Ne petrecem o mare parte din viaţa având o idee falsă despre ceea ce suntem cu adevărat.

Credem într-un ‘’eu’’, care de fapt se bazează pe gânduri, pe amintiri, pe definiţii pe care le-am căpătat prin întâlnirile cu toţii oamenii din viaţa noastră.

Mintea noastră a crezut dintotdeauna că ea este cea care face lucrurile să se întâmple, că ea este cea care creează realitatea, şi aceasta este una dintre cele mai mari iluzii.

Ne agităm, ce chinuim, depunem eforturi, având senzaţia că în acest mod vom facem lucrurile să se întâmple, însă nimic nu se întâmplă fără că voia divină să permită acest lucru.

Şi ajungem întotdeauna să suferim, depunând atâtea eforturi . Cu cât ne chinuim mai tare, cu cât credem în gândul că noi suntem cei care fac lucrurile să se întâmple, cu atât mai mult ne îndepărta de adevărată sursa care are grijă de tot ceea ce se întâmplă în toate universurile, dimensiunile şi timpurile.

Cu cât încercam să controlăm lucrurile pe baza acestei voci a gândurilor din capul nostru, cu atât ajungem să suferim mai mult.

M-am întrebat la un moment dat: Cine respira în corpul meu? Cine îmi animă trupul în fiecare dimineaţă?

Nu trebuie să fac nimic, nu trebuie să mă alimentez la nici o priză pentru a începe în fiecare zi să mă mişc prin lume. Şi asta înseamnă că undeva trebuie să existe o sursă invizibilă care crează totul, care mă crează pe mine, care mă pune în mişcare, care trăieşte prin mine.

Mulţi dintre noi credem o mare parte din timp, că suntem gândurile noastre, şi că aceste gânduri ne aparţin, însă este oare adevărat?

Când ne-am născut ne-am născut puri de orice informaţie, de orice credinţă, însă apoi am început să primim defintiii, concepte despre cum e lumea, despre cine suntem noi, şi de acolo a început iluzia.

Ajungem astfel să creştem şi vine un moment în care poţi vedea clar, că gândurile vin de peste tot, că tot ceea ce crezi despre tine, despre lume, este doar un amalgam de gânduri ale tuturor oamenilor cu care am interacţionat în viaţa noastră.

Apoi putem să privim la trupul nostru şi să vedem că el este compus din molecule, atomi, particule, unde de energie, însă unde suntem noi în toată ecuaţia asta?

Pentru că toate acestea trebuie să aibă o sursă.  Din moment ce putem să privim trupul nostru, devine clar că nu avem cum să fim el, din moment ce îl putem conştientiza şi observă.

Din moment ce putem să privim gândurile noastre şi să le observăm devine clar, că nu avem cum să fim ele, pentru că un gând nu se poate vedea pe el însuşi. Şi atunci ajungem să vedem că de fapt noi suntem martorii tuturor acestor lucruri.

Noi suntem acel ochi din care totul este privit, şi observat. Noi trebuie să fim una cu sursa.

Adevăratul  ‘’eu’’, nu este cel bazat pe amintiri, pe defintiii care au venit de la toţi oamenii pe care i-am întâlnit, ci este dincolo de toate acestea.

Adevăratul eu nu este o serie de emoţii, şi poţi vedea acest lucru, doar devenind complet conştient .

Doar devino conştient, ca într-un joc, de mâinile tale, de picioarele tale, de culoarea gândului tău următor, de respiraţia care se manifestă în tine, şi vezi ce se întâmplă?

Eşti tu corpul tău, sau eşti cel care priveşte? Eşti tu senzaţiile tale, sau eşti cel care observă aceste senzaţii? Eşti tu respiraţia ta, sau eşti cel care o priveşte?

Încearcă să-l găseşti pe cel care poate observa toate acestea. Şi dacă îl poţi găsi, înseamnă că nu este real. Nu poţi fii tu cel pe care îl găseşti, pentru că tu nu ai cum să te vezi pe tine însuţi.

Cum poate un gând să se privească pe el însuşi? El nu poate să privească din el.

Tot ceea ce există în această lume este o formă de gând. Inclusiv tu, cel pe care îl numeşti tu, este tot o formă de gând.

Viaţa asta e un vis, şi nu este o metaforă. Ne îmbrăcăm cu diverse personaje, şi  această viaţă se va sfârşi într-o clipită.

E important să ne amintim cine suntem, ce suntem cu adevărat, pentru că altfel vom rătăci prin viaţă, în iluzie şi suferinţă.

Întreabă-te repetat: Cine sunt eu? Cine sunt eu? Cine sunt eu? Până când nu vei mai găsi un răspuns, pentru că orice răspuns ai găsi nu are cum să fie decât un gând, decât o idee despre cine eşti cu adevărat.

Te invit chiar acum să răspunzi la această întrebare într-un comentariu , să scrii toate răspunsurile care îţi vin în minte, pentru că astfel poţi afla tot ceea ce nu eşti, şi de aici poţi începe să dai la o parte tot ceea ce te acoperă cu adevărat, privind fiecare gând în parte şi devenind conştient/a ca tu nu eşti el.

Fă asta chiar acum, cu dedicare.

Cine  eşti tu?

Cu drag