Oamenii  sunt cele mai interesante fiinţe din lume, dar cred că nu mai e nevoie să îţi spun asta. Sunt convinsă că  ai constatat şi tu acest lucru până acum, atât la ceilalţi cât şi la tine însuţi/însăţi.

De multă vreme am pătruns în această lume de a cunoaşte fiinţa umană şi de fiecare dată drumul mi-a fost deschis printr-o altă cale de acces.

Îmi dau seama că sunt extrem de multe căi de acces pentru a înţelege oamenii şi a te înţelege pe tine, însă  ce lipseşte majorităţii este angajamentul de a urma acest drum.

Pe zidurile străvechi greceşti ale templului din Delphi a fost înscris un îndemn acum multă vreme care însă este mult ignorat în zilele noastre , înţeles greşit sau acceptat ca fiind util  însă amânat datorită multor altor priorităţi ale rutinei zilnice.

Acest îndemn ne spune: Cunoaşte-te pe tine însuţi/însăţi!

Interesant nu? Un îndemn atât de vechi pe care nu suntem capabili să îl aplicăm sau pe care nu îl prea băgăm în seamă, deşi dăinuie de mii de ani.

Unele  dintre motivele invocate astăzi pentru a nu urma acest îndemn ar fi:

Cu ce mă ajută să mă cunosc pe mine însumi/însămi? Îmi plăteşte cumva facturile?  Tine cumva pe post de sistem de încălzire în casa iarna? Îmi creşte cumva  contul bancar? Pot să folosesc această cunoaştere să umplu rezervorul la maşină?

Atunci ce folos?

Îţi propun eu câteva:

Ce ai zice dacă prin faptul că te angajezi să te cunoşti pe tine însuţi, vei învăţa să te accepţi pe tine însuţi/însăţi, cu frumuseţea şi cu urâţenia ta?

Ce ai zice dacă prin a-ţi analiza sistemul mental care s-a format în timp, poţi descoperi  explicaţii pentru anumite comportamente ale tale pentru care te învinovăţeşti?

Ce ai zice dacă prin a te cunoaşte pe tine însuţi/însăţi ajungi cu adevărat să cunoşti oamenii din jurul tău şi astfel, înţelegându-I , vei putea să ai relaţii interpesonale mai bune?

Ce ai zice dacă prin a te cunoaşte pe tine însăţi/însuţi chiar poţi descoperi contradicţiile din mintea ta care îţi crează confuzie în acest moment în viaţa ta şi astfel poţi face un  pas spre claritate?

Ce ai zice dacă ţi-aş spune că doar prin a te cunoaşte  pe tine însăţi/însuţi , poţi cu adevărat să te valorizezi pe tine însuţi/ însăţi şi să iubeşti?

Cum oare poţi să iubeşti ce nu cunoşti? Nu e oare clar că acest gen de iubire, este de fapt o stare de inconştienţă?

Ce ai zice dacă prin a te cunoaşte pe tine însuţi/însăţi de fapt ai şansa să investighezi acele lucruri pe care le consideri adevărate şi să verifici dacă sunt cu adevărat obiective sau nu? Dacă cumva sunt doar credinţe preluate de la ceilalţi

Dacă ţi-aş spune că aceste tipuri de întrebări aparţin oamenilor superficiali, probabil că mă vei şterge din lista de prieteni.

Îmi dau seama că în interiorul nostru ca fiinţe umane de-a lungul evoluţiei noastre, de când ne naştem şi până în present, se formează conflicte care rămân nerezolvate şi de care uitam pe măsură ce ne deplasăm spre viitor.

Cel mai mare conflict de care este guvernat omul este conflictul dintre amintirile emoţiilor nerezolvate şi raţional. Între emoţiile şi raţiunea noastră este nevoie de un echilibru, că în absolut orice din această lume, aşadar fiind prea emoţională şi având un mod de gândire bazat pe credinţe subiective, nu îţi va fi de folos, cum nu îţi va fi de folos nici să fii exclusiv ratioanal şi să nu acorzi atenţie emoţiilor.

Însă ce vreau să îţi spun astăzi, este că fără să te dedici în a te cunoaşte pe tine , fără să acorzi atenţie acestei dimensiuni a autocunoaşterii, vei umbla că un zombie prin lume, fiind guvernat de implusuri inconştiente, care de cele mai multe ori te vor conduce către cercuri vicioase ale suferinţelor trecutului.

Suntem atât de înflăcăraţi să căutăm plăcerea, bucuria, fericirea, încât nici nu realizăm că acele mici frânturi de plăcere pe care le mai găsim din când în când, după multă sudoare şi mult efort, sunt doar o mică parte din potenţialul fericirii pe care o poţi trăi.

Ne-am conformat atât de mult, să ne mulţumim cu aceste mici momeli la care ajungem, în calitatea noastră de zombie, încât am pierdut din vedere, că putem să facem ceva, pentru a ne atinge potenţialul adevărat.

Mă aflu pe acest drum al autocunoaşterii de aproximativ 8 ani de zile, şi am trecut prin multe etape. Ştiu despre voi ce care vă axaţi strict pe sfaturile de self help sau psihologie, ştiu despre voi ce care vă axaţi pe legea atracţiei, ştiu despre voi cei inconştienţi, ştiu despre voi cei care aţi ajuns în dimensiunea spirituală a cunoaşterii, ştiu despre voi scepticii care nu cred că există vreo cale spre ceva mai bun, ştiu toate astea pentru că am parcurs fiecare etapă.

Şi pentru că am parcurs fiecare etapă ştiu despre dedesubturile care se pot găsi în fiecare dintre aceste gândiri şi cât de subtile pot să fie anumite elemente.

Riscul de a deveni dogmatic şi închis în faţă oricăror alte perspective decât cea pe care noi am adoptat-o este mare şi de aceea , dragul meu călător, vreau să îţi sugerez să rămâi deschis pe calea drumului tău.

În perioada următoare îţi propun chiar să lucrăm împreună pentru a descoperi anumite lucruri şi a răspunde la întrebări care te macină printr-o metodă de investigare a sistemului în care mintea ta funcţionează  care se bazează pe întrebări şi răspunsuri.

Îţi propun o călătorie spre obiectivitate pentru că obiectivitatea înseamnă adevăr, iar fără adevăr nu putem să facem pasi reali în evoluţia noastră , fără adevăr nu putem să găsim calea spre fericirea noastră. De ce?  Pentru a putea vorbi despre evoluţie, este important să conştientizăm unde ne aflăm real în viaţa noastră la acest moment.

Această călătorie se bazează pe dialogul socratic , poate ai auzit despre el şi ne ajută  să ne recapam acest echilibru despre care vorbeam între emoţie şi raţiune.

Asttfel vreau să te gândeşti la o întrebare care tu consideri că este primordială în viaţa ta în acest moment şi vreau să îmi laşi un comentariu mai jos cu această întrebare.  Voi lua întrebările voastre, într-o ordine a urgenţei lor şi împreună vom explora cum putem să găsim un răspuns la această întrebare.

Voi selecta persoană cu a cărei întrebări voi lucra prima oară şi vom avea o sesiune privată , o discuţie, pe care o voi transcrie sub formă de articol  şi o voi posta pe site ulterior, pentru a vedea cum funcţionează şi la ce am ajuns împreună , printr-un process de gândire.

Dacă doreşti să nu se ştie exact cine eşti, îţi sugerez să postezi întrebarea cu anonim în comentariu. Discuţia noastră va fi publicată dar nimeni nu va ştii cine eşti. Fac acest lucru, pentru că uneori întrebările noastre se pot regăsi în viaţa altcuiva, şi ceea ce vom descoperi va fi de folos şi altor persoane.

Te îmbrăţişez cu drag şi te invit să profiţi de această ocazie , postând comentariul cu întrebarea care te macină pentru a putea împreună să descoperim răspunsul.

Ai curajul să faci astăzi un pas spre a te cunoaşte pe tine însuţi/însăţi.

Altfel vei continua să umbli ca un zombie prin viaţă, poziţionându-te mereu în rolul de victim năpăstuita, aşteptând o salvare. Ei bine, chiar dacă crezi în divinitate, dă-ţi seama, că atâta vreme cât tu eşti una cu divinitatea, asta înseamnă că într-o oarecare măsură, salvarea va veni de la dimensiuna ta divină spre tine, dar aceste dimensiuni în acest moment de înscriu în corpul tău.

Dacă vei mişca degetele să postezi întrebarea, în această mişcare va fi divinitatea, care nu este separată de tine.

Aştept comentariul tău!

Pe curând!

Urmează o mulţime de lucruri interesante pe artafeminina.ro de acum înainte. Rămâi alături de noi.

Dă un share şi ajută-ne să anunţăm că ne-am trezit la viaţa o dată cu primăvara  şi vrem să răspândim bucurie, speranţă, soluţii pentru că fiecare din noi să trăim armonios şi frumos.

Cu drag