Viaţa este un joc minunat şi atunci când vine momentul potrivit, toţi o putem vedea. Şi dacă ai ajuns în acest loc acum, înseamnă că în interiorul tău deja ştii asta.
Şi chiar dacă zgomotul mental a acoperit această intuiţie există momente în care poţi vedea că aşa este.
De-a lungul vieţii mele am realizat că tot ceea ce ne înconjoară ,toţi oamenii, toate evenimentele, indiferent de formă sau aparente sunt acelaşi lucru.
Suntem unul, suntem un întreg. Şi dacă toţi suntem jucători în acest joc al vieţii, fiecare are propriul său rol. Privind cu atenţie, vei vedea că nu există nimic identic în această lume, nici măcar o plantă nu seamănă cu o alta, nici măcar gemenii nu sunt identici, pentru că fiecare din noi este o expresie unică a acestui întreg. Îl putem numi conştiinţă, sau sursa, sau Dumnezeu.
Şi poate societatea şi şcoală şi educaţia pe care ai primit-o nu susţine ceea ce îţi spun eu acum, dar atunci când laşi deoparte tot ceea ce crezi că ştii, toate aceste concepte, rămâne un parfum, o intuiţie a lui cine sunt eu , iar acesta este momentul în care ajungi să vezi cine eşti cu adevărat.
Şi de ce ar trebui să vezi asta, poate te întrebi, iar eu am să-ţi spun că aeasta este singura cale prin care te poţi elibera de suferinţă pe care o trăieşti.
Mulţi oameni se percep ca fiind aceste fiinţe limitate, se percep a fi un complex minte, corp şi atât, şi din acest motiv experimentează din ce în ce mai mult separarea.
Când cineva te întreabă cine eşti, îi vei răspunde de cele mai multe ori cu un nume şi o poveste de viaţă de care te-ai agăţat şi cu care te-ai identificat de când te-ai născut şi până astăzi.
Însă oare asta este ceea ce eşti tu?
Un nume, o poveste, eşti mintea ta şi corpul tău? Sau eşti mai mult decât mintea ta?
Iar mesajul meu este că, da, eşti mai mult decât mintea ta, însă pentru a putea vedea acest lucru, e esenţial să laşi deoparte toate lucrurile pe care crezi că le ştii, şi toate ideile despre ceea ce crezi că eşti.
Unul dintre lucrurile pe care le-am observat la noi oamenii, este că avem această tendinţă de a ne ataşa de mintea noastră şi a încerca să înţelegem la acest nivel care este modul în care acest univers funcţionează
În următoarele rânduri îţi voi vorbi despre ataşamente şi despre modul în care acestea funcţionează şi nu îţi cer să mă crezi ci doar te invit să vezi , dacă undeva în interiorul tău simţi că acesta este modul în care lucrurile se întâmplă.
Ataşamentele reprezintă unele dintre cele mai mari bătălii ale vieţii. Ele se referă la acel sentiment de nevoie prin care vrem să protejăm ceea ce avem.
Ele încep din momentul în care ne agăţăm de această idee despre ceea ce credem că suntem.
În cursul ei normal viaţa în sine te asista să descoperi ceea ce eşti , atunci când îi permiţi, însă există o echipă care te opreşte de la această descoperire, şi această echipă este formată din obiceiurile, condiţionarea şi educaţia pe care am primit-o.
Există un gând cu care mulţi oameni se identifica şi acesta spune că putem găsi siguranţă în oameni, locuri , lucruri, dar dacă vei privi cu atenţie vei vedea că acestea se schimbă în permanentă şi oricât am încerca să le controlăm sau să ne ataşăm de ele, nu le putem opri.
În majoritatea cazurilor depunem eforturi mari pentru a păstra ceva, şi ne împotrivi cursului vieţii, opunem rezistenţă atunci când schimbarea ne bate la uşa pentru că undeva ne agăţăm de iluzia că putem să facem ceva astfel încât să păstrăm lucrurile aşa cum sunt. Dar nimeni nu poate opri viaţa să se întâmple.
Gândeşte-te că te trezeşti dimineaţa din pat, şi respiri fără niciun efort, eşti în viaţa de la sine. Faci tu ceva pentru a porni această scânteie de viaţă din tine?
Şi atunci te întreb, cum poţi crede că poţi face ceva astfel încât viaţa să nu se mai întâmple de la sine?
Şi poate adânc în interiorul tău acest răspuns se va trezi şi vei putea vedea adevărul.
În pelerinajul meu prin acest joc şi din această chemare interioară de vedea cine suntem cu adevărat, am putut vedea că toate lucrurile frumoase, creativitatea, iubirea, pacea, vin de dincolo de minte şi că atunci când rămâi ataşat de ceva, fie că e o idee, lucru, oameni, acel spaţiu prin care aceste frumuseţi intra în viaţa ta nu pot exista. Te afli într-o închisoare a propriei minţi.
Iar atunci când nu puteam vedea aceste frumuseţi în viaţa mea, m-am întrebat, de ce anume mă ţin cu dinţii, care sunt acele idei la care nu vreau să renunţi, care sunt acele lucruri la care nu vreau să renunţ, care sunt acei oameni la care nu vreau să renunţ pentru a face loc iubirii, păcii, creativităţii?
Şi te îndemn şi pe tine să faci acelaşi lucru. Pentru că , ce crezi că rămâne atunci eşti gata să dai drumul acestor idei despre cine credem că suntem, ce rămâne atunci când dăm drumul acestei alergări continue de a ajunge undeva?
Şi am găsit că în aceste momente adevăratul nostru sine se poate exprima, iar în această descoperire viaţa se întâmplă spontan, fără efort. Am găsit atunci că adevăraţii tăi ochi se deschid . Mi-am dat seama că nu pot păstra nimic, pentru că în fapt nimic nu-mi aparţine. Mi-am dat seama că în ciuda faptului că renunţ la tot ceea ce cred că îmi aparţine, am totul şi nu am nevoie să protejez nimic.
Pentru că toate dorinţele noastre şi aşteptările noastre se nasc de la ideea că atunci când vom obţine ceva, vom fi fericiţi dar apoi noi dorinţe de nasc şi o luăm de la capăt. Şi ne lăsăm prinşi în această iluzie că putem găsi liniştea şi siguranţă în exteriorul nostru, în oameni, în lucruri, locuri. Dar cum poţi găsi permanentă în ceva care se schimbă tot timpul?
Şi pentru a te elibera de ataşamente singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să dai la o parte ceea ce nu eşti. Nu ai nevoie neapărat să afli cine eşti pentru că ceea ce eşti se releva atunci când dai la o parte ceea ce nu eşti.
În aceste momente ajungi să cezi că nu eşti o fiinţă limitată, singură, separată de tot ceea ce este şi din această realizare un sentiment de bucurie naturală să naşte, şi deodată te simţi liberă. Te eliberezi de orice effort de a păstra ceva mai mult timp pentru că îţi dai seama că ceea ce protejezi nu este cine eşti tu cu adevărat, pentru că ceea ce eşti nu are nevoie să fie protejat. Ceea ce eşti este deja complet, perfect, măreţ şi nu are nevoie de nici o completare.
Nu ai nevoie de o persoană lângă tine pentru a vedea asta, nu ai nevoie de lucruri pentru a vedea asta.
Dar există ceva care vine şi spune că nu eşti suficient, că nu eşti iubit şi aceasta este mintea ta, iar dacă te vei identifica cu ea, şi vei da crezare acestui gând, atunci vei avea această experienţă de lipsa şi vei încerca din răsputeri să obţii mereu ceva care îţi da iluzia împlinirii din exterior.
Am descoperit că unele lucruri sunt făcute doar să dureze câteva momente însă mintea vine şi spune: Îmi place asta, vreau mai mult şi începe să recreezi acest moment şi nu reuşeşte.
Şi ca exemplu te poţi gândi la un moment pe care l-ai trăit extrem de intens şi care ţi-a oferit o bucurie şi fericire enormă, şi pe care ulterior ai încercat să îl recreezi în mintea ta.
Ai reuşit să mai simţi în această încercare tot ce ai simţi la momentul când ai trăit experienţa?
Pentru că fiecare experienţă e unică şi cu cât te încăpăţânezi să cauţi să recreezi un moment care a fost plăcut, cu atât mai mult ratezi să te bucuri de experienţele de acum.
Experienţa de care vrei să te ataşezi şi-a făcut treaba şi dacă te ataşezi de ea, vei rata să laşi altce experienţe minunate să intre în viaţa ta. Oricum nu vei putea recreea niciodată prin intermediul minţii ceea ce ai trăit. E doar o capcană prin care te îndepărtezi de bucuria pe care ţi-o oferă momentul de acum.
În schimb când te abandonezi în acest moment, de acum, deschizându-te către toate posibilităţile, încetând să aştepţi ca lucrurile să se întâmple aşa cum ţi-ai făcut tu scenariile în mintea ta, poate fi chiar mai bine şi poţi simit libertatea.
Ori de câte ori vei intra într-o experienţă cu o imagine creată dinainte, nu mai poţi gusta unicitatea acesteia. Eşti orbit de acest şablon, de această încercare de a controla experienţa şi asta îţi aduce frustrare şi nemulţumire. În acest moment nu trăieşti experienta ci o gândeşti, te identifici cu mintea ta şi nu poţi să-I percepi adevărata frumuseţe.
Nu îţi spun acum că nu vei mai avea ataşamente în viaţa ta, pentru că acestea fac parte din experienţa umană, dar poţi înţelege care sunt efectele acestora. Şi înţelegi că ataşamentele duc la suferinţă, pentru că aşa cum am spus totul e în schimbare permanentă în această realitate şi dacă te ataşezi de ceva, iar acel ceva se schimbă, suferi.
Acest lucru este evident în vieţile noastre.
Şi nu trebuie să-ţi spui de acum, că nu ar trebui să mai fii ataşat, pentru că asta îţi induce un sentiment de vinovăţie, ci mai degrabă întreabă-te:
Cum pot face să scap de aceste ataşamente?
Şi vom vorbi despre aceste lucruri şi despre modul în care ataşamentele acţionează în viaţa noastră în partea a doua a acestui articol, care va fi postat joi.
Până atunci lasă-mi te rog un comentariu şi spune-mi care este domeniul în care ai simţit sau simţi cea mai mare suferinţă în viaţa ta?
Te îmbrăţişez cu drag
Cristina
Autor, instructor yoga autorizat, trainer evoluţie personală şi spirituală, consilier filozofic, manager Satya Yoga and Education Center Timişoara
am primit acest mesaj chiar in momentul potrivit… pentru ca m-am atasat de o persoana care am avut-o langa mine putin timp,as fi dorit sa dureze mai mult dar cum ai spus si la final, totul este intr-o continua schimbare, iar el s-a schimbat… si am nevoie sa ma despart de atasarea asta….cu toate ca e foarte greu pt ca mintea mea mi-arata doar momentele frumoase….. si nu-mi provoaca fericire, ci nostalgie.
hmmm..regret ca am pierdut 4 ani langa o persoana pe care am iubit o f mult si mi am dat seama mult prea tarziu ca nu merita?!!!!!
In general, m-am atasat exagerat de persoanele din viata mea, in special de cele care au disparut brusc atunci cand nu ma asteptam, iar suferinta provenind din cauza socului probabil. In schimb perioadele frumoase au trecut pe nesimtite, eu neavand timp sa realizez ca s-au dus, de aceea nu m-au afectat atat de tare.
buna cristina, esti minunata in ceea ce faci; eu am o mare suferinta si anume cum as putea sa-mi ajut partenerul de viata sa lase alcoolul ! este o problema care ma chinuie de foarte multi ani si as vrea sa gasesc orezolvare. Daca ma ajuti iti multumesc din suflet. Pa!
Buna Cristina,de la o vreme incoace am inceput sa traiesc lucrurile pe care tu le postezi aici, iti multumesc pentru asta, ma face sa cred ca nu am luat-o razna, de ce spun asta, pentru ca pana acum aveam cu totul alta viziune asupre vietii, ceva sa intamplat in viata mea si am inceput sa percep viata dintr-un alt unghi, am inceput so vad si altfel decat pana acum.Cu toate acestea inca nu am reusit sa ma pot detasa de sexul opus, si anume atunci cand imi place mult un barbat ma atasez instantaneu si sufar enorm ca nu-l pot avea, si de fiecare data ,dupa o perioada, viata imi arata ca a fost mai bine asa, ca sunt altii mult mai speciali, doar ca nu stiu cum as putea face fata acelui moment? atunci cand simt ca-l iubesc cu toata fiinta mea chiar dak el nu are aceeleasi sentimente? iti multumesc din suflet pentru tot ceea ce faci
@Georgi ramai in prezent cat mai mult timp si nu mai lasa mintea sa alunece spre trecut si va fi ok. Oamenii din viata noastra au un rol, si atunci cand rolul s-a incheiat de multe ori pleaca. Ramanand in prezent lasi sa intre iubirea din nou in viata ta.
@Laurentiu elibereaza-te de aceste regreta pentru ca ele nu fac decat sa te tina ancorat in trecut si nu dau voie altor lucruri minunate sa intre. Pana la urma relatia voastra a avut ca scop sa scoata la lumina anumite aspecte nedescoperite din tine, pentru ca asta e rolul lor, sa ne faca constienti si asa cum am zis, uneori rolul oamenilor din viata noastra se incheie, asta e cursul vietii, acceptam si mergem mai departe. Cu siguranta relatia voastra nu a fost in zadar. Iarta ce a fost, pentru ca altfel pe tine te afecteaza aceasta emotie interioara pe care o pastrezi.
@Laura voi aborda in curand si subiectul cu rolul oamenilor din viata noastra, insa gandeste-te ca suferinta este exact mesajul care ne spune ca nu avem nevoie sa ne atasam de oameni, daca vrei, desi e prea mult spus, este plata pentru ca ne atasam si apoi ne revoltam cursului vietii. O sa fie ok, totul merge inspre mai bine, fiecare relatie de duce mai aproape de calea spre iubirea adevarata.
@Maria draga mea, de multe ori incercam sa-i schimbam pe cei de langa noi tot pentru ca nu vrem sa acceptam ca fiecare are calea lui in viata asta spre reintregire, si nu vream sa acceptam ca poate este diferita de a noastra. Un singur lucru iti pot spune, in schimb: Cu siguranta nu il vei ajuta, reprosandu-i si spunandu-i mereu ca e nevoie sa se lasa si asa mai departe. Comportamentul lui vine de undeva din inconstient, iar daca tu vei ramane constienta si in loc sa reactionezi la acest comportament al lui, il vei privi cu iubire si compasiune, pentru ca te asigur ca nici el nu stie de ce face ceea ce face, probabil, il vei aduce si pe el in campul constientei. Important este sa o faci fara asteptari si cu timpul ai sa vezi ca va fi ok. In schimb daca alegi sa reactionezi, si sa-l judeci si sa-l critici intri si tu in acest camp inconstient, intr-un ciclu fara sfarsit. Te imbratisez si lucrurile vor fi asa cum trebuie sa fie.
@Lavinia Draga mea Lavinia, eu iti multumesc. Esti minunata.
In ceea ce priveste situatia ta, daca acest lucru se intampla pregnant inseamna ca exista un mesaj pentru tine, pe care inca nu il vezi. Ceva din tine creeaza aceasta situatie din nou si din nou pentru ca tu sa constientizezi ce este. Inca probabil cauti securitatea interioara, in oameni si daca o faci nu o vei gasi niciodata in acest fel. Atunci cand te simti nesigura, refugiaza-te in interiorul tau, daca meditezi, fa-o, pentru ca te va ajuta, sau pur si simpul indreapta-ti atentia spre interiorul tau si stai in liniste. Vezi daca nu cumva de atasezi de o idee care spune: Ca intotdeauna doresti barbatii pe care nu-i poti avea, sau de ce anume te agati, care creeaza acest lucru. SE poate ca tocmai pentru ca te agati de celalalt sa-ti ofere iubirea, sa o si pierzi pentru a vedea ca in acest mod nu vei gasi iubirea permanenta. Daca este asa, eu iti spun sa cauti iubirea in tine mai intai, sa trezesti iubirea in tine, sa te iubesti pe tine mai intai, pentru ca asta sa se reflecte apoi in relatiile tale.
Orice ar fi, raspunsul il gasesti in tine. Pune doar intrebarea. Care este mesajul pe care il au aceste situatii pentru mine, si lasa raspunsul sa apara. Te imbratisez.
Buna,Cristina!
De aceeasi “boala” sufar si eu: adica atasamentul fata de barbati.Da, e cumplit sa fii dependent de cineva si cand acel cineva dispare ,suferi ca un caine…Si eu trec mereu prin aceleasi situatii…Barbatii se indragostesc foarte tare de mine, la inceput ii atrag,dupa care,dupa o perioada foarte scurta, de o luna ,doua, se retrag.Si faptul in sine ca nu reusesc sa construiesc o legatura pe termen lung,ma frustreaza.In acest fel, ajung sa ma detest,sa nu ma iubesc pe mine,si astfel cersesc iubire la celalalt.Cersind iubire ,il indepartez pe celalalt.Si uite asa sunt intr-un cerc vicios.Cred ca tot acest rau isi are radacina in copilarie ,cand nu m-am simtit iubita si acceptata,comparativ cu sora mai mica care era preferata.
Propbabil ca am de invatat o lectie,dar cu un pret scump.
Care este parerea ta?
Draga mea Mary, atunci cand intram in relatii cu scopul de a fi salvate din pacate ajungem sa fim dezamagite. Relatiile au scopul de a ne face constiente, de a scoate la lumina ceva nemarturisit din noi. Priveste cu atentie si vezi care e mesajul pe care aceste relatii de scurta durata ti-l ofera. De obicei se repeta ceva, pentru a ne face atenti si a ne arata ce anume se intampla in interiorul nostru.
Ramai observatoarea situatiei si vezi ce anume se intampla in interiorul tau.
Mi-e destul de greu sa iti explic in cateva cuvinte, dar vor urma o serie de articole care spre sa te poarte spre a gasi raspunsurile pe care le cauti.
Intr-adevar este posibil ca atunci cand incepi sa cersesti iubirea, sa te afli in constiinta acelui copil care nu a avut atentia si iubirea cand a fost mic si asta se intampla atunci cand ne identificam cu mintea noastra.
Ideea este in felul urmator. Oamenii se identifica cu mintea lor si astfel incep sa actioneze si sa reactioneze pe baza trecutului si amintirilor din trecut.
Astfel uneori aceste amintiri sunt de cand eram mici, si daca sa zicem te-a lasat mama singura in camera la 3 ani, si tu te-ai simtit trista si abandonata, la intalnirea unei situatii similare, in cae partenerul pleaca cu baietii in oras, sau la meci se poate activa acest sentiment de tristete si abandonare. Solutia este sa incepi sa observi aceasta voce a mintii, sa-ti dai seama ca nu esti acest ganditor, si astfel sa ramai in prezent cand se intampla. Atunci cand aceste ganduri apar, sau aceasta voce , observ-o, da-ti seama de ce se afla acolo si apoi, ramai in prezent privind clar situatia. Nimeni nu are nimic personal cu tine, este doar o amintire care se activeaza. Aceste tipare de gandire, se sterg pe masura ce ramai tot mai mult in prezent. Dupa cum ti-am zis voi explica aceste lucruri mai pe larg in urmatoarele articole.
Ideea este ca probabil inca esti in cautarea acele sigurante in oameni , locuri , lucruri si nu o vei gasi niciodata in exterior, decat pe perioada scurta. E esential sa te intorci spre interior sa iti dai seama ca esti mult mai mult decat mintea ta, si ca ai fost si estiin siguranta tot timpul. Ceea ce incerc sa-ti explic in cateva randuri, am explicat in 3 zile de workshop:), dar sper ca macar putin sa fi inteles la ce ma refer. Voi mai aborda modul in care functioneaza mintea si mai multe lucruri in articolele urmatoare, si probabil atunci vei putea face legaturile cu ceea ce spun acum.
Te imbratisez cu drag.
Fa o pauza din a te intreba de ce, opreste aceasta cautare pentru cateva momente si lucurile se vor rezolva de la sine.
Ne auzim curand.
buna cristina, esti minunata prin tot ceea ce scrii in articolele tale,le citesc cu mare placere dimineatza la servici cu mirosul cafelei,.de fiecare data ma regasesc.parca vezi ce este in sufletul meu,.imi citesti gandurile.. te pup.succes in continuare.
Multumesc pt raspunsul promt,Cristina.Da,ma regasesc in ceea ce mi-ai scris si chiar am descoperit cum sunt in aceste intercatiuni cu barbatii.Nu as fi crezut vreodata! Important e sa stiu cum sa actionez de acum inainte,desi, sincer e greu.Acum citesc cartea “Femei care iubesc prea mult” si m-am regasit si acolo.
Articolele tale le citesc cu nesat,sunt foarte interesante si utile.Imi pare rau ca nu pot participa si eu la workshop-urile tale,din motive financiare.
..sunt lucruri pe care le traim fiecare din noi..dar refuzam sa le constientizam..poate din dorinta de a nu recunoaste ce ni se imtampla..sau pur si simplu ne lasam dusi de valul suferintei…si lasam lucrurile sa ne impinga in depresii dureroase..ceea ce faci tu ne ajuta sa intelegem..ca drumul vietii continua si atitudinile noastre trebuie sa se schimbe pe parcurs..pentru a ne gasi pacea si linistea interioara …necesare continuarii acestui drum sinuos numit VIATA..multumim..:)
Domeniul in care resimt un atasament destul de puternic este sectorul dragostei…m-am atasat de o persoana si acum,ca totul s-a terminat(el s-a schimbat),nu pot trece mai departe,inca imi este greu sa ma desprind de trecut,de vremurile frumoase.Poate si pentru ca in momentul in care simt ca incep sa fac pasi in directia asta,tot mai aflu lucruri dureroase care ma dau peste cap….si iar o iau de la capat,ca si cum nu as fi facut nici un efort pana atunci sa ies din situatia asta.
Imi iubesc sotul si ma bucur ca suntem impreuna. Dar am un mare regret peste care nu pot trece. Simt ca in ciuda faptului ca imi spune mereu ca ma iubeste – de fapt ii place doar faptul ca eu il iubesc. A avut de ales intre mine si o alta persoana – teoretic m-a ales pe mine dar de fapt cred ca n-a avut de ales – cealalta l-a parasit. De placut, de admirat – o place si o admira pe ea.
Cristina, iti multumesc din suflet pentru acest articol, este exact ceea de ce am nevoie la moment, il voi reciti in continuu.
Constientizez foarte clar atasamentele mele, nevoia asta de siguranta pentru ziua de miine imi chinuie sufletul enorm, inteleg foarte bine totul si vad acesta legatura dintre acum si ceea ce urmeaza sa fie…asta imi provoaca frica, incerc sa ma detasez, sa rup legatura, sa ma eliberez, dar asta totusi ma face mai nesigura, poate daca practic mai des meditatii voi constientiza care este radacina fricii mele? Ms mult
Cristina, iti multumesc din suflet pentru acest articol, este exact ceea de ce am nevoie la moment, il voi reciti in continuu.
Constientizez foarte clar atasamentele mele, nevoia asta de siguranta pentru ziua de miine imi chinuie sufletul enorm, inteleg foarte bine totul si vad acesta legatura dintre acum si ceea ce urmeaza sa fie…asta imi provoaca frica, incerc sa ma detasez, sa rup legatura, sa ma eliberez, dar asta totusi ma face mai nesigura, poate daca practic mai des meditatii voi constientiza care este radacina fricii mele? Ms mult
Trebuie sa avem discernamant in ce priveste natura relatiilor pe care le initiem, carora le dam curs, credit,….Exista relatii sezoniere, sunt relatii de prietenie sau de colaborare , sunt relatii distructive ce ne pot scoate din destin. Insa exista relatii ce poarta cu ele o amprenta divina, creatoare .Acestea sunt de cele mai multe ori relatiile care ne pot propulsa in destin.
Esti minunata Cristina,imi place ce citesc,ma bucur ca te-am intalnit.
Iti multumesc,citesc cu o deosebita placere si ma regasesc in subiectele tratate
M-am atasat de o persoana. Si brusc trebuie sa o parasesc. Si am incercat sa fiu mai rece. Dar nu pot sa nu vorbesc cu persoana respectiva. Nu pot sa traiesc fara a schimba doua vorbe cu persoana respectiva. Poti sa imi scrie te rog cum sa fac sa scap de asta. 🙂