Monk: Mi-aş dori să am acea putere de a mă apăra de oricine şi de orice. M-am săturat să ascund ceea ce cred cu adevărat de teamă de a nu răni, de teamă de a fi respins. Toată lumea aşteaptă lucruri de la tine, se parcă am devenit cu toţii cerşetori. Toţi se plâng şi toţi cer de la tine lucruri de parcă ar vrea să-şi trăiască viaţa prin tine, să-şi repare greşelile lor prin tine. Dacă nu eşti atent ajungi să devii un sclav, care face absolut orice i se cere. Când să mai ai timp să faci tot ce îţi doreşti tu cu atâtea sarcini de îndeplinit? Mentalitatea asta a oamenilor mă omoară. Şi nu ştiu de ce , noi cei care şi cădem în această capcană a sclaviei, suntem nişte orbi, care continuăm să ascultăm docili şi neputincioşi? Toată viaţa mea m-am luptat cu mine, cu regrete şi reproşuri spre mine. Vreau să ies din această capcană, vreau să fac cumva a mă pun pe mine pe primul plan şi să nu-i rănesc pe cei din jur. Îţi spun, nu mai am energie să le îndeplinesc tuturor cerinţele. Vreau să fiu liber.

Obişnuiesc să spun că cerul este limita când vine vorba despre visuri şi ceea ce putem, noi oamenii să facem. Cu toate astea există anumite limite individuale fără de care nu poţi să-ţi iei zborul spre stele. Nu poţi să te îmbarci într-o călătorie măreaţă atunci când eşti legată cu lanţuri de propriile tale obiceiuri şi temeri. Un porumbel de ai fi, încătuşată tot nu poţi zbura. Dacă stai să îţi radiografiezi viaţa, sentimentele , sufletul vei avea o imagine clară a tuturor acelor ocazii când nu ţi-ai urmat calea pentru că în mod inconştient te-ai legat singură în lanţurile condiţionărilor. Femeia a rămas într-o manieră stranie încorsetata de constrângeri. Ai putea spune că acest constrângeri moderne sunt mai puţin periculoase de cele din trecut, însă sunt tot constrângeri. Trăim cu iluzia că ne-am eliberat de mult din sclavie şi că în această epocă modernă nu se mai pune problema că suntem asuprite. Însă stau şi te întreb, nu cumva deşi în faţa legii , ai scăpat de multe obligaţii, în mintea tae le au persistat? Nu cumva îţi asumi atâtea responsabilităţi şi obligaţii astăzi, nu cumva ai rămas aceeaşi femeie care are acea tendinţă inconştiente de a-i servi pe cei de lângă ea, înainte de a se servi pe ea însăşi?

Mă uit în jur şi văd de câte reguli stupide ne agăţăm noi femeile , moderne sau old fashion , continuăm să rămânem încorsetate de legi cu care ne-au rămas în minte din vremuri străvechi.

Încă văd femei care deşi şi-au câştigat drepurile în faţa legii , au rămas cu această idée cum că nu pot singure, au nevoie de protecţia unui bărbat. Apoi ce spui despre căsătorie? Trebuie să te căsătoreşti conform percepţiilor celorlalţi, altfel tragedia e imensă. Dacă treci de o anumită vârstă, a venit vremea, spun femeile înţelepte din generatille anterioare care fac parte din anturajul tău. De aici încep presiunile în jurul tău şi pentru că nu eşti încă liberă şi ai rămas încorsetata de idei antice, în urma insistentelor o faci. Nu mai contează dacă tu eşti pregătită, nu mai contează dacă ceea ce trăieşti e iubire sănătoasă sau dependenta ucigătoare, nu mai contează pentru tine, dacă e într-adevăr un bărbat care ţi se potriveşte sau nu. Dacă nu te căsătoreşti, eşti de râsul lumii, sau eşti defecta, sau ceva sigur e în neregulă cu tine. Astea sunt ideile pe care le-ai primit.

Lista continuă. Doar soţul are voie să te vadă goală, şi el cu becul stins. Eşti femeie aşadar datoria ta este, să speli, să calci, să faci mâncare în casă. Ce contează că amândoi aveţi slujbe în timpul zilei? Dacă te-ai căsătorit e necesar să faci copiii, că doar aşa se face. Mediul în care trăieşti tu cu soţul tău este propice pentru că un copil să se dezvolte sănătos din punct de vedere psihologic? Nu contează. Aşa cum şi noi am făcut copiii, aşa faci şi tu, şi poţi să-I creşti, doar te ajutăm noi. Eşti agresata verbal, fizic, asta este, nu mai ai ce face, acum l-ai luat şi trebuie să înduri. Fii tu cea cuminte şi poate se va potoli şi el. Cum să divorţezi, ce va spune lumea? Ia două Xanax şi îţi trece. Trebuie să fii puternică, o amazoană, şi niciodată să nu îţi arăţi slăbiciunile faţă de cineva.

Numai când îţi scriu aceste scenarii, sunt cuprinsă de o revoltă de neimaginat. Îţi dai seama cu ce mentalitate trăieşti în jurul tău? Îţi dai seama că în felul aceasta , nu poţi spune nici pe departe că eşti liberă? Înţeleg perfect că nu poţi să te iubeşti pe tine însăţi. Cum ai putea, când nu faci nimic din ceea ce vrei tu şi mai degrabă urmezi sfaturile binevoitoare a celor mai bătrâni şi automat consideraţi mai înţelepţi.

Iubita mea doamnă, trezeşte-te şi nici să nu te gândeşti să inventezi motive şi scuze dacă te găseşti în una din situaţiile precizate mai sus. E momentul să începi din acest moment să te ierţi pentru greşelile trecutului , pentru că ai fost influenţabila, şi să începi să construieşti o viaţă a ta, cu dorinţele şi năzuinţele tale. Trecutul nu se mai poate schimba, însă nu ai nici o scuză pentru prezent şi viitor.

Scopul limitelor personale este de a ne proteja şi de avea grijă de noi înşine. E necesar să poţi să fii capabilă să le spui celorlalţi oameni când se comportă în moduri pe care noi nu le putem accepta. E necesar să ştii că ai dreptul să te protejezi şi să te aperi de toate influenţele. Trăieşti viaţa ta , şi momentul prezent e singura ceritudine. Când ai de gând să te bucuri de aceasta? Cu cât amâni mai mult, cu atât te apropii de sfârşitul unei vieţi mediocre şi nu e mai mare păcat decât acesta. Nu ai doar dreptul, eşti datoare şi responsabilă pentru modul în care ceilalţi te tratează.

E extreme de important să îţi declar sentimentele atunci când ele apar şi să începi verbalizarea lor cu ‘’Eu simt’’. Când spui că eşti furioasă sau rănită de fapt declari că tu eşti una cu sentimentele tale şi mai repede decât crezi ai putea deveni în majoritatea timpului rănită sau furioasă. Emoţiile nu te definesc că persoană , ele sunt o formă de comunicare internă care ne ajută să înţelegem mai bine. Ele reprezintă o parte vitală din existenţa noastră ca fiinţă completă. Asta înseamnă că tu deţii aceste sentimente şi nu ele pe tine. Pentru a te apropia de această existenţa miraculoasă e necesar să faci lucrurile care servesc în bunul tău interes, mă întâi de toate. Înainte să iubeşti pe altcineva , e important să te iubeşti pe tine şi ca urmare înainte să acţionezi în bunul interes al cuiva, e essential să acţionezi în bunul tău interes. Doare făcând acest lucru poţi dărui celorlalţi. Exprimându-ne sentimentele afirmăm că avem dreptul la aceste sentimente, ne afirmăm sentimentele nouă înşine şi astfel ne asumăm responsabilitatea pentru noi înşine şi pentru emoţiile noastre. Înainte ca celelate persoane să ne asculte şi să ne înţeleagă , trebuie mai întâi să ne ascultăm şi să ne înţelegem noi înşine. Înţelegi că e vital pentru tine să îţi asculţi vocea internă pentru a trăi viaţa pe care o doreşti? Înţelegi că ai dreptul să vorbeşti pentru tine însăţi? Nu există mai bun avocat pentru tine, decât tu însăţi, nu există protector mai mare pentru tine decât adevăratul tău sine!

A-ţi stabili limite personale nu este o formă mai sofisticată de manipulare , deşi unii oameni ar putea spune că îşi stabilesc limite atunci când încearcă să-i manipuleze pe ceilalţi. Există o diferenţă între a-ţi stabili limite personale în mod sănătos şi a manipula: Când îţi fixezi limite nu te aştepţi să obţii un câştig. Este imposibil să ai o relaţie sănătoasă cu cineva care nu are limite personale , cu cineva care nu poate comunica direct şi onest. Să înveţi să-ţi plasezi limitele personale este un pas necesar în a învăţa să fii un prieten pentru tine însăţi. Este responsabilitatea ta să ai grijă de tine însăţi, să te protejezi şi să-ţi protejezi drepturile atunci când este necesar la fel cum este imposibil să înveţi să te îndrăgosteşti de tine fără a lua apărarea sinelui tău şi fără a-ţi asuma rolul de co-creatoare a vieţii pe care o trăieşti.

Onestitate emoţională

Am crescut în familii disfuncţionale, care locuiau în societăţi disfuncţionale care erau parte dintr-o civilizaţie disfuncţională. Definiţiile pe care le-am învăţat în copilărie despre cine suntem, cum funcţionează viaţa şi cum să relaţionăm cu ceilalţi oameni au fost adesea distorsionate, false . Deoarece aceste definiţii, atitudini şi credinţe cu care am fost programaţi în copilărie au fost în mare parte false, am fost setaţi să avem reacţii emoţionale vis-à-vis de viaţă care ne-au dat informaţii greşite. Am învăţa să avem o relaţie disfuncţională cu noi înşine, cu alţi oameni, în copilărie. Este vital să începi să te uiţi la viaţa ta dintr-o altă perspectivă dacă te aflii într-un punct în care ceea ce trăieşti nu este bucurie şi încântare. Pentru a putea să ai o nouă perspective asupra vieţii trebuie să începi prin a fi onestă cu tine, pentru că o dată ce începi să faci acest lucru, şi să vezi cu claritate realitatea, poţi începe să schimbi relaţia pe care o ai cu tine şi cu ceilalţi, poţi începe să-ţi modifici dansul prin viaţă.

Lasă-mă să-ţi spun cum funcţionează lucrurile pentru noi oamenii. Continuăm să dansăm într-un anumit pas până când obţine consecinţe care sunt atât de dureroase încât suntem forţaţi să ne predăm şi să ne deam seama că dânsul pe care l-am urmat nu a funcţionat pentru noi, şi e timpul să încercăm ceva diferit. Când ajungem la un punct în care suntm răniţi şi însângeraţi sufleteşte destul din urmă faptului că ne-am dat cu capul de acelaşi zid de atâtea ori, ajungem să dim sătui şi obosiţi. Atunci când ajungem să fim sătui şi obosiţi de consecinţele obţinute atunci devenim dispuşi să luăm în considerare că e cazul să schimbăm dansul.

Una dintre cele mai provocatoare capcane a procesului de recuperare din chinurile emoţionale este să scăpăm de gândirea în alb şi negru. La nivelul reacţiilor noastre emoţionale în aceste clipe avem doar 2 opţiuni, fie ne acuzăm pe noi înşine, fie acuzăm pe altcineva. În procesul tău de revenire la adevratul tău sine, în drumul spre recuperare şi fericirea personală e esenţial să înveţi să dai vina pe procesul şi strategia pe care ai urmat-o şi doar atât. Trebuie să începem să ne asumăm responsabilitata pentru partea noastră a străzii , şi să-I lăsăm pe ceilalţi să-şi assume responsabilitatea pentru partea lor de stradă.

Pe măsură ce devenim conştienţi de cum ne-am setat să devenim abuzate emoţional este important să nu ne judecăm şi să ne acuzăm pentru comportamentele şi atitudinile pe care le-am avut inconştient atâta vreme. Dacă ne acuzăm pe noi înşine pentru că ne-am lăsate abuzate emoţional , atunci ceea ce facem este să ne abuzăm emoţional pe noi înşine.

Onestitatea emoţională este fundaţia procesului de vindecare a spiritului nostru. Dacă nu eşti onestă cu tine nu poţi fi onestă cu nimeni în viaţa ta. Fără să fii onestă cu tine nu poţi vedea comportamentele , tiparele şi relaţiile tale onest. Fără să fii onestă cu tine nu poţi să ştii cine eşti cu adevărat sau să-I vezi pe ceilalţi aşa cum sunt. Unul din cele mai importante instrumente pentru a fi onestă cu tine este detaşarea. Atâta vreme cât reacţionezi inconştient la răni vechi şi vechi tipare, este imposibil să ne vedem clar, dansăm în întuneric. Dacă nu am devenit conştiente de tiparele pe care le urmăm , şi să începem să ne vindecăm , nu putem ajunge la onestitate faţă de noi sau altcineva.”

Nu uita că îţi pierzi timpul căutând iubitul perfect, în loc să creezi mai întâi dragostea perfectă în tine însăţi. Poţi să schimbi partener după partener şi nu vei ajunge să trăieşti împlinirea până nu iei decizia de a descoperi dragostea mai întâi în tine.

CLICK AICI şi alege să reduci suferinţă din viaţa ta prin a învăţa să te iubeşti pe tine însăţi şi o dată cu această iubire îţi vei transforma radical viaţa în bine.

Produse Recomandate