răspuns. În schimb, vreau să îţi spun cât de tare inima mea se bucură să se întoarcă la conversaţiile  cu tine.

Probabil că nu întâmplător mă aşez din nou acum, în faţa ta cu un mesaj pe care cineva de acolo, din univers, sau de dincolo de univers vrea să îl transmit. Am cutreierat din nou la începutul acestui an India, şi munţii minunaţi ai Himalayei, şi  ca de obicei am avut experienţe care pentru mine au fost revelatoare, şi într-un fel au venit să îmi întărească ceea ce am descoperit a fi cel mai important lucru în această viaţă.

Sunt multe lucruri pe care noi, căutătorii de fericire, cum spun eu, le descoperim prin inspiraţie, ‘’divina’’, dacă vrei să îi spui aşa, şi pe care nu doar că le descoperim dar le simţim până în măduva oaselor. Mă refer aici la cunoaşterea directă, care din punctul meu de vedere este singura cunoaştere ce se va sedimenta profund în interiorul fiinţei tale. Probabil că ştii despre ce vorbesc, pentru că şi tu, eşti unul dintre aceşti căutători şi nu degeaba ne întâlnim astăzi prin intermediul cuvintelor.

Îţi scriu acum la braţ cu muzica lui Gheorghe Zamfir, cel care mi-a stat la braţ şi în momentul când m-am apucat de scris în urmă cu câţiva ani. De ce? Nu ştiu şi nici nu caut explicaţii dar  am Încredere că este pentru motivul potrivit. Da, despre ÎNCREDERE vreau să îţi vorbesc astăzi. Această încredere care cumva, în toate explorările mele , a încercat şi mi-a zbierat de atâtea ori să o îmbrăţişez şi să nu o mai las niciodată din braţe. Despre care încredere vorbesc? Vorbesc despre cea care include absolut toate celelalte tipuri la  care te-ai gândi: încrederea în viaţă şi în existenţă.

Şi pentru că s-a întâmplat nu de mult în nordul Indiei, mi-aduc aminte cu drag de ziua în care  această minunată graţie a vieţii, cum îi spun eu,  ne-a purtat într-o întâlnire plină de inspiraţie cu un bijutier. El ne-a reamintit : De multe ori cerem binecuvântări de peste tot din jur, de la Dumnezeu, de la alţi oameni şi uitam să ne binecuvântăm pe noi înşine. De ce este asta important? Pentru că binecuvântarea pe care ne-o aducem nouă înşine sădeşte în noi încredere, iar când umbli în viaţă cu încredere , prin graţie divină ţi se dăruiesc experienţe şi întâlniri se suflet cu oameni minunaţi. Trebuie să nu uităm să ne bucurăm de viaţă pentru că degeaba avem lucruri dacă nu ştim să ne bucurăm de fiecare zi. Tot ce avem nevoie este încredere şi restul vine de la sine prin generozitatea existenţei care se manifestă într-o multitudine de forme. I-am mulţumit cu bucurie şi recunoştinţa pentru tot ce împărtăşeşte în jurul lui. Şi mai adaug eu, pentru că mai înainte privind cu frumuseţe la dansul frunzelor sufletul mi s-a umplut de bucurie şi ochii de lacrimi curate, ne-asociate de tristeţe ci doar de pură iubire: Uită-te la viaţă cu bucurie, frumuseţe, magie, descoperă lumina din lumină şi lumina din întuneric, şi vei fi fericit pentru totdeauna!

În zilele noastre, suntem mult prea ştirbiţi de îndoială, suntem mult prea trunchiaţi de temerile minţilor noastre, încât nu ne dăm seama cât de mult ne complicăm viaţa îngrijorându-ne. Uneori, când ieşim din peisaj, aşa cum am făcut şi eu în urmă cu 2 luni de zile, putem din nou să vedem cu claritate modul în care sincronicitatea funcţionează, modul în care prin într-un mod atât de magic se aranjează lucrurile când te abandonezi în această încredere.

Poate vei spune că vorbesc prostii, şi este complet dreptul tău o să faci, că nimic nu se întâmplă fără multă sudoare, fără multe chinuri, că totul se datorează unei muncii şi suferinţe asidue, înainte să se întâmple ceva, dar ce vreau să te rog este să nu fii de acord cu mine dar nici să nu respingi ceea urmează să spun în continuare.

Mărturisesc că pentru mine, aceste eforturi, munca asiduă, suferinţa nu a dat roade, şi ca oricât m-aş fi chinuit să obţin ceva pe această cale  nu mi-a reuşit. Adevăratele momente când viaţa mi-a pus la picioare toate comorile ei, au fost momentele în care am fost liberă să fac ce simt, momentele în care doar am fost, şi prin faptul că am fost, s-au făcut lucruri prin mine, dincolo de dorinţe, intenţii sau aşteptări, momentele în care m-am relaxat în braţele unei conştiinţe supreme care are grijă de noi toţi printr-un plan bine pus la punct. Oricât am contesta şi oricare ne-ar fi credinţele, la un moment dat dacă stăm la o discuţie de bun simţ raţională şi analizăm doar mental,dacă nu cu sufletul,( pentru cei sceptici) vom ajunge să admitem , împreună  că există ceva ce mintea noastră nu poate percepe şi nu poate explica care ghidează poate dintr-un punct atemporal şi lipsit de coordonate, absolut tot ceea ce noi numim viaţă.

Ei bine, datorită arogantei noastre, de multe ori uitam să ne conectăm cu această conştiinţă , care nu se afla nicidecum în afara noastră. Am stat şi am contemplat mult la ce anume se întâmplă, atunci când eşti relaxat complet, atunci când ai încredere oarbă, atunci când arunci de pe umeri povara  liberului arbitru şi controlul, dar în sfârşit am realizat, că nici măcar nu trebuie să ştim asta.

Cine vrea să ştie asta? Nu e oare aceeaşi minte arogantă care ne-a dus de multe ori înspre îngrijorare şi disperare?

Tot ce avem nevoie să facem , este un salt, un salt în a lăsa deoparte toată îndoială, care oricum este doar încă alături  de noi, pentru că mintea noastră în loc să privească limpede situaţiile, se duce în trecut  şi etichetează, judeca, cataloghează o situaţie ducând-o spre generalizare.

Ce s-ar întâmpla dacă măcar pentru o zi, ne-am trezi dimineaţa, şi am avea încredere aceea pe care am avut-o atunci când eram mici copii, că putem atinge stelele? Ce s-ar întâmpla dacă pentru o zi, doar am decide să lăsăm deoparte tot ceea ce credem că ştim şi să fim doar atenţi, privind cu bucurie şi frumuseţe în jurul nostru, absolut totul ca şi când am fi aterizat de pe o altă planetă, şi acum e timpul să explorăm doar ceea ce avem în faţa noastră, fără să putem apela la vreo amintire despre trecut, pentru că nu avem amintiri din trecut, întrucât am venit de pe altă planetă şi nu avem experienţe încă aici.

Poate că pare pueril la prima vedere, poate că ţi se va părea că eşti prea deştept să încerci aşa ceva, că nu ai timp, sau că ai alte lucruri mult mai importante de făcut, dar te asigur, că nu ai un alt lucru mai important de făcut decât să faci acest salt. Saltul acesta în Încredere îţi poate creşte calitatea vieţii pentru totdeauna. Saltul acesta în graţia divină, te poate înălţa pe culmi nebănuite, în care cu adevărat să trăieşti adevărata viaţă şi nu frânturi iluzorii. Saltul acesta pe care poate l-ai experimentat pentru perioade scurte de timp, până acum, îţi va aduce cu adevărat fericirea, căutătorule,  şi implicit  o libertate cum nu ai mai avut niciodată.

Gândeşte-te doar puţin: Cat de mulţumit eşti de viaţa ta? Cât de fericit eşti? Cât de obosit eşti să alergi?

Răspunde-ţi singur/a la aceste întrebări, iar pentru mine şi pentru tine, pentru noi, te rog să îmi răspunzi într-un comentariu la următoarele  întrebări:

Pe o scară de la 1 la 10 câtă Încredere ai în Viaţă?

Pe o scară de la 1 la 10 câtă Încredere ai în tine?

Şi dacă modul în care ai trăit până acum, te-a adus aici? Ce îţi lipseşte să faci saltul?

Aştept de la voi, păreri şi opinii, legat de ce subiectele despre care doriţi să vorbim pe viitor şi bineînţeles răspunsurile la întrebări.

Îţi mulţumesc că eşti aici!

Haideţi să ne reamintim să trăim cu adevărat!

Cu iubire

Cristina Miculete(Shanti)