Bine te-am regăsit suflet drag. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că nu am mai scris de mult timp, însă astăzi simt că e momentul să reiau dialogul meu cu tine.
Viaţa se întâmplă, experienţele curg, piesa de teatru pe care o trăim fiecare din noi curge în cursul ei natural.
La fel s-a întâmplat şi cu mine. Am trăit, am experimentat ,am conştientizat, iar astăzi sunt aici şi acum să împărtăşesc cu tine din trăirile şi descoperirile mele interioare.
Probabil că nu e prima oară când îţi spun anumite lucruri şi totuşi de fiecare dată e unic şi diferit.
Păşind uşor dar cu curaj prin tot ce viaţa mi-a dezvăluit în ultima vreme, am realizat tot mai mult cât de important este să fii ceea ce eşti cu fiecare muşcătură din aroma vieţii.
Sunt inimi care plâng de o viaţă pentru că nu pot ieşi la suprafaţă, sunt clipe care dor , sunt eforturi care se fac şi toate sunt în zadar. Şi toate acestea se găsesc în fiinţele care nu sunt ceea ce sunt şi nu fac ceea ce simt să facă.
Libertatea fiinţei noastre este una dintre cele mai importante aspecte care duce la împlinirea noastră şi deşi se spune că din punct de vedere social ne-am câştigat-o la un anumit moment dat, observ totuşi că minţile ne sunt încă întemniţate, corpurile încă contractate şi inimile încă închise .
Şi pentru ce?
Pentru ce ne zbatem? De ce ne ascundem? De ce ne e încă teamă să fim ceea ce suntem?
Ne agăţăm de tot felul de limite, pe care le numim principii şi nu ne dăm seama că ele sunt de fapt construcţii ale sinelui nostru fals, ale ego-ului nostru, care într-o anumită măsură vrea cu orice preţ să se simtă diferit.
Însă ce nu realizăm este că tocmai aceste diferenţe ne menţin în separare, în iluzie, în siguratate în neîmplinire.
Nimic nu este ceea ce pare a fi mi-a spus un prieten bun, chiar în aceste zile şi l-am perceput ca fiind un mesaj de la conştiinţa către conştiinţă, de la Dumnezeul din el către Dumnezeul din mine.
Am înţeles de mult, că orice mesaj vine spre mine, indiferent că vine prin altcineva, e un mesaj de la mine către mine. Nimic nu e atât de personal cum pare. Suntem unul şi când realizăm asta, ne dăm seama că la fiecare pas, ne sunt oferite indiciile către calea pe care avem nevoie să o urmăm spre libertate.
Uneori, dacă reuşim să privim dincolo de prejudecăţi, de ceea ce credem a fi corect sau greşit, s-ar putea să descoperim o altă lume cu alte reguli, a continuat el. O lume incitantă, cu trăiri nebănuite, şi să dai peste ceva ce nu ai fi crezut că este posibil, dar pentru asta îţi trebuie curajul de a te elibera de acel ‘’nu e bine’’, ‘’nu e corect’’, ‘’nu e cum ar trebui să fie’, acel nu pe care îl spui datorită condiţionării mentale unor experienţe care îţi apar în cale.
Sunt unele lucruri despre care lumea îţi spune că sunt imposibile, şi bunul simţ îţi spune că nu se cad, dar totuşi dacă ai putea să treci peste aceste credinţe limitative şi să-ţi urmezi vocea inimii s-ar putea să ai o nouă lume la picioare.
Să trăieşti într-un mod total, înseamnă să trăieşti conform cu ceea ce simţi să faci, cu modul în care simţi să te manifeşti, lăsând deoparte orice alte limitări, sentimente de ruşine şi doar să fim noi, aşa cum suntem, fără teamă că vom fi judecaţi, acuzaţi, blamaţi.
Până la urmă ce contează ce spun alţii, dacă în sufletul tău e linişte, împăcare, e bucurie, înseamnă că urmezi calea potrivită pentru tine.
Să fii ceea ce eşti, poate fi perceput din exterior uneori ca un act de nebunie, pentru că sunt atâtea condiţionări în lume, şi pe baza lor trăieşte majoritatea oamenilor, însă dacă ai curajul să faci acest pas, să fii catalogat pentru câteva momente nebun, vei vedea că nu numai că vei schimba pentru ţine lumea pe care o trăieşti, dar vei reprezenta o rugăciune şi un model pentru ceilalţi.
O lume în care fiecare are curajul să fie ceea ce este, o lume în care fiecare are curajul să îşi urmeze adevăratele talente, să se exprime aşa cum este, ar fi o lume plină de bucurie, şi de pace, o lume mai lipsită de frustrări, şi ca urmare o lume cu mai puţine conflicte şi războaie.
Apoi ne întrebăm de ce relaţiile noastre se sfârşesc brusc, de ce nu reuşim să trăim în armonie cu ceilalţi, de ce toate se termină la un moment dat?
Păi cum ar putea să fie altfel, când acţionăm din şinele nostru fals, când pozam în a fi altcineva, ce poate să ne aducă legea rezonantei, una din legile naturale ale universului, decât oameni care să fie la fel cu măştile noastre?
Cu cât este mai departe de ceea ce eşti cu adevărat, cu atât eşti mai departe de ceea ce ai nevoie cu adevărat.
Suflet drag, dă-ţi voie să umbli liber şi uşor prin lume, dă-ţi jos bagajele pe care le porţi şi nu îţi aparţin, dă-ţi jos rolurile care nu te reprezintă, şi nu mai alerga după iluzii, pentru că de acolo vin ne-implinirile ce le ai în suflet.
Viaţă vine de multă ori şi ne deschide calea către experienţele de care avem nevoie, pentru a ne recăpăta libertatea primordială care este calitatea esenţială a fiinţei noastre şi noi o ignorăm.
În loc să fugim spre această libertate, ne îndepărtăm tot mai mult de ea. Atâta vreme cât nu eşti libertate nu ai cum să fii nici iubire, şi nu ai cum să trăieşti iubirea adevărată.
Cum ar putea ceva atât de pur ca iubirea să fie întemniţat în reguli , în norme? Spunem că e greu să iubim totul, am auzit cu toţii despre iubirea necondiţionată, dar ai stat vreodată să te gândeşti cât de greu e să nu iubeşti totul?
Ai stat vreodată să te gândeşti câtă nefericire aduce acea iubire singulară, faţă de iubirea universală?
Câtă frământare, câte condiţii, câtă suferinţa?
Iubirea universală îţi cere să te iubeşti pe tine şi iubindu-te pe tine, vei iubi absolut totul în jurul tău.
Însă ca să te poţi iubi pe tine, ai nevoie să te accepţi pe tine aşa cum eşti, să înţelegi că toate acele lucruri pe care le negi la tine, sunt ok, să înţelegi că nu ai de ce să te simţi vinovat/a vreodată.
Tot ce s-a întâmplat vreodată nu a fost decât o experienţă prin care tu şi cei implicaţi să vă apropiaţi tot mai mult de ceea ce sunteţi cu adevărat. Fiecare pas, chiar dacă a presupus lacrimile tale sau ale celuilalt, nu a fost din vina nimănui, ci a fost spre susţinerea voastră şi a întregului univers.
Şi dacă nu îţi vine să crezi, gândeşte-te de câte ori din durere, s-au născut unele dintre cele mai frumoase lucruri de pe planetă, unele dintre cele mai magnifice piese de artă din lume. Niciodată nimic nu e ceea ce pare şi în fiecare întâmplare, experienţa este un sens subtil care completează puzzle-ul perfect al întoarcerii noastre către ceea ce suntem cu adevărat.
Viaţa este o celebrare atunci când suntem noi înşine, şi dacă bucuria este ceea ce căutăm în tot felul de lucruri exterioare, atunci nu căutăm unde trebuie.
În viaţa de zi cu zi, rămâne atât de prinşi în activităţile noastre, încât uneori şi uitam să ne întrebăm de ce facem ceea ce facem? După ce alergam de fapt?
Ce căutăm în spatele implinrii obiectivelor noastre, ce căutăm în relaţiile noastre cu oamenii, ce căutăm de fapt prin afacerile noastre? Care este acea stare după care tot alergam sperând că o vom găsi prin realizările şi titlurile noastre?
Şi de ce ratăm să vedem că suntem deja acolo?
Ce cauţi cu adevărat suflet drag? Vreu să îţi pui această întrebare chiar acum şi să îmi răspunzi. De ce ai tu nevoie cu adevărat? De ce faci tot ceea ce faci? Ce ţi-ar aduce împlinirea tuturor dorinţelor tale până la urmă?
Lasă-mi te rog un comentariu mai jos au răspunde-ţi ţie însuţi/însăţi la asta, pentru că vreau să te ghidez spre a realiza că de fapt tot ceea ce cauţi, ai aici şi acum, şi vreau să te îndrum să vezi că toate eforturile pe care le faci sunt în zadar .
Libertatea şi iubirea sunt calităţile tale naturale şi nu ai unde să le găseşti în afară, oricât ai căuta. Împăcarea, liniştea, bucuria fac parte din fiinţa ta adevărată şi nu le vei găsi niciodată în iluziile după care alergi acum.
Să poţi trăi în totalitate aşa cum îţi doreşti, ai nevoie de un singur lucru: să fii tu în totalitate cine eşti. E atât de simplu şi totuşi uneori e atât de complicat, însă o poţi face!
Şi primul pas este să renunţi la acel ‘’Nu’’, la acel ‘’Nu este posibil’’, la acel ‘’Nu poate să fie atât de simplu’’.
Spune-ţi chiar acum cu voce tare: Pentru a trăi în totalitate aşa cum îmi doresc , tot ce am de făcut este să fiu în totalitate ceea ce sunt , şi observă cum se simte în corpul tău când spui asta.
Poate fi adevărat?
Spune Da, vieţii! Spune Da, libertăţii! Spune Da, iubirii!Spune Da, Sunt în totalitate ceea ce sunt, şi trăiesc în totalitate ceea ce este!
Pentru a trăi experienţa întregului, ai nevoie să realizezi că eşti una cu el, la nivel profund.
Te îmbrăţişez cu iubire şi ne auzim curând!
Autor, instructor yoga autorizat, trainer evoluţie personală şi spirituală, consilier filozofic, manager Satya Yoga and Education Center Timişoara
Imi doresc sa pot fi eu mereu, sa nu imi fie frica de ce o sa zica cei din jur, sa nu am sentimentul ala de rusine.Timiditatea mea excesiva nu ma lasa sa ma exprim liber, ma inchid in mine si nu mai ies de acolo. Vreau doar sa scap de timiditate, sa pot sa le arat celor din jur cine sunt cu adevarat. Poti sa-mi dai niste sfaturi?
Draga Cristina, este foarte adevarat tot ceea ce ai scris insa este fosrte greu sa pui in practica aceste lucruri.
Suflet drag , intr-adevar, nimic nu e intamplator.
Cu greu reusesc sa exprim ceea ce simt, asa ca te rog sa-mi scuzi incoerenta, in caz ca vei citii mesajul… Sunt in acel punct in care ai fost tu cu ceva ani in urma, in acela in care am inceput sa-mi pun intrebari; sa ma intreb cine sunt eu, care e rolul meu aici, cum sa ma accept, cum sa ma iubesc, cum sa inteleg haosul din suflet si minte, multitudinea de intrebari. Intamplator, cica, am ajuns pe pagina ta. Sunt ceva ore de cand te citesc, ore in care am plans incontinuu, fara sa pot controla impactul fiecarui cuvintel asupra sufletului meu. Ne inveti sa accesam iubirea, bunatatea, caldura ce, cu siguranta, exista in fiecare dintre noi. Tu- esti un inger indrumator!! Suflet drag, iti multumesc cu intreg sufletul pentru iubirea si caldura ce ne-o transmiti.
adevarat !
iubita ce faci ,mi -e dor de tine
Pentru a trai in totalitate asa cum imi doresc , tot ce am de facut este sa fiu in totalitate ceea ce sunt. – Cu VOCE TARE 😛
am nevoie de sacrificiu
Daca suntem noi suntem judecati…pt cea ce suntem asa se intampla mereu!