Cel mai mare dar pe care ţi-l poţi dărui este darul bucuriei.
Când eram mai ”tanara” am făcut tot posibilul să fug de mine şi prinsă în maratonul vieţii, mi-a fost destul de greu să mă găsesc.
Am alergat printre relaţii, locuri de muncă, distracţii . De multe ori casa era doar locul unde ajungeam să dorm, pentru că o dată cu zorii zilei să pornesc din nou pe acelaşi traseu.
Ce-i drept, nu aveam timp să mă plictisesc pentru că întotdeauna aveam de ajuns undeva, să fac ceva. Printre aceste curse interminabile însă, m-am îndepărtat tot mai mult de ceea ce de fapt avea să îmi confere cea mai mare linişte, pace şi iubire.
În iluzia mea, credeam că voi găsi ceea ce caut, în braţele unui iubit, în titlurile obţinute sau în zgomotul petrecerilor. Teama de a rămâne singură mă împingea de la spate ca o forţă magnetică spre a încerca mereu din greu să obţin ceva din lumea exterioară.
Mulţi oameni cred că agăţându-te de o destinaţie de atins te face să fii puternic şi eu făceam parte din acest oameni pe atunci.
Eram sătulă să încerc atât de mult. Timp de câţiva ani am căutat securitatea şi succesul, liniştea şi iubirea în lumea care ne înconjoară.
Dar, apoi într-o zi , am realizat că toată viaţa mea a fost o fraudă. Am închiriat viaţa altcuiva, am ascultat sfaturile celor care îmi spuneau că pentru a fi o persoană împăcată ai nevoie să munceşti din greu pentru a obţine ceea ce ai nevoie pentru a trăi în această lume. Unii mi-au spus că celebritatea îmi va aduce fericirea, alţii că banii, alţii pledau pentru căsătorie şi o familie. Toate bogăţiile materiale păreau a fi secretul spre împărăţia fericirii. Toată lumea avea o reţetă deşi niciunul dintre ei nu trăiau acea viaţă pentru care militau cu atâta ardoare.
A venit un moment în care mi-am dat seama că e de-a dreptul obositor să încerci să fii cineva Singura mea consistenta era inconsistenta mea de a nu fi sinceră cu mine însămi şi să mă onorez pe mine însămi şi adevărata voce a sufletului meu.
Întotdeauna aşteptam ca următorul lucru care se va intampla- următorul iubit, următorul job, următoarea promovare următorul orice să îmi aducă bucuria, fericirea, iubirea pe care o doream. Niciodată nu mi-a trecut prin minte că de fapt această încercare disperată era adevărata problemă. Motivaţia mea interioară era un strigăt pentru ajutor, un strigăt pentru iubire.
Mi-era atât de teamă să mă opresc şi să rămână singură cu mine în aceeaşi încăpere. Mintea mea îmi spunea că nu mă pot opri, nu am timp să mă opresc, trebuie să continui să încerc în continuare. Salvarea mea va veni cândva, la un moment dat va apărea acel partener care să mă împlinească complet, acel loc de muncă care să îmi ofere siguranţă.
Chiar dacă eu numeam acea forţă care mă purta în acest vârtej motivaţie, era de fapt îngrijorare şi teamă pentru ziua de mâine.
Majoritatea oamenilor fac acest lucru. Majoritatea oamenilor se trezesc dimineaţa şi încep să facă ceva pentru ajunge să fie într-un anumit mod. Ei nu înţeleg, aşa cum nu înţelegeam nici eu, de mult, că acest ‘’a face’’ în permanenţă ceva, îţi hrăneşte de fiecare dată iluzia că într-o zi, când vei face lucrurile potrivite vei ajunge la acea stare ideală pe care doreşti să o simţi.
Toată această fugă continua vine din ignorarea faptului că există ceva mai mult în fiecare dintre noi iar acest ceva a fost din ce în ce mai mult îngropat pe măsură ce ne-am deplasat prin viaţă, centraţi pe a evita să rămânem singuri cu noi înşine. Acest ceva este dimensiunea noastră divină, spirituală, care de fapt e sursa tuturor frumuseţilor lumii pe care le cauţi. Iar una dintre aceste frumuseţi, pe care cu toţii ne-o dorim, este Iubirea.
Sunt atâţia oameni în lume care încă nu înţeleg că darul fericirii este un dar pe care nu ţi-l poţi să decât tu însuţi/însăţi. Există atâţia oameni în lume care nu reuşesc să vadă că de fapt darul iubirii începi să-l trăieşti atunci când ţi-l dăruieşti tu însuţi/însăţi. Şi acest lucru le aduce din ce în ce mai multă suferinţă şi dezamăgire.
Ne petrecem timpul visând despre cum lucrurile ar trebui să stea într-o relaţie, despre cum celălalt ar trebui să se comporte pentru a ne face să vibrăm de bucurie şi iubire.
Trecem de la un partener la altul, căutându-l pe acela care într-un final va aprinde flacăra pasiunii şi iubirii între noi şi ne va face fericiţi. Cât de orbi şi temători putem să fim!
Ne agăţăm de iubiţii noştrii, pentru că dacă la un anumit moment am simţit fericirea alături de ei, credem că s-a întâmplat pentru că ei sunt cei care ne pot da acest dar, însă aceasta este cea mai mare iluzie.
Dacă am învăţat ceva în viaţa asta, acest lucru este că nimeni şi nimic decât tu însuţi/însăţi îţi poţi oferi toate minunăţiile pe care doreşti să le trăieşti.
Dacă simţi fericire este pentru că tu însăţi te-ai conectat cu sursa ta interioară de fericire, dacă simţi iubire înseamnă că tu însuţi/însăţi te-ai concectat la rezervorul tău de iubire.
Totul se afla doar în interiorul tău. De ce fugi atunci? De ce nu îţi dai voie să rămâi cu tine, în solitudine?
Solitudinea este locul în care descoperi că nu eşti singur şi nu ai fost niciodată singur. Solitudinea este locul în care ego-ul tău, acea identificare falsă cu mintea, moare pentru că nu mai poate să relaţioneze cu ceva. Solitudinea este locul în care divinul se naşte. Nu-ţi fie teamă să rămâi singur/a cu tine. Chiar dacă la început vei avea senzaţia de tristeţe, din spatele acestei tristeţi, va răsări o mare bucurie, bucuria adevăratei tale esenţe. Iar din acel loc, poţi ieşi din nou în lume şi să trăieşti. Lumea care ţi se va înfăţişa îşi dezvăluie din acest moment magia ei.
Cât ai de gând să-l responsabilizezi pe celălalt pentru ceeea ce trăieşti? Cât ai de gând să fugi de singură calea care îţi va tranforma viaţa într-un loc magic? Cât ai de gând să alergi până să începi să îţi acorzi timp în solitudine, pentru că sufletul tău să crească ?
Ştiu de ce fugi, pentru am fost şi eu acolo.Ţi-e teamă. Ţi-e teamă că dacă rămâi singură vei muri. Ţi-e teamă pentru că nu ştii ce comoară se ascunde în această solitudine. Şi nici nu vei ştii până când nu îndrăzneşti să pătrunzi în ea.
Dacă tu nu poţi rămâne singură şi să te bucuri de prezenţa ta, dacă nu poţi vedea că de fapt fericirea izvorăşte din adâncul sufletului tău vei ajunge mereu să experimentezi sentimentul de gol în suflet când schimbarea naturală a vieţii va ajunge la uşa ta. viaţa
Nimic din ce trăieşti în lumea exterioară nu este independent de ceea ce ai trezit tu în tine. Astfel dacă îţi doreşti iubirea acea înălţătoare care să te facă să zburzi ca un fluturaş, încetează să mai alergi de la partener la partener şi să cerşeşti. Opreşte-te puţin, rămâi cu tine, şi învaţă să te reconectezi cu sursa ta interioară.
Niciun partener nu e de vină pentru că tu nu simţi ceea ce îţi doreşti să simţi. Cheia nu se afla la el, ci se găseşte în mâinile tale. Iubirea pură care te face să zbori, se naşte doar între doi oameni independenţi care au înţeles că ritmul ideal al relaţiei lor este să fie când împreună, când singuri. În singurătate vă conectaţi fiecare cu rezervorul sau de iubire, şi apoi când vă întâlniţi împărtăşiţi unul cu celălalt acest sentiment înălţător, făcând ca el să se amplifice din ce în ce mai mult.
Dacă unul dintre voi e cerşetor, şi se agaţa de iubirea celuilalt, rezultatul nu poate fi decât cu jumătate de măsură.
Fiecare din voi, e necesar să-şi deschidă drumul invidual spre iubire, pentru că împreună să trăiţi magia iubirii pure. Calea spre iubire nu se referă niciodată la celălalt ci la tine însuţi/însăţi.
În iubire dacă reuşiţi să fiţi amândoi să fiţi independenţi unul de celalat, mult mai mare este posibilitatea ca iubirea să înflorească între voi, pentru că atunci când sunteţi independenţi şi reuşiţi să vă conectaţi fiecare la sursa lui interioară, nu mai sunteţi dependent unul de celălalt, şi atunci toată diplomaţia cade şi reuşiţi să fiţi sinceri cu voi înşivă.
Şi adevărul este că doar două persoane independente pot iubi. Persoanele dependente se urăsc unul pe celalat, cum pot să iubească? Nu poţi să iubeşti niciodată pe cineva de care eşti dependent şi o poţi simţi în sufletul tău. Pentru că atunci când iubeşti, eşti mereu bucuros, indiferent că persoană e lângă tine sau nu. Dacă gândeşti că fericirea ta depinde de celălalt, nu îl vei putea niciodată ierta, pentru că vei crede că te exploatează. El este maestrul şi fericirea ta depinde de el. Şi dacă el simte că tu ai cheia fericirii lui, cum poate să te ierte?
Însă când amândoi partenerii sunt independenţi şi fericiţi cu ei înşişi, când se întâlnesc şi sunt împreună, iubirea înfloreşte între ei şi atunci flacăra e pură, nu are alte otrăvuri în preajmă, gelozie sau altele.
Aşa că dacă vrei să trăieşti adevărata iubire în viaţa ta, eliberează-te.
Există un drum prin care reuşeşti să transformi nefericirea din viaţa ta în împlinire emoţională şi libertate. Există un drum prin care descoperi cum poţi să transformi relaţiile firave şi conflictuale în relaţii puternice şi pline de însemnătate.
Opreşte-te puţin din ceea ce faci acum, şi păşeşte cu curaj în a-ţi revendica adevărata poveste de iubire, acea poveste magică. Rămâi puţin cu tine şi învaţă să trezeşti iubirea în interiorul tău, pentru a o trăi la cel mai înalt nivel în afara ta.
Revendică-ţi independentă pentru care te-ai născut. Pentru că doar în acest fel vei trăi marea dragostea pe care ai aşteptat-o toată viaţa ta. Doar trezind în ţine acele lucruri pe care le doreşti, ele se pot manifesta în viaţa ta.
Nu ai obosit să păşeşti pe cărări bătătorite? Nu crezi că e timpul să faci un salt în credinţă, să păşeşti pe o cale necunoscută până acum? Îţi mai aminteşti care e sentimentul pe care l-ai avut atunci când în viaţa ta, ai trecut peste teamă şi te-ai aruncat cu curaj pe un drum necunoscut?
Lasă-mi un comentariu.
Cu iubire Cristina
Dacă vrei să :
Înveţi cum să te bucuri mult mai mult de fiecare secundă din viaţa ta, să fii un om cu adevărat fericit şi să ajungi să trezeşti iubirea în tine şi în cei pe care îi întâlneşti, că toată lumea să te iubească aşa cum eşti
Reuşeşti să transformi nefericirea din viaţa ta în împlinire emoţională şi libertate. Descoperi cum poţi să transformi relaţiile firave şi conflictuale în relaţii puternice şi pline de însemnătate
Înveţi să aduci în viaţa ta relaţia de cuplu pasională şi plină de iubire şi fericire pe care ţi-o doreşti, care să te elibereze de toată suferinţa din trecutul tău şi să te facă să trăieşti toată viaţa cu sufletul împlinit
Înveţi care sunt etapele clare şi sigure, verificate, care te ajută să ai relaţii cu oamenii bazate pe iubire în care să oferi şi să primeşti libertate, siguranţă şi încredere
Înveţi cum mintea şi gândirea negativă te sabotează în iubire şi ce să faci ca să deblochezi emoţiile şi gândirea pozitivă, odată pentru totdeauna
Descoperi cine eşti cu adevărat, descoperi cum să îţi explorezi potenţialul şi să trezeşti în tine maximul a ceea ce poţi tu ajunge vreodată, te-ai născut ca să zbori, nu ca să te târăşti. Începe acum!
Îţi recomand cartea Îndrăgosteşte-te de tine.
Autor, instructor yoga autorizat, trainer evoluţie personală şi spirituală, consilier filozofic, manager Satya Yoga and Education Center Timişoara
Scupa Cristina. De 6 ani experimentez singuratatea. Primii doi ani sunt foarte grei, nu stii pe ce directie sa o iei ca sa-ti gasesti linistea sufleteasca. Intr-un final am aflat care a fost scopul simguratatii mele. Am primit darul care statea in spatele ecesteia. Am aflat cine sunt si de ce am venit in acest Univers minunat.
Relatiile mele au fost pur de iubire, nimic mai mult, fara niciun fel de promisiune sau legaminte. In acest mod am cunoscut adevarata dragoste atat de profunda. E minunat sa te simti cu adevarat liber, mai ales cand este vorba de dragoste.
Fara angajamente, fara control, fara manipulare. De atata timp m-am obisnuit sa fiu libera si nu mai pot accepta o relatie de tip vechi asa cum o au majoritatea oamenilor. E prea limitata si lipsita de profunzime.
Cant te iubesti pe tine cel mai mult nu mai esti dispusa sa faci compromisuri doar de dragul de a te afla intr-o relatie. Nu-mi mai este frica de singuratate pt ca am eliberat toate frustrarile din interiorul fiintei mele. M-am impacat cu mine insami, m-am acceptat in totalitate si acum stiu ca sunt perfecta exact asa cum sunt!Nu mai am nevoie de confirmare din exterior.
Oamenii se zbat pentru bunuri materiale, convinsi fiind ca odata cu ele o sa vina si fericirea, linistea sufletului, incetarea acelui zbucium interior…Directia este gresita. Trebuie sa muncim mult pentru a atinge starea de fericire dar in alta directie. Atasamentele provoaca suferinta. Iarta si iubeste dezinteresat 🙂
Nu te mai plânge.
Nu îți plânge de milă
Înfruntă-ți problemele
Nu te minți!
Nu-ți fie teamă că vei greși
Nu mai renunța la nevoile tale
Nu încerca să fii altcineva decât cine esti cu adevărat
Nu trăi în trecut si nu te mai învinovăți de greșeli trecute
Nu te implica în relaţii datorită unor motive greşite
Nu spune nu noilor relaţii datorită unora eşuate
Nu te mai întrece cu toată lumea
Nu mai fi geloasă pe ceilalţi
Nu purta pică. Iartă!
Nu îi lăsa pe ceilalţi să te coboare la nivelul lor
Nu mai pierde timpul explicându-te celorlalţi
Nu mai da vina pe ceilalți pentru problemele tale
Nu trebuie să fi totul pentru toţi
Lasă drobul de sare în pace. Uită-l
Imi place foarte mult acest articol, si ar trebui sa gasim in mediul online mai multe de acest tip. Mai asteptam articole de acest gen, si nu ramane decat sa zic Bravo, si sa iti promit ca o sa citesc in continuare articolele postate pe acest site.
da, este un articol f bun. Sper sa citeasca cat mai multi astfel de articole pentru dezvoltarea personala
Se spune ca un om care are un scop nu este singur…este cu scopul sau. Problema este atunci cand acesta …dispare….:)
Suntem toți în căutarea fericirii numai ca uneori nu o găsim sau o găsim prea târziu!
Bucuria poate fi oferita pe gratis, si totusi are o valoare incredibil de mare, asa ca.. oferiti bucurie, dragoste, fericire… pentru a face lumea un loc mai bun de trait 🙂
Intotdeauna am fost de parere ca cel mai bine e sa-ti faci singur cadou….
Cred ca pentru a primi darul bucuriei trebuie sa fii multumitor pentru ceea ce ai! Ai parte de o noua zi, altii au murit deja azi, ai parte de un laptop, altii nu pot nici macar sa citeasca, ai unde sa stai, altii stau pe strazi, ai mancat ieri, altii au murit de foame.
De ce trebuie sa cautam tot timpul pasul urmator? De ce trebuie sa fim mai feriiciti? Oare nu e doar o forma sublima de egoism? EU, EU, EU sa fiu mai fericit!
Cred ca e de ajuns sa fim multumitori si sa dam tot ce avem mai bun din noi pentru ziua respectiva!