Dacă este să ne raportăm la timp, acest concept iluzoriu pe care îl trăim în dimensiunea aceasta pe care o numim realitate, încep prin a-ţi spune bine te-am regăsit, draga mea prietenă.

A trecut ceva vreme de când nu s-au mai pus cuvinte pe aceste pagini ale blogului, şi se pare că acum este momentul să se întâmple.

Nu voi intra în vreo poveste, sau vreo justificare de ce au trecut luni bune de când am mai scris, pentru că aşa cum cu siguranţă ştii, lucrurile se întâmplă întotdeauna la momentul potrivit şi în modul perfect.

Am călătorit prin acest vis al vieţii în ultima perioadă şi am păşit prin diverse experienţe, că întotdeauna iar acum îndemnul inimii mă poartă spre a fi mesagerul rândurilor pe care le vei citi în continuare.

Am să-ţi spun că în această perioadă , nu am fost nicăieri, am fost mereu în inimă şi conştiinţa ta , deşi trupul meu a călătorit în diverse locuri.

Sunt multe lucruri şi poveşti care uneori nu îşi mai au sensul pentru că fac parte dintr-un trecut care există doar prin prisma amintirilor , iar dacă ele se spun sunt pentru că au rolul de a trezi ceva în interiorul nostru.

Aşa cum probabil ai observat şi înainte de a face această pauză în cuvintele adresate ţie, de-a lungul vremii, toate mesajele de pe acest blog s-au redus la un singur domeniu, pe care unii îl numesc spiritualitate.

Dacă mă întrebi pe mine, nu i-aş spune nici măcar domeniu, pentru că domeniu este un cuvânt mult prea mic care să cuprindă la ce mă refer.

De ce spun asta? Pentru că nu există nimic altceva în afară de spiritualitate, nu există nimic altceva decât Dumnezeu în lume.

Tot ce îţi poţi imagina , tot ceea ce poţi percepe prin simţuri, tot ceea ce nu îţi poţi imagina şi nu poţi percepe prin simţuri, totul exista pentru că Tu exişti.

Anul acesta s-a întâmplat un lucru neplanificat pentru mine, am primit şansă de a merge în India, unde am stat o lună de zile.

Când m-am întors toată lumea mă întrebă, cum a fost în India?  Ce am descoperit acolo? Aproape că uneori nu ştiam sad au un răspuns, pentru că simţeam câtă aşteptare există în întrebările care mi se adresau.

Mă gândeam cum să le spun eu oamenilor că de fapt cea mai mare realizare a mea în India, a fost că nu aveam nevoie să mă duc în India, cum să le spun eu oamenilor, că de fapt am mers la mii de kilometrii distanta şi cele mai profunde conştientizări le-am avut între 4 pereţi ai unei camere de hotel?

Sunt mulţi călători în lume, unii dintre noi ştim înspre ce călătorim, alţii habar nu avem.

Cert, este că fie că ştim sau nu ştim, avem o singură destinaţie, şi aceasta este altarul fiinţei noastre.

Nu avem nevoie să mergem niciunde pe această planetă pentru a intra acolo.

Mulţi oameni trăiesc cu impresia şi iluzia aşa cum am fost şi eu la un moment dat că dacă nu sunt fericiţi în locul în care sunt acum, cu siguranţă o expediţie într-o altă ţară, pe un alt continent va rezolva problema.

Este una dintre cele mai mari amăgiri existente.

Îţi spun şi te asigur, că dacă nu eşti fericită în locul în care te afli acum, cu siguranţă nu vei fii în niciun alt loc unde s-ar afla trupul tău fizic.

Nu este vorba despre asta. Nu este vorba de a merge undeva să îţi găseşti fericirea, suflet drag ci este vorba despre a da la o parte tot ceea ce îţi umbreşte fericirea ta naturală aici şi acum.

Vreau să îţi spun un singur lucru despre experienţa mea în India. Ce s-a întâmplat acolo?

A fost una dintre cele mai minunate experienţe, însă nu pentru că Gangele minunat îmi zâmbea în fiecare dimineaţă, nu pentru că muntele mă salută de fiecare dată la răsăritul soarelui, nu pentru că erau 1 milion de ashramuri în jur, deşi bineînţeles toată această recuzită a avut rolul ei in’’calatoria’’ sufletului meu.

Adevăratele motive pentru care am simţit cea mai profundă pace pe care am simţit-o vreodată, motivele pentru care am trăit cele mai minunate sincronicităţi au fost câteva pe care ţi le voi enumera în continuare.

Mi-e greu să pun în cuvinte, asemenea experienţe, pentru că nu există cuvinte pentru asta, însă mă străduiesc să pot să îţi transmit un mesaj care poate nu degeaba se afla acum în faţa ochilor tăi.

Iată despre ce este vorba şi ce am realizat:

Am realizat că sunt două căi prin care poţi ajunge să realizezi cu adevărat cine eşti, şi nu mă refer aici la cunoaşterea intelectuală a cine eşti şi a ceea ce eşti, ci mă refer la adevărata cunoaştere şi acestea sunt: abandonarea şi investigarea sinelui.

În fiecare dimineaţă cât am stat în india am mers la braţ cu viaţa pur şi simplu, fără intenţie doar cu atenţie.

Ieşeam din hotel, şi pur şi simplu eram deschisă şi primeam în peisajul piesei mele de teatru fiecare vietate, fiecare cărămidă,  fiecare rază de soare, fiecare zâmbet aşa cum venea.

Când cineva venea spre mine, îmi zâmbea sau mă salută îl primeam pentru că ştiam că nu există nimic în afară de MINE şi că tot ce apare în acest vis , apare de fapt în Mine, aşadar nu este vorba despre eu şi ceilalţi ci ce este vorba despre Eu sunt şi atât.

Când cineva venea spre mine şi  începea să vorbească cu mine, îl primeam cu atenţie, ascultând mesajul pe care mi-l transmite, ştiind că acel mesaj este de fapt de la mine pentru mine şi că acele cuvinte pe care eu le emit ca răspuns, sunt din nou  un mesaj de la conştiinţă pentru conştiinţa.

Dacă mă vei întreba dacă l-am văzut pe Dumnezeu, îţi voi spune că da, l-am văzut şi îl văd în fiecare zi, numai pe el îl văd, pentru că altceva nu există.

Îl văd pe Dumnezeu în fiecare floare, în fiecare om, în fiecare clădire, în absolut tot ceea ce mă înconjoară.

În tot acest abandon minunat am primit cele mai frumoase daruri şi conştientizări.

Am înţeles că atunci când eşti în realitate, adevărata realitate  toate limitele între tine şi restul lumii se dizolvă, pentru că Tu eşti Lumea, lumea există în interiorul tău şi niciunde altundeva.

Am înţeles că o simplă întrebare : Cine sunt eu, te poate duce pe culmi nebănuite, şi poate să topească strat după strat , ego-ul şi imaginea falsă despre cine eşti.

Am înţeles că până când singura ta intenţie şi dorinţa în viaţă nu rămâne să realizezi cine eşti cu adevărat, nu vei descoperi cu adevărat. Poate te vei amăgi, vei trăi cu iluzia  vei avea cunoaşterea mentală asupra a ceea ce eşti, însă nu adevărul complet.

Am înţeles că într-adevăr atunci când realizezi  cine eşti cu adevărat eşti liber, eşti în pace permamenta, eşti pur şi simplu TOTUL şi NIMIC.

Suntem mulţi care avem experienţe spirituale dintre cele mai frumoase, avem stări de conştiinţă extinsă, avem cunoaşterea intelectuală despre cine suntem, unii spun că văd îngeri, alţii spun că traies stări de extaz, însă toate acestea sunt şi ele doar experienţe, şi nu sunt adevărul complet.

Am înţeles că de fapt pentru ca să există o reflexie a conştiinţei pure în tine, mintea şi trupul tău  au nevoie să fie curate şi pure.

Câteva lucruri asupra cărora să medităm ar fi:

Totul se întâmplă în conştiinţă.

Cum îţi realizezi adevăratul sine? Păstrându-ţi atenţia în inimă, în interior.

Atât, Aceasta este adevărata realitate şi  din acest loc totul se vede clar, se aranjează aşa cum trebuie.

Nu există cauzalitate. Totul se întâmplă instantaneu.

În acest moment tu eşti lumea să zicem, în momentul următor eşti cu totul altă lume, iar aceasta înşiruire de cadre, de lumi constituie ceea ce numim viaţă.

Continuitatea pe care noi o percepem a momentelor, se datorează de fapt amintirilor, minţii. Dacă nu ne-am raporta la aceste amintiri, am putea să trăim cu adevărat tot timpul în noutate, spontaneitate.

Acel sine despre care tot vorbesc este greu de pus în cuvinte, dar de dragul jocului, imaginează-ţi că tu eşti punct, din care se proiectează că la cinema totul, pe ecran, viaţa aceasta ca un vis.

Dacă tu eşti acest punct eşti în acelaşi timp cel care crează diafilmul şi actorul care joacă în film. Actorul nu are nici o putere de creaţie însă punctul are.

Şinele tău real este creatorul; Actorul, personajul sau şinele fals, nu crează nimic doar experimentează.

Când te identifici cu personajul care joacă în film, apar problemele.

Dacă rămâi centrat pe inimă, pe interior eşti în realitate, adică ce eşti cu adevărat , dacă rămâi centrat  pe film eşti în vis.

Iar acum am separat cele două aspecte pentru explicaţii, însă totul se întâmplă în interiorul sinelui.

Practic persoană care te defineşti a fi este în interiorul sinelui, decorul e interiorul sinelui, nu există altceva în afară de sine.

Şi acum întreabă-te: Cine eşti tu?

…. Va urma partea a doua