Viaţa nu sta în loc nici măcar o secundă. Clipa de clipă experimentăm, clipa de clipă trăim.
Totul în jurul nostru este o mişcare continuă pentru că noi oamenii ne aflăm într-o permanentă mişcare şi transformare
Emoţii, evenimente , senzaţii. Totul are o dinamică proprie.
Dacă îţi vine greu să crezi asta, gândeşte-te că până şi Planeta Pământ s-a transformat şi a dansat în jurul axelor timp de miliarde de ani experimentând diverse stadii de dezvoltare.
Există momente în care simţi că totul s-a întors împotriva ta, că universul se prăbuşeşte şi există momente în care inima îţi salta de bucurie şi extaz. De la o clipă la altă experimentăm emoţii care mai de care mai diverse. Totul se transformă în permanenţă.
Toate aceste emoţii fac parte din ceea ce numim viaţă, toate aceste experienţe au într-un fel savoarea lor. Nu există om pe planetă care să nu fi gustat dorul, să nu fi gustat tristeţea, furia, extazul sau agonia.
Dacă într-o zi ar apărea o zână bună şi mi-ar oferi o viaţă în care să trăiesc o singură emoţie, aş refuza-o politicos şi sunt cât se poate de sinceră.
Consider că am venit în această lume să gust tot ceea ce are ea de oferit. Consider că nimic nu e întâmplător şi că toate îşi au rostul şi aroma lor. Dacă aş încerca să mă împotrivesc experienţelor trăite ar însemna să mă împotrivesc vieţii.
În drumul meu prin această minunată experienţă a vieţii am învăţat însă un lucru. Am învăţat că eu sunt dincolo de toate aceste emoţii şi experienţe. Chiar dacă plâng sau râd, întotdeauna am certitudinea că nu sunt doar actorul care traiste experienţă în sine ci sunt şi conştiinţa care a dat naştere piesei de teatru.
Rolurile, experienţele întotdeauna se schimbă. De la un act la altul devin un alt om, mă transform, particip la o expansiune a conştiinţei mele.
Atunci când piesa mi se pare dramatică, fac un pas în spate şi mă privesc. Chiar dacă actorul din mine are lacrimi pe obraz, pot să văd că e ceva pasager . Nu resping şi nu accept experienţa respectivă, şi doar îi dau voie să apară, privind-o şi ştiind că rolul ei este expansiunea.
Viaţa nu este doar zahăr şi miere, uneori este şi mere acre şi este total în regulă că este aşa.
Există momente în spui :
Sunt tristă, Sunt furioasă, Sunt nefericită, Sunt deprimată şi o dată cu această afirmaţie te afunzi atât de mult în aceste emoţii încât îţi vine greu să mai ieşi.
Vreau să-ţi spun un lucru:
Tu nu eşti tristă, tu nu eşti furioasă, tu nu eşti nefericită, tu nu eşti deprimată şi te asigur că aşa este.
Tu eşti total altceva, total altcineva. Ceea ce se întâmplă este că:
Tu trăieşti momentan experienta tristeţii, tu trăieşti momentan experienta furiei, tu trăieşti momentan experienta nefericirii şi trăieşti momentan experienta deprimării.
Toate aceste emoţii sunt pasagere şi o dată ce le dai voie să existe, fără să le accepţi sau să le respingi, ci doar să le laşi să fie, te vei elibera din capcana lor.
Majoritatea oamenilor însă folosesc exprimarea de mai sus, şi o dată cu ea se identifică cu această emoţie, oferindu-i din ce în ce mai multă putere.
Tot ceea ce există în această lume sunt forme de gând. Aceste forme de gând, vin şi pleacă, ne vizitează şi ne ispitesc, clipa de clipă. Atunci când noi la încărcăm cu credinţă, atunci ele capătă puterea şi pun stăpânire pe noi.
Un gând fără credinţă nu înseamnă nimic în timp ce un gând cu credinţa poate opri un război.
Mă uit la oamenii care sunt bolnavi şi fac o întreagă campanie din acest lucru. Îşi repeta într-una ‘’ Sunt bolnav’’ şi astfel din ce în ce mai mult se identifică cu boala.
În urmă cu ceva vreme , făceam acelaşi lucru. Ori de care ori eram un pic bolnăvioara începeam să caut tot felul de cauze, tratamente, şi doctori care să mă readuce la starea mea de sănătate. Făcând acest lucru, nu făceam altceva decât să mă cufund şi mai tare în acest gând de boală, şi ea nu trecea nicicum.
Mă identificam cu gândul şi îi dădeam putere, puterea atenţiei.
Organismul nostru are o putere imensă de a se vindeca singur prin sistemul nostru imunitar.
Toate bolile din organismul nostru au la bază o gândire greşită. Nu e suficient să tratezi simptomele acestor boli. Dacă vei trata aceste simptome dar vei rămâne la aceeaşi gândire, boala va apărea din nou.
Un lucru extrem de interesant pe care l-am învăţat de la şamani şi l-am testat ulterior a fost următorul:
Atunci când trăieşti în prezent, şi în moment , sistemul tău imunitar se activează. Cu cât rămâi mai mult în prezent cu atât mai rezistentă eşti la boli.
Dacă vei face o campanie din boala ta, indiferent că e o răceală sau o boală gravă, nu vei face altceva decât să îi dai putere şi atenţie.
Mai mult, fiind o formă de gând, poate ar fi bine să te întrebi ce vrea să-ţi transmită această boală. Nu cumva faci lucruri pe care nu vrei să le faci de fapt?
Nu cumva organismul tău, care este extrem de inteligent, îţi transmite un mesaj ? Ce anume respinge? Care din acţiunile tale nu sunt în echilibru cu întreaga ta fiinţă?
Viaţa nu stă în loc nici o secundă. Noi oamenii suntem o expoziţie de suflete iar tot ceea ce ne înconjoară un teatru continuu de gânduri.
În anumite acte jucăm rolul principal , în altele rol secundar. Ceea ce contează la final este locul din care trăim aceste roluri. Ne lăsăm curprinsi în dramele şi comediile pe care le jucăm? Sau atunci când piesa se încheie redevenim cine suntem cu adevărat şi realizăm că totul a fost un joc de care ne-am bucurat, indiferent că a fost dramatic sau unul de comedie?
Dincolo de experienţa noastră pământească, rămânem eterni, dincolo de actori suntem creatori.
Din ce în ce mai mult iubesc viaţa. Iubesc tristeţea şi iubesc bucuria. Iubesc întunericul şi iubesc lumina. Iubesc vara şi iubesc iarna. Iubesc agonia şi extazul. Joc fiecare rol cu bucurie, recunoştinţa şi intrigată de cum fiecare experienţă contribuie la evoluţia şi expansiunea mea ca şi conştiinţa.
Trăiesc şi privesc lumea dintr-un loc al iubirii în majoritatea timpului. Asta nu înseamnă însă că teama nu e prezentă în viaţa mea. Atunci când ea apare şi are tendinţa de a pune stăpânire pe mine, număr până la 5, îi dau 5 secunde, că ea să existe, nu o resping şi nu o accept , apoi trăiesc mai departe experienţă.
Admit că nu sunt, nu am fost şi nu voi fi niciodată gândurile mele, emoţiile mele, şi experienţele mele.
Îmi joc fiecare rol cu demnitate şi ştiu că totul e în continuă mişcare. Nimic din viaţa pe pământ nu este permanent şi fiecare experienţă are dulceaţa ei.
Mă bucur când pot să râd de faptul că plâng, când pot să privesc sentimentele de furie, tristeţe, agonie şi să nu mă identific cu ele.
Totul e doar un joc, un joc interesant şi complex de la care nu mă voi eschiva niciodată.
Aleg să trăiesc cât mai mult din iubire şi prin iubire, să rămân conştientă că dincolo de toate aceste lucruri trecătoare ale existenţei pe pământ, Eu sunt iubire, şi pura conştiinţă la fel cum eşti tu.
Suntem cu toţii fiinţe minunate şi divine şi împreună dansăm pe scena vieţii pe pământ, pentru ca apoi să ne reîntâlnim în eternitate.
Te iubesc şi îţi mulţumesc că exişti . Te rog lasă-mi un comentariu dacă şi tu vrei să trăieşti din iubire şi prin iubire alături de mine.
Cu drag
Cristina Miculete
Nu uita că singura personală cu care vei fi toată viaţa pe pământ eşti tu şi Îndrăgosteşte-te de tine!
Autor, instructor yoga autorizat, trainer evoluţie personală şi spirituală, consilier filozofic, manager Satya Yoga and Education Center Timişoara
Te pup draguta! Te iubesc si felicitari pentru tot ceea ce faci! Lumea intreaga este mai frumoasa datorita tie!
Cu dragoste, Tania!
http://www.facebook.com/GhidulTuturorFemeilor
Cristina, draga mea.. ti-am trimis acum ceva vreme pe facebook pe adresa ta personala Miculete Cristina un mesaj, in care ti-am atasat intr-un document word cateva ganduri scrise de mine si vreau sa te intreb daca l-ai vazut! Nu mi-ai spus niciodata nimic, oricum nu te-am intrebat nimic, nu ma astept neaparat la un raspuns, insa chiar sunt curioasa daca l-ai citit sau daca l-ai primit! Ador articolele tale! Te iubesc! 🙂
Fiecare joaca un rol principal de actor in propria viatza:)
E buna abordarea, increderea in ceea ce suntem fara sa ne identificam cu trairile, emotiile, necazurile clar ne ajuta sa depasim momentele dificile… dar, nu sunt 100% de acord cu ce spui legat de boala… nu trebuie sa ne idendtificam cu ea, asta e clar. dar nici sa o ignoram si sa nu incercam sa facem tot posibilul pentru a o vindeca. sau poate nu am inteles eu prea bine ce ai vrut sa spui… campaniile sunt bune, pentru ca ridica un semnal de alarma pentru ceilalti, ii fac pe ceilalti sa consientizeze ca exsita si oameni cu cancer, leucemie, etc… ca om bolnav, cred ca trebuie sa faci tot posibilul sa lupti impotriva bolii, prin orice mijloc posibil, doar ca trebuie sa ramai optimist si sa crezi ca te vei vindeca. da, e ok sa spui “sunt bolnav”, atata vreme cat adaugi “… si sunt convins ca voi depasi aceasta faza”. cred ca e bine sa acceptam ceea ce ni se intampla, in orice aspect al vietii, pentru ca altfel nu am reusi sa gasim puterea sa depasim momentul. important e sa reusim sa tratam ceea ce ni se intampla la un nivel de gandire superior problemei in sine. sa ne gandim nu doar cum sa iesim dintr-o situatie anume, ci si cum sa mergem mai departe dupa ce am iesit din acea situatie.
Imi plac articolele tale, sunt pline de optimism si feminitate. Succes in continuare.
Nu risti sa devii egoist si egocentrist daca te indragostesti de tine?
Nu stiu sincer ce rol joc..dar tare mi as dorii sa mi l schimbe cineva.l.
Cateodata nici eu numai stiu:)
Draga Cristina,absolut intamplator am dat peste “Arta feminina” si sunt absolut impresionata de frumusetea gandurilor,magia cuvintelor,maretia frazelor tale….sunt impresionata si-ti multumesc.In ultimul timp viata ne tine foarte ocupati si aproape ca nu avem timp pentru lectura ceea ce este pacat,ma bucur ca am gasit randurile tale pline de intelepciune.randuri ce m-au facut sa ma opresc o clipa din valtoarea vitii.Iti multumesc si te voi urmarii in continuare.te imbratisez