Eu cred că tot ce există pe Pământ a venit din lumină. Există o muzică ce caracterizează toată călătoria noastră prin lume, iar când muzica se încheie ne întoarcem în acea lumină, albă strălucitoare din care am pornit. Aşa percep eu existenţa noastră pe această planetă, şi prin simplul fapt că am această credinţă, viaţa pentru mine e melodioasă. Uneori trăiesc game de note înalte, alteori plutesc pe game de note mai joase, însă fiecare din aceste note are farmecul ei. Ştiu că la final, după ce piesă muzicală se va încheia, mă voi întoarce în lumină, şi acest lucru îmi conferă o siguranţă şi o pace interioară enormă.

Mai cred că fiecare dintre noi oamenii este o stea , o stea nemuritoare care se proiectează pe scena Pământului.  Când mă uit în afara mea, ştiu că universul pe care îl văd, este prezent şi în interiorul meu.

Nu e o poveste şi nu e un basm, este o realitate pentru mine, şi cu cât mai mult cred în ea, cu atât, ea se materializează pentru mine.

Venim pe lume pentru a experimenta şi pentru a ne purifica sufletele prin fiecare experienţă.

Într-o seară am visat că era un singur întreg şi din acest întreg, ne-am născut noi, fiecare dintre noi, oamenii şi fiecare lucru care există pe acest Pământ.

Acel întreg a vrut să se joace şi s-a divizat în o mulţime de părticele, doar de dragul de a se reîntregi apoi. Ca un puzzle. Când eram mici cu toţii, am completat puzzle-uri, şi chiar dacă ştiam dinainte ce trebuie să obţinem la final, bucuria cea mai mare era să facem pas după pas, pentru a pune piesele una lângă cealaltă.

În acest puzzle, fiecare piesă era importantă, pentru că fără una dintre ele, nu mai era la fel.

La fel este şi viaţa, mi-a spus o voce, în noaptea tăcută, pe tărâmul visurilor. Jocul despărţirii de întreg este o aventură extraordinară şi bucuria reîntoarcerii acasă este imensă.

Ţi-aduci aminte, cum e când  te revezi cu cineva iubit, pe care nu l-ai mai văzut o vreme?

Ei bine imaginează-ţi că de fapt la fel este şi viaţa pe Pământ. Călătoreşti, zbori, experimentezi, doar că în final să îţi dai seama cât de frumos este să te întorci acasă, şi să revii la întreg.

Şi dacă nu ai putut încă să vezi asta, şi pentru tine viaţa e încă o luptă, este pentru că încă nu ai ajuns la privirea de ansamblu.

Ai mers prin viaţă, păşind, cu tot felul de definiţii după tine, despre ce înseamnă viaţa, despre ce se va întâmpla, după ce muzica vieţii se încheie, şi niciuna dintre ele, nu te-a lăsat să vezi adevărul.

Nu ai înţeles încă cum funcţionează universul şi jocul existenţei. Ai luat totul atât de în serios, şi ai uitat că în final te vei întoarce acasă, unde e atât de bine , şi că nu are de ce să-ţi fie teamă. Ai uitat că faci parte dintr-un puzzle, şi pentru că nu i-ai mai privit pe ceilalţi oameni ca pe nişte piese, la fel de importante ca şi tine, care te ajută şi te susţin să te întorci acasă, ai început să te simţi singur.

Dacă te gândeşti puţin, la orice joc care îţi vine în minte acum, vei observa cum stau lucrurile. Când începi să facii paşii pe care îi ai de făcut, la început, ai încă cu tine conştiinţa că e un joc, şi că tu ai ales să-l joci, de dragul jocului, de dragul bucuriei pe care ţi-o aduce, însă pe măsură ce pătrunzi mai adânc, şi te identifici cu acel joc, el devine o luptă pe viaţă şi p e moarte. Nu-ţi mai vezi colegii cu care te joci, că pe nişte parteneri  cu care ai ales să te bucuri, şi îi vezi pe inamici. Astfel devii agitat şi neliniştit, şi singurul moment în care îţi recapeţi liniştea şi bucuria este cel care îţi aminteşti că e un joc, şi că nu trebuie neapărat că câştigi tu, pentru că în final, indiferent cine câştigă, cu toţii vă întoarceţi acasă, şi resimţiţi întregirea.

Acelaşi sentiment îl ai şi atunci când realizezi că fiecare om pe care îl întâlneşti în viaţă, este doar o altă piesă din puzzle, care te ajută să te întorci acasă, şi  îţi aminteşti că finalitatea contează.

În acest moment, îţi dai seama de asemenea că tu eşti mai mult decât acest joc, ba mai mult, el nu se poate desfăşura fără tine.

Această poveste nu este întâmplătoare şi vreau să te întreb în continuare câteva lucruri:

De câtă vreme  aştepţi ca această cale pentru linişte şi pace să se deschidă pentru tine?

Cât de mult suferi în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare an?

Îţi dai seama că de fapt motivul pentru care o faci este pentru că te-ai izolat, crezând că ceilalţi îţi sunt duşmani, când de fapt ei îţi sunt cei mai mari aliaţi?

Nu te-ai săturat, să nu poţi vedea partea magică a vieţii, şi să nu poţi trăi bucuria jocului? Nu te-ai săturat să stai departe de casă?

Cu siguranţă ai urmat până acum o mulţime de metode, o mulţime de tehnici pentru a ajunge la fericire, şi toate au funcţionat doar temporar.

Îţi pot spune şi de ce s-a întâmplat acest lucru. Pentru că încă nu ţi-ai dat seama cine eşti şi cum funcţionează jocul vieţii. Nu ai nevoie decât de o înţelegere, nu ai nevoie decât de o schimbare de percepţie, şi totul se transformă.

Problema este, eşti pregătit pentru a renunţa la  toate acele lucruri pe care le-ai crezut despre viaţa, pentru a îmbrăţişa un nou mod, care cu adevărat te face să te simţi întreg, complet, acasă? Eşti pregătit să urmezi o altă cale?  De fapt, ce ai de pierdut, când tot ce ai încercat până acum , nu a funcţionat pentru tine.

Eu am făcut-o, acum câţiva ani, şi de aceea mă aflu aici, povestindu-ţi despre asta.

A fost un moment în care am renunţat la tot ceea ce am crezut eu că înseamnă viaţa, că înseamnă acest joc al existenţei, şi m-am deschis către un altul. Am fost gata să las în urmă, toate ideile şi conceptele pe care le primisem de la ceilalţi, şi m-am deschis să primesc, o altă percepţie, o percepţie care la început a provenit, de la oamenii care ajunseseră să fie fericiţi, împăcaţi, liniştiţi.

La început, am considerat acest nou mod de a vedea viaţa ca pe un ‘’trial’’, că pe o etapă de încercare, dar pe măsură ce am fact  saltul în credinţă, experienţele au venit şi mi-au demonstrat că într-adevăr aceea este calea.

Primesc de foarte multe ori, mesaje şi comentarii legat de ceea ce scriu, care spun: ‘’Usor de zis, greu de facut’’!

Şi pentru toţi aceştia care  spun asta, am un mesaj astăzi. Prin simplul fapt că te agăţi şi îţi spui acest lucru, înainte să experimentezi, să încerci, te blochezi singur/a. Îţi blochezi drumul spre bucuria jocului, spre iubire, spre fericire.

Dacă am învăţat un lucru de-a lungul vremii, acesta a fost ca în faţa vieţii trebuie să fii deschis.  Să poţi să sari gardul dincolo de ceea ce crezi înseamnă acum adevărul. Să te arunci fără nici o îndoială, în a încerca şi altă cale. Să te arunci să încerci căile, care deja au funcţionat pentru alţii dar şi cele pe care alţii nu le-au încercat, dar cumva tu ai primit inspiraţia să o faci.

Ai nevoie să faci un salt în credinţă. Ce ai de pierdut? Dacă tot ceea ce ai crezut până acum nu te-a ajutat, de ce te agăţi cu dinţii să păstrezi aceste credinţe cu tine?

Lasă totul deoparte!  Dacă vei face tot ce ai făcut până acum, nu poţi obţine decât acelaşi rezultat!

Nu vin astăzi în faţa ta, decât să îţi vorbesc de la suflet la suflet. Nu scriu săptămână după săptămână articole, pentru că îmi place mie să filozofez, îţi scriu, pentru că ştiu cine eşti. Îţi scriu pentru că eşti la fel ca şi mine, o piesă din puzzle, şi avem nevoie să ne regăsim unii pe ceilalţi pentru a ne întoarce acasă. Îţi scriu, pentru că după multă vreme de căutare, am ajuns să trăiesc bucuria jocului, şi vreau să împărtăşesc cu tine această bucurie.

La ce îmi serveşte să fiu singură, când ştiu că atunci când ne vom bucura cu toţii de joc, vom reuşi, şi mai repede, să ne întoarcem acasă?

La ce îmi serveşte să fiu singură, când tu eşti familia mea?

Am lacrimi în ochii, scriindu-ţi acest mesaj, pentru că el vine din toată fiinţa mea.

Vreau să ştii că eşti minunat/a. Vreau să ştii cât eşti de important/a pentru jocul vieţii. Vreau să ne bucurăm împreună de joc, şi apoi să ne îmbrăţişăm şi să ne contopim din nou în întreg, când ne întoarcem acasă.

Vreau să ştii că eşti în siguranţă. Întotdeauna ai fost, întotdeauna vei fi.  Vreau să ştii că eşti iubit/a. Vreau să ştii cât de mult contezi, pentru că eşti parte din mine, şi sunt parte din tine, şi aşa suntem cu toţii. Vreau să ştii că viaţa nu e o luptă, ci e un joc frumos. Tot ce trebuie să faci este să-ţi dai jos valul care îţi umbreşte vederea şi vei putea vedea.

Eu sunt convinsă că undeva în profunzimea inimii tale deja simţi acest lucru, şi începi să îţi aminteşti.

Nu trebuie să trăieşti fără această bucurie.  Jocul existenţei poate fi fantastic, plin de bucurie, extaz, pace.

Nu ai nevoie de ani  de terapie, nu ai nevoie de o viaţă întreagă, nu ai nevoie neapărat de o perioadă lungă de timp ca acest lucru să se întâmple.

Ai nevoie doar să înţelegi, să înţelegi cu funtioneaza jocul, şi să te deschizi.

Ştii de cât  timp ai nevoie? Exact de cât crezi tu că ai nevoie. Nu te condiţiona, spunându-ţi că e greu, că ai nevoie de ani, să ajungi acolo, nu te condiţiona spunându-ţi că numai unii pot, dar tu nu poţi.

Poţi începe să vezi totul dintr-o dată. Însă pentru asta trebuie să crezi, şi o dată ce crezi, experienţa va veni şi îţi va arăta pas după pas, că ce ai crezut nu era ne-realist, nu era idealist.

Nu e greu de făcut, nici măcar nu e greu să crezi că e uşor  de făcut. Îţi trebuie doar deschidere. Tot ce ai nevoie să te deschizi posibilităţii ca totul este posibil. Să iei această decizie.

Eu vreau să ne regăsim, suflet drag, să ne întoarcem acasă împreună, şi cu tot sufletul vreau să te ghidez în această direcţie. Ai încredere  în mine?

Dacă da, lasă-mi un comentariu, şi spune-mi care sunt acele lucruri din viaţa ta pe care nu le înţelegi, acele lucruri care îţi provoacă durere, acele lucruri  care consideri că sunt problemele tale cele mai mari, în acest moment.

În următoarea perioadă, mă angajez să abordez  întrebările tale, prin articolele pe care le voi scrie, prin produsele, prin workshopurile pe care le voi organiza.

Pentru că vreau să te iau de mâna cu mine, în acest joc frumos, să-l finalizăm şi să ne întoarcem acasă.

Vreau să îmi cer scuze, pe această cale, că nu pot tot timpul să răspund la întrebările tale, din emailuri, că nu pot să răspund la comentarii tot timpul, dar fac tot posibilul să răspund la întrebările care te macină prin articolele următoare.

Îţi aduci aminte cât de frumos e să te joci, că atunci când erai copil?

Ei bine, ai şansa să o faci şi acum, să îţi recapeţi acea bucurie!

Crede-mă am trecut printr-o mulţime de experienţe, pe care unii le-ar considera dramatice, am o mulţime de ‘’probleme lumesti’’, şi cu toate astea mă bucur de joc, cu toate astea pot să văd magia vieţii, cu toate astea , în sufletul meu e pace, iubire, bucurie, tot timpul, şi nu le pierd niciodată. Şi tu meriţi şi poţi să guşti această bucurie!

Dacă cuvintele mele ajung la sufletul tău, te invit, să îmi laşi un comentariu, dacă nu, e total în regulă. Poţi să părăseşti aceasta pagină şi să urmezi ce drum vrei tu să urmezi. E viaţa ta! Eu ştiu o cale. Asta nu înseamnă că nu mai există şi altele.

Oricum totul se afla în tine, eu doar te ghidez să te conectezi cu maestrul tău interior. Eu vreau să înţelegi şi apoi să zbori prin viaţă, să te joci! Atât!

Te iubesc şi te îmbrăţişez!

Cristina