Am fost de două ori în India până acum însă niciodată nu am scris exact lecţiile valoroase pe care le-am primit de la acest loc.

Zilele acestea mi-am amintit toate aceste lecţii, atunci când mă gândeam că în octombrie voi merge pentru a treia oară.

Prima oară când am plecat spre India, a fost în 2014. Nu visam  să merg atunci, deşi am simţit dintotdeauna că va veni ziua când voi ajunge. Probabil lucrurile s-au aliniat în acel moment şi mi s-a oferit şansa să plec. Ştiam despre Rishikesh şi nordul Indiei de pe situl lui Mooji, unul dintre înţelepţii care îşi petrec existenţa în slujba adevărului

Am simţit că acesta este locul spre care trebuie să merg aşadar am făcut rezervările la biletele de avion, am făcut rezervările la un hotel pe care l-am găsit pe internet efectiv şi mi-am urmat inima

Am plecat singură mai întâi spre Bucureşti şi apoi către New Delhi. De acolo până în Rishikesh am făcut 7 ore cu un taxi. În sufletul şi în conştiinţa mea s-au întâmplat multe lucruri în această călătorie , de când am păşit în trenul către Bucureşti şi până m-am întors acasă. Majoritatea cunoscuţilor mei mă întrebau cum de nu îmi este teamă să plec singură la mii de kilometrii distanta însă îmi amintesc că şi acum că nu am simţit decât încredere în suflet. Aşa se întâmplă cred atunci când faci ceea ce inima îţi spune să faci şi te conduce către evoluţie.

Întotdeauna am avut atunci când am călătorit undeva o deschidere enormă, o curiozitate şi o bucurie de a descoperi. Am înţeles pe parcursul călătoriilor mele , că de fapt călătoria însăşi poartă cu ea un drum iniţiatic. Dacă mai şi mergi într-un loc puternic încărcat spiritual, lucrurile clar se accentuează.

Oportunitatea de a pleca în India nu a venit întâmplător, a venit într-un moment în care aveam nevoie de o reconectare cu mine însămi şi cu siguranţă aceasta reconectare s-a întâmplat. Aveam nevoie să petrec timp cu mine, să îmi clarific încotro mă mişc mai departe în existenţa asta, astfel încât să fiu împăcată şi fericită.

Simţeam ca în ultima vreme am fost prinsă într-o rutină, într-un cerc din care nu mai puteam vedea viaţă şi lumea aşa cum sunt.

Am plecat aşadar la drum,lăsând în urmă totul, lăsând în urma orice frământare avusesem înainte, lăsând în urma casa în care locuiam, lăsând în urmă un job pe atunci care nu mă mai împlinea şi în care nu mă mai regăseam. Mi-am făcut rezervări pentru o lună de zile.

Prima lecţie pe care am primit-o  de la drumul meu iniţiatic a fost în aeroportul din Istanbul unde am făcut o escală de 7 ore. Stăteam singură în aeroport, corpul meu fiind extrem de obosit după drum. Am pus capul pe o canapea şi mi-am observat atunci agitaţia mentală. Gândurile mele erau parcă umbrite de această epuizare pe care o resimţeam în corp. Oricât aş fi vrut să mă bucur complet de experienţa îmi era destul de dificil.

Am realizat cât de important este să ai grijă de corpul tău atunci, am realizat ce relaţie importantă este între corp şi minte, şi m-am gândit de câte ori nu ne epuizam noi oamenii, fără să facem nimic pentru a ne reconecta cu sursa noastră interioară de energie nelimitată. În acest corp obosit locuieşte o minte agitată şi obosită şi o conştiinţă confuză, neclară. Am pus capul pe geanta, acolo pe canapeaua din aeroport şi am închis ochii. Am adormit probabil preţ de 1 oră.

Când am deschis ochii mă simţeam complet revigorata. O bucurie enormă a revenit în sufletul meu când am conştientizat unde sunt, şi ce călătorie minunată a început pentru mine.

Am tras atunci concluzia următoare:

O conştiinţă pură nu se poate oglindi decât într-un corp şi o minte pură. Ai grijă de corp, faci pasi pentru că acesta să se relaxeze şi mintea îl urmează devenind calmă. Cu o minte calmă, privind lumea, claritatea se dezvăluie. Vezi totul aşa cum este, clar şi ştii exact ce ai de făcut.

Acea bucurie şi claritate resimţite atunci, fiind complet deschisă către tot ceea ce se petrece în jurul meu şi în interiorul meu, a continuat să crească pe măsură ce am înaintat în drumul meu.

Peste tot pe unde mergeam parcă eram într-un vis frumos în care oamenii pe care îi întâlnesc îmi sunt mesageri, cuvintele pe care le aud îmi sunt mesaje menite să mă apropie şi mai mult de cine sunt cu adevărat.

E minunat să rămâi deschis şi să asculţi, să rămâi în această stare de pură observaţie.

Când am păşit pe aeroportul din New Delhi, am simţit o linişte profundă. Privind numele Indira Ghandi, m-am gândit la a fi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume instantaneu. Am zâmbit şi m-am bucurat inclusiv de covorul din aeroport.

Ieşind din aeroport pe drum spre taxi, liniştea exterioară s-a transformat în zgomot, claxoane şi limba hindusă, însă liniştea interioară a continuat.

Am păşit în taxi şi am plecat spre Himalaya, spre nordul Indiei, spre Rishikesh. Îmi era extreme de somn, dar aveam în mine energia descoperirii. Am privit pe geam tot drumul.

Prima impresie a fost că e haos, e mizerie, e sărăcie dar apoi m-am mai uitat o dată şi m-am uitat cu inima, aşa cum o făcusem în urmă cu ceva timp la groapa de gunoi de la ieşire Bucureştiului. Aşa cum atunci am văzut stoluri immense de păsări într-un dans minunat pe cer, şi am gândit că există frumuseţe chiar şi în urât, că există şi lumina în întuneric, la fel am început să văd frumuseţea de dincolo de peisajul care nu era chiar din insulele de lux.

Am văzut multe lucruri pe drum spre Rishikesh, agitaţia urbană care era prezentă şi acolo ca în orice colţ al lumii dar am descoperit-o ca un copil , cu inocentă şi am putut să văd multe lucruri frumoase în ea.

Era o cultură complet diferită şi cea de-a doua lecţie pe care am primit-o de la acest drum a fost:

Când lucrurile par într-un anumit fel, mai priveşte o dată, dar de această dată cu inima, ce deschiderea de a găsi frumosul în orice te înconjoară. Lumea se schimbă instantaneu şi experienţa ta la fel.

Când am ajuns în Rishikesh plouă, dar nu mi-a păsat absolut deloc. Îmi aduc aminte cum păşeam cu un zâmbet tâmp pe buze, şi oamenii în calea mea îmi spuneau ‘’Namaste’’ îmi zâmbeau  şi îmi urau bine ai venit. Acei picuri de ploaie au fost cei mai încântători picuri din viaţa mea. M-am uitat în jurul meu şi am văzut că mai erau turişti, însă parcă nu se bucurau de acelaşi tratament. Atunci mi-am dat seama că:

Atunci când tu priveşti cu bucurie lumea, lumea priveşte cu bucurie la tine. Atunci când tu ai sufletul deschis către oameni, oamenii au sufletul deschis către tine.

Am ajuns la hotel după ore bune de nesomn, m-am cazat, am făcut un duş şi ai fi zis că ar fi trebuit să dorm. Da’ de unde! Deja eram reconectata cu sursa mea nelimitată de energie interioară cred. Am pornit să explorez.

Prima mea zi în Rishikesh, plimbându-mă pe străduţe, fără nici o intenţie, doar observând, bucurându-mă de ce se dezvăluie şi m-am întâlnit direct cu Mooji, acel înţelept despre care îţi vorbeam. Se plimba cu cei din echipa lui şi ne-am îmbrăţişat, Am simţit o bucurie enormă, am simţit că sunt acolo unde trebuie şi am rămas suprinsa în cel mai minunat mod de sincronicitatea cu care se întâmplă lucrurile atunci când îţi urmezi inima şi faci ceea ce simţi. Am înţeles atunci:

Ori de câte ori faci lucrurile în concordanţă cu chemarea sufletului tău, existenţă îţi susţine drumul, în toate modurile posibile, experienţele întâmplându-se în sincron cu această chemare .

Sufletul meu era plin de bucurie. Seara când am adormit, am făcut-o zâmbind, cu recunoştinţa în suflet pentru absolut tot ce am primit.

Aşa cum ţi-am spus am venit în India cu deschidere fără absolut nici o intenţie. A doua zi dimineaţă m-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat şi am ieşit din hotel. Nu îmi doream nimic, nu căutam nimic, doar priveam şi eram prezenta în ceea ce existenţa îmi pune în cale.

M-am aşezat astfel pe malul Raului Gange şi am privit în zare, către soare, simţind adierea vântului pe faţă, având în dreapta culmile munţilor. Apă, totul era parcă învăluit de o strălucire aparte.

În acel moment am înţeles:

Viaţă adevărată nu este viaţa cu intenţie este viaţa cu atenţie. Atenţie fără intenţie!

Atunci când priveşti viaţa cu atenţie deplină, conştient de tot ceea ce faci, fiind complet implicat în activităţile tale, poţi vedea frumuseţea lumii şi poţi simţi bucuria vieţii. Realitatea este aici şi acum, nu în scenariile din trecut, nu în proiecţiile din viitor.

Stând pe malul raului au venit spre mine oameni, care au început să îmi vorbească, au început să îmi spună poveştile lor, conştientizările lor, cum văd ei lucrurile. Am stat cu inimă deschisă şi curiozitate să îi ascult  pe fiecare, gândindu-mă la mesajul pe care fiecare îl are pentru mine. Nu puteam să cred ca pură întâmplare să vină tocmai la mine, în momentul în care nu îmi doream nimic, şi să îmi spună exact acel lucru. Şi cu siguranţă nu este.

Cu unii dintre ei am mers la prânz în zilele ce au urmat şi am rămas uimită de fiecare dată cum întrebările mele îşi primeau răspunsul în ceva ce spuneau ei la un moment dat.

Toate acele întâlniri cu acei oameni şi-au avut rostul pentru drumul meu spre desăvârşire, pentru drumul meu de regăsire.

De multe ori am practicat investigarea de sine, stând pe malul raului Gange, meditând asupra întrebării Cine sunt eu?, în zilele cât am stat acolo. Şi pe măsură ce meditam astfel, simţeam cum graniţele dintre mine şi lume devin din ce în ce mai mici. Simţeam cu devin una cu lumea, simţeam cum nu există nimic în afară de mine, şi lumea întreagă e în interiorul meu.

Am realizat atunci că:

Atunci când treci de la persoana la prezenţa, poţi vedea că eşti conectat cu absolut tot ce există. Nimic nu este în afara ta. Oamenii, evenimentele, experienţele există în interiorul tău. Tu le creezi pentru a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat. Un sentiment de libertate urmează acestei realizări şi o dată cu libertatea un sentiment de responsabilitate. Înţelegi că nimeni nu e vinovat pentru ceea ce ţi se întâmplă şi că tu ai creat totul. Poţi vedea jocul, pentru că nu mai eşti doar personaj, realizezi că eşti şi creator. Astfel se naşte în tine o bucurie şi o uimire permanenta, observând ce trăieşti clipa de clipă.

Mă gândeam cât am stat acolo că nu degeaba mulţi oameni de-a lungul vremii au venit în acest loc, nu degeaba festivalul internaţional de yoga are loc aici, la poalele munţilor Himalaya, nu degeaba înţelepţii rishi au locuit în acei munţi, ajungă la iluminare, la adevărul suprem. Energia locului cu siguranţă favorizează înţelegerea, asta am simţit-o şi eu şi alte mii de oameni care au păşit pe aceste tărâmuri. Poate cine ştie conştiinţa rishilor care a rămas deasupra Raului Gange, ajunge la fiecare călător.

În fiecare zi cât am stat acolo, am întâlnit alţi oameni şi fără nici un plan, am ajuns să îmi petrec toată ziua într-un mod plin de bucurie. Am mers la prânz, am vizitat peşterile minunate şi cascadele, am meditat împreună, am cântat, am dansat, am stat în tăcere.

Undeva pe la mijlocul călătoriei, mai aşteptăm nişte bani de acasă pentru că se terminaseră şi eram mai precaută un pic cu cheltuielile. Întâlnind în fiecare zi oameni uneori am făcut eu cinste cu prânzul dar ce a fost minunat a fost că atunci când eram mai precaută, existenţa a avut grijă să am o experienţă, să întâlnesc un om  care se oferea să plătească şi pentru prânzul meu. Atunci când  îmi doream ceva material, am primit acel ceva. Am înţeles atunci:

Existenţa are grijă de tine. Tot ce ai nevoie este să îţi restaurezi încrederea în ea. În aceste zile, de când am venit clar toată încrederea mea în viaţă, în existent, în sincronicitate, a fost restaurată. Am fost martora atâtor evenimente şi întâmplări exact atunci când trebuiau să se întâmple, încât simţeam în suflet complet această încredere. Ei bine, atunci când eşti în această stare de încredere, rămâi prezent şi te mişti în sensul curentului vieţii, lucrurile se întâmplă în cel mai bun mod pentru ce ai nevoie atunci. Nu era prima dată când experimentăm asta, dar acum eram şi mai convinsă.

Ce călătorie minunată şi încă nu am terminat nici măcar cu lecţiile de prima oară când am fost. Voi continua în următorul articol cu alte lecţii valoroase pe care le-am primit. Până atunci te îmbrăţişez cu drag şi aştept un mesaj de la tine, oricare ar fi el.

Dacă cumva chemarea sufletului tău este către India, te anunţ cu bucurie că în octombrie merg cu un grup de oameni frumoşi şi deschişi pentru două săptămâni din nou în aceste locuri minunate.

Poţi vedea mai multe detalii pe linkul de mai jos.

Da te rog un share dacă crezi că aceste concluzii la care eu am ajuns sunt utile şi pentru altcineva.

Ne auzim curând cu partea a doua a lecţiilor, atunci când am fost împreună cu grupul în India şi când am devenit instructor de yoga.

Namaste!