Fiecare dintre noi îşi are propria călătorie prin viaţă. Fiecare dintre noi are propriul drum de redescoperire de reamintire şi reconectare cu cine este cu adevărat.

Suntem fiinţe spirituale , facem parte dintr-un întreg şi trăim înconjuraţi de un tot spiritual, pentru că absolut tot ce ne înconjoară are un spirit.

Unii dintre noi putem să fim conştienţi de asta, alţii nu. Unii putem să credem asta alţii nu. Însă vreau să te gândeşti bine, înainte să-l iei pe ‘’nu ‘’ în braţe când vei citit acest mesaj. Vreau să priveşti profund în sufletul tău şi să gândeşti de această dată cu inima.

În rândurile următoare îţi voi expune un mod despre cum lucrurile ar putea să stea în această viaţă şi în acest univers. Poate că unele din lucrurile pe care le voi spune, ţi le-am mai spus, însă sunt conştientă că de multe ori informaţiile trec pe lângă ureche şi zboară mai departe în univers, fără a putea să prindă rădăcini în sufletul tău.

Este absolut normal. Poate că ani de zile ai trăit cu un complet diferit sistem de valori şi credinţe, poate ai avut o percepţie total diferită de viaţă, şi toate informaţiile pe care le citeşti îţi răstoarnă toată lumea interioară cu susul în jos.

Este absolut normal şi ok, şi acest lucru, pentru că după furtună întotdeauna vine liniştea.

Înainte de toate vreau să mă deschid complet faţa de tine . Cineva mi-a spus la un moment dat că nu sunt percepută autentică  atunci când scriu articolele şi de aceea simt că îţi datorez ţie câteva cuvinte legate de autenticitate, de ceea ce scriu, de modul în care îmi trăiesc viaţa. Nu simt că îi datorez acelei persoane vreo explicaţie, pentru că în sufletul meu ştiu că atunci când scriu ceva, simt tot ceea ce scriu în fiecare celulă a fiinţei mele, dar vreau să mă deschid faţă de tine, pentru că am pornit această călătorie împreună şi cred că onestitatea şi loialitatea faţă de mine însămi şi de voi, este extrem de importantă în călătoria mea şi cu siguranţă şi a ta.

Când am început pentru prima oară să scriu, o făceam din suflet pentru că ştiam cum mi se transformase mie viaţa însă o făceam după o structură. Cineva mă învăţase cum să structurez articolele, astfel încât cel care citeşte să înceapă să se identifice cu acea poveste şi să simtă că suntem două fiinţe, care poate am trecut prin aceleaşi experienţe la un momentdat. Şi am făcut acest lucru o vreme. Articolele respective aveau într-adevăr mai multe răspunsuri şi mai multe comentarii , pentru că cei care citeau începeau să se identifice cu acele dureri şi simţeau nevoia să spună: ‘’Si eu sunt la fel’’.

Paşii de acţiune erau clari şi te ajutau temporar. Intenţiile mele erau dintre cele mai bune şi pure şi atunci şi eu credeam că aceasta este calea.

Pe parcurs însă ne schimbăm, evoluăm, creştem, perspectiva noastră devine din ce în în ce mai înţeleaptă atunci când trăim conştient şi mi-am dat seama de câteva lucruri.

Modul în care scriam la început, se referea la o cale a minţii care îşi doreşte schimbare şi transformare la nivelul stilului de viaţă. Această cale funcţionează o vreme, până când îţi dai seama că dincolo de minte mai e ceva, până când îţi dai seama că acea cale pe care trebuie să o urmezi în procesul tău de redescoperire şi  de conectare cu bucuria vieţii, este calea sufletului. Mi-am dat seama că de fapt, că cea mai transformatoare cale , este aceea care vine o dată cu o anumită înţelegere.  Degeaba urmezi tehnică, după tehnică, dacă nu înţelegi de fapt care este modul în care lumea funcţionează, care este modul în care mintea funcţionează, cine eşti tu de fapt şi apoi începi să experimentezi această înţelegere prin cunoaştere directă.

Fiecare dintre noi îşi are propriul sanctuar al fiinţei care este, şi nimeni nu poate intra acolo, decât noi înşine.

Scopul meu de când am început să scriu nu a fost să mă poziţionez eu în postura de expert, maestru şi să te menţin dependenta de articolele mele, ci a fost altul.

Mi-am dorit de la început să te ghidez spre a vedea că în interiorul tău există un maestru, există o cale care îţi poate aduce bucuria, pacea, abundenta  şi iubirea pe care le-ai căutat poate multă vreme. Mi-am dorit să te ghidez spre a intra şi tu în acest sanctuar al fiinţei tale. Nimeni în această lume, nici un maestru, nici un expert, nu poate să vadă pentru tine, cine eşti cu adevărat.

La început, am fost reticienta în a aborda aceasta viziune ‘’spirituala’’ şi a-ţi prezenta principii spirituale după care funcţionează viaţa, pentru că eram blocată în propriile mele prejudecăţi, şi credeam că poate nu vei înţelege.

Majoritatea celor care se afla în domeniul dezvoltării personale, cred că oamenii nu vor înţeleg ce vrei tu să le spui, decât după ce au trecut prin nişte etape sau iniţieri.

Însă acest lucru nu este adevărat, este propria prejudecata a celui care vrea să îţi dea o informaţie mai departe. Pentru că tu poţi înţelege, pentru că în sufletul tău deja ştii totul, şi pentru că ai un potenţial extraordinar în care doar ai nevoie să crezi, pentru a-l scoate la suprafaţă. Nu ai nevoie de iniţieri speciale pentru că te-ai născut iniţiat. Te-ai născut având în tine, în interiorul tău comori. Tot ce trebuie să faci este să pătrunzi în peştera sufletului tău.

Ei bine, undeva pe drumul meu în acest domeniu al dezvoltării personale, am găsit o călea a sufletului, şi astfel am trecut de la dezvoltare personală la dezvoltare spirituală.

Mi-am lăsat prejudecăţile de o parte, şi am început să îţi scriu, pentru că ştiam că atunci când scrii despre acest domeniu, nu vorbeşti minţii oamenilor, ci vorbeşti sufletului lor.

Am început să îţi scriu de la suflet la suflet, tot ceea ce descopeream şi trăiam, pentru că viaţa pentru mine a avut modul ei magic de a-mi aduce experienţele prin care să pot să trăiesc în mod direct ceea ce descopeream la nivel teoretic, la fiecare pas.

Toate informaţiile pe care le-am acumulat de-a lungul vremii , fie le-am trăit pe pielea mea, fie le-am simţit ca fiind adevărate în profunzimea sufletului meu, şi în fiecare celulă.

Şi astăzi, simt vibraţiile prin corpul meu de fiecare dată, când un mesaj ajunge la mine, pe o anumită cale, şi îl recunosc că fiind adevărul.

Fiecare dintre noi avem astfel de momente, în care pur şi simplu simţim cu toată fiinţa noastră, când ceva reprezintă adevărul.

În sufletul nostru, şi eu şi tu, deja ştim absolut totul, pentru că în noi se afla întreg universul. Toată cunoaşterea universului există în noi, şi pe măsură experienţelor din viaţa noastră, începem să ne reamintim toată aceeasta cunoaştere.

Acesta este şi jocul cosmic până la urmă. Suntem aici să trăim prin experienţa şi cunoaştere directă, tot ceea ce ştim deja, toată cunoaşterea care este stocată în interiorul nostru. Vreau să îţi spun însă cum am ajuns eu să fiu conştientă şi cum am găsit acel loc interior, care se afla în fiecare dintre noi, unde poţi găsi întotdeauna iubirea, pacea, liniştea pe care le cauţi.

Nu pentru că am citit multe cărţi, am participat la multe seminarii, am ascultat mulţi înţelepţi am ajuns să găsesc acest loc. Am folosit toate acestea ca  indicii pentru a pătrunde tot mai adânc în sanctuarul fiinţei mele şi am început să aplic, să experimentez, să observ, să îmi cresc nivelul de conştientizare în fiecare zi.

Şi din acest punct, din această percepţie la care eu am ajuns, şi din inima mea, îţi vorbesc astăzi şi îţi spun:

Am înţeles că eu sunt mai mult decât mintea şi corpul meu şi că prin reunirea cu dimensiunea mea spirituală, lucrurile se transformă major.

Am înţeles că tot ceea ce există în exteriorul meu îmi serveşte clipa de clipa drumului meu de autodescoperire.

Am înţeles, că sunt om, şi câtă vreme încă sunt această experienţă umană, am şi eu propriile mele dualităţi între şinele meu real şi şinele meu fals şi este absolut ok să fie aşa. Nu trebuie să mă învinovăţesc iar tu nu trebuie să judeci ce fac eu , ci doar să primeşti mesajele care vin pentru tine, prin mine.

Am înţeles că nu există copyright când este vorba despre adevăr, şi că nimic nu îmi aparţine. Inclusiv aceste cuvinte şi tot ceea ce există se datorează creaţiei divine, şi ele doar se exprimă prin mine.

Am înţeles că gândurile nu se găsesc în creier, şi că nu trebuie să mă învinovăţesc pentru gândurile care mă vizitează uneori, pentru că nu eu sunt creatorul gândurilor mele.

Am înţeles să nu judec mesagerul, omul care vine şi îmi spune ceva la un momendat, indiferent cât de inconfortabil este acel mesaj, pentru că ştiu că eu am chemat acel mesaj în viaţa mea.  Ştiu că indiferent dacă acel om e perfect sau mai puţin perfect, eu nu trebuie să judec cum îşi duce el călătoria, ci să mă concentrez pe mesajul care a ajuns în viaţa mea.

Am înţeles că fiecare om pe care îl întâlnesc este acolo pentru că are un rol şi un mesaj pentru mine, şi indiferent dacă îmi frânge inimă sau îmi provoacă cea mai mare bucurie, trebuie să-I mulţumesc în egală măsură. Eu l-am chemat în viaţa mea, pentru a putea să mă eliberez de tot ceea ce nu sunt, şi să mă întorc la ceea ce sunt cu adevărat, în esenţă, să mă întorc la iubire. Chiar dacă pe moment sunt prinsă în tendinţa de a-l face responsabil pe celălalt de ceea ce mi se întâmplă, întotdeauna revin şi-mi dau seama, că eu sunt responsabilă pentru tot ceea ce trăiesc. În mine se afla bucuria, în mine se afla durerea, în mine se afla iubirea pe care cred că mi le cauzează altcineva.

Toate încep cu mine, şi cu ce anume trezesc eu din mine. Omul care este acolo, nu face altceva decât să mă ajute să trăiesc această experienţă.

Am înţeles că atunci când  uneori cineva se izbeşte de mine în viaţă, să nu reacţionez, pentru că nu sunt eu responsabilă de acea izbitură. Nu e ‘’problema mea’’. Reacţionând  înseamnă că şi eu am ceva de înţeles din acea izbitură. Rămânând senină, doar observând, îmi dau seama că privindu-l cu compasiune pe cel care se izbeşte de tine, îl ajuţi să pătrundă în  conştiinţa iubirii.

Am înţeles că am venit pe lume cu o misiune spirituală. Noi fiinţe spirituale, am ajuns în această experienţă umană, pentru a trăi experienţa cunoaşterii directe ,a unor lucruri pe care le cunoasteam doar la nivel de concept. Sufletul nostru a ales ce experienţe îşi doreşte să trăiască, însă jocul cosmic ne-a înzestrat totuşi cu un liber arbitru să putem schimba pe parcurs această misiune.  Provocarea rămâne întotdeauna în a ne lăsa conduşi de existenţa spre ceea ce avem nevoie, sau de a lua decizia să facem ceea ce ne dorim? Nu tot timpul, ceea ce îţi doreşti este ce ai nevoie.

Am înţeles că eu nu sunt gânditorul din mine, am înţeles că totul în lume este o formă de gând, care nu poate exista fără aportul meu. Niciun gând nu are putere, şi nu se poate manifesta dacă tu nu investeşti energie în el. Atunci când o boală apare, dacă nu mai identific cu gândul, şi îmi spun că e doar un gând, acesta se stinge, şi trece. Atunci când  cred că trăiesc cea mai mare dramă a vieţii mele, dacă pot observa că şi acesta este doar un gând, şi îl las să plece,  pacea se instalează automat în viaţa mea.

Îmi dau seama că o experienţă capăta nuanţă de drama sau comedie, doar în funcţie de energia şi percepţia pe care i-o acord. Dacă eu mă identific cu gândul că nu am destulă iubire, atunci lipsa iubirii creează mai multă iubire.

Am înţeles că eu sunt Iubire, că rezervorul adevărat pe care îl caut este în interiorul meu. Am înţeles că dacă încă acuz, învinovăţesc ceva din exterior, oameni , circumstanţe pentru ceea ce trăiesc, înseamnă că încă nu mi-am asumat încă responsabilitatea pentru viaţa mea şi încă port cu mine, credinţe şi sentimente care mă îndepărtează de adevărata mea esenţa şi o dată cu aceasta, viaţă plină de bucurie, iubire , abundenţă şi linişte pe care o doreşti.

Am înţeles că atunci când cauţi ceva, nu vei găsi niciodată. Trebuie să încetezi căutarea , pentru că înseamnă că deja te-ai identificat cu gândul că nu ai acel ceva în viaţa ta.

Am înţeles că vor fi momente în care voi face lucruri care îmi vor provoca o stare neplăcută, şi e ok . Am nevoie să mă iert, pentru că acea experienţă cu siguranţă m-a atras în ea şi eu am atras-o pe ea, pentru a înţelege un mesaj.

Am înţeles că o dată ce observ cum acţionează şinele fals, el nu mai poate avea putere asupra mea.

Şi pe lângă tot ce am înţeles, încă mai trăiesc şi eu în afara acestor principii în anumire momente, pentru că sunt încă om, la fel ca şi tine. Şi eu am momente de rătăcire, şi eu am momente în care mă îndepărtez de toată această cunoaştere, însă ceea ce contează, este că mereu revin şi îmi reamintesc, că totul este potrivit aşa cum este. Îmi reamintesc că totul are un scop, şi accept totul aşa cum vine. Chiar dacă uneori nu primesc ceea ce îmi doresc, ştiu că întotdeauna primesc ceea ce am nevoie pentru călătoria mea în această viaţă. E complet în regulă să mai am astfel de momente, atâta vreme cât rămân loială şi onestă faţă de mine însămi.

Am înţeles că fiecare om poartă un mesaj penru tine, indiferent că tu îl consideri un maestru sau nu.  Şi ce mai mare maestru încă învaţă de la cei cărora le transmite un mesaj.

Am înţeles că ceea nu accept la altcineva este o nuanţă  a mea pe care eu nu am acceptat-o.

Am înţeles că nu am de ce să mă tem, pentru că întotdeauna am fost în siguranţă şi întotdeauna voi fi. Am înţeles că nu sunt singură şi nu am fost niciodată. Am înţeles că fiind ceea ce suntem, îi inspiram şi pe ceilalati să fie ceea ce sunt.

Am înţeles că eu sunt unică persoană care mă poate face fericită, şi pentru asta merit să mă iubesc, să mă tratez cu compasiune , cu iertare cu acceptare.

Am înţeles să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am, pentru că sunt în viaţă, pentru că trăiesc, pentru că iubesc, pentru că respir.

Şi această înţelegere m-a făcut să încep să văd magia vieţii, frumuseţea ei, să observ că toţi suntem conectaţi, să îmi dau seama că trăind în iubire, iertare, acceptare existenţa are grijă de mine întotdeauna.  Această înţelegere m-a făcut să înţeleg că nu trebuie să devin altcineva decât sunt, ci doar să descopăr cine sunt, dincolo de straturile condiţionării, şi definiţiile pe care le-am primit de-a lungul vieţii, şi să mă accept profund şi în totalitate.

Acesta este modul în care văd eu lumea, şi simt fiecare afirmaţie în fiecare celulă a corpului meu. Cred în iubirea şi lumina din fiecare om, chiar şi cel pe care societatea îl consideră cel mai mare răufăcător.

Cred că în faptul nu există om rău, şi doar om care nu a descoperit cine este cu adevărat.

Cred că fiecare om este valoros pentru inteaga înţelepciune a universului, şi prin simplul fapt că există, el are un rol în această lume.

Cred că  doar mintea este atâta de aroganta încât să-şi însuşească merite pentru orice lucru creat în această lume, pentru că de fapt totul este deja creat şi în funcţie de vibraţia şi conştiinţă de la care trăieşti, descoperi această creaţie.

Cred în tine, şi în faptul că poţi să înţelegi în sufletul tău, care este calea pe care o ai de urmat.

Tot ce avem de făcut este să trăim conform bucuriei. Tot ce avem de făcut este să încetăm să facem lucrurile care nu ne provoacă bucurie , pentru că acestea nu vin din sufletul nostru. Nu ar avea cum, pentru că în suflet noi suntem bucurie.

Cred că tot ce avem de făcut este să încetăm să facem lucrurile care nu ne conferă pace interioară, pentru că acestea nu vin din sufletul nostru. Nu ar avea cum pentru că noi suntem pace.

Cred că tot ce avem de făcut este să privim în ochii unui copil şi să ne amintim să ne jucăm, să ne bucurăm de fiecare lucru mărunte dar atât de valoroase pe care viaţa ni-le pune la dispoziţie

Cred că dacă ai grijă de astăzi, ziua de mâine are grijă de ea de la sine, aşa că nu ai de ce să te îngrijorezi.

Cred că e timpul să îţi descoperi maestrul interior şi să zbori. Cred că e timpul să nu mai amâni să vezi cine eşti cu adevărat. Cred că e cazul să te opreşti din goană zilnică măcar puţin, pentru a te ocupa de sufletul tău.

Cred că a venit momentul să îţi asculţi inima înainte de toate.

Tu ce crezi?