Pentru ce ţi-a fost dată viaţa?

Unii oamenii spun că viaţa ne-a fost dată pentru a fi testaţi şi a ne câştiga locul într-o lume care dăinuie în eternitate dincolo de moarte.

Alţi oameni spun că viaţa e un chin, o suferinţă iar alţii o consideră un dar, o încântare, o minune. Fiecare dintre noi are propria lui viziune despre ce este viaţa şi care este motivul pentru care ea ne-a fost dată.

O dată cu viaţa avem propriile percepţii despre moarte. Pentru unii, moartea reprezintă capătul vieţii în timp ce o altă viziune considera moartea o eliberare a sufletului din acest trup limitat. Tot în acest timp există şi persoane care cred că tărie că moartea este cea mai mare tragedie existenţa pe Pământ.

Nu mi se pare curios că există percepţii atât de diferite, ci mai degrabă mi se pare nemaipomenit de interesant cum aceste percepţii se transformă şi se modifică în permanenţă o dată cu experienţele noastre. Mai mult decât atât, la fel de interesant este cum experienţele noastre se modifică în funcţie de credinţele noastre.

Mă ghidez în viaţă după un dicton care spune că ‘’Mai întâi trebuie să crezi pentru a putea să vezi. ‘’ Poate multora dintre voi, vi se va părea că am greşit ordinea şi că defapt adevărul este că nu poţi crede ceva până nu vezi. Însă oare ce înseamnă adevăr pentru fiecare dintre noi?

Pe măsură ce înaintăm în viaţă, trăim anumite experienţe şi în urma lor tragem anumite concluzii, pe care le considerăm adevărurile noastre. Concluziile sunt bineînţeles subiective din moment ce mai mulţi oameni pot da interpretări diferite aceluiaşi eveniment.

Însă aceste concluzii devin regulile vieţilor noastre şi dau naştere la comportamente, care duc mai departe la anumite rezultate din viaţa noastră.

Şi atunci mă întreb: De ce ai vrea să ţii cu dinţii de un ‘’adevar’’ care nu te avantajează şi îţi produce în viaţă doar rezultate nesatisfactoare?

Mulţi oameni se plâng ca sunt nefericiţi şi suferă însă continua cu încăpăţânare să se agaţe de ‘’adevarurile lor despre viata’’, care de fapt constituie cauza realităţii pe care o trăiesc.

Oare cum crezi că se comportă o persoană care crede că viaţa înseamnă chin şi suferinţa şi cum se comportă una care crede că viaţa i-a fost dată pentru avea experienţa uimitoare a creaţiei?

Şi oare ce rezultate culeg aceste două categorii de oameni în urma credinţelor lor?

Mai înainte de toate, nu vreau să mă înţelegi greşit. Eu nu am dreptul şi nu judec viaţa nimănui, ci doar îmi expun propria mea percepţie despre acest subiect. Nu vreau să mă asculţi şi să iei ca şi literă de lege ce îţi spun ci să pui la îndoială fiecare cuvânt. Ceea ce îţi sugerez însă să nu pui la îndoială este vocea sufletului tău.

Mă întorc astfel la intrebarea’’ pentru ce crezi că ţi-a fost dată viaţa? Răspunde-ţi chiar acum, pentru că acest răspuns cu siguranţă reflectă ce trăieşti astăzi.

În urmă cu ceva vreme, credeam că viaţa e o şcoală, în care trebuie să învăţăm anumite lecţii însă această percepţie mi s-a modificat în urmă cu ceva timp.

Astăzi cred că viaţa ne-a fost dată pentru a ne experimente pe noi înşine şi a re-creea în fiecare zi cine suntem cu adevărat. Nu cred că avem ceva de învăţat ci cred că deja avem toate răspunsurile.

Mi-am dat seama că pe măsură ce crezi că lucruri minunate ţi se pot întâmpla în viaţă, tu creezi aceste lucruri în viaţa ta, fie că eşti conştientă de asta sau nu.

Mi-am dat seama că scopul vieţii este de fapt evoluţia sufletului şi că toate evenimentele pe care noi le creem în vieţile noastre servesc acestui scop.

Acum poate vei spune nu ai cum să creezi tu tot ceea ce ţi se întâmplă, pentru că niciodată nu ai crea pentru tine lucruri care îţi provoacă suferinţă.

Însă cum ai putea să cunoşti opusul suferinţei până nu ai cunoscut suferinţă? Cum poţi distinge ceva cald de ceva rece, dacă nu le încerci pe amândouă? Nimeni nu spune că una este mai bună decât cealaltă şi amândouă sunt experienţe pe care trebuie să le trăim pentru a avea de unde alegem.

Acum, nu întotdeauna calea trebuie să fie presărată de suferinţă pentru a ajunge la scopul nostru suprem, acela al evoluţiei sufletului.

În general când trăim pe pilot automat şi nu suntem conştienţi de acest proces al creaţiei evenimentele pe care le percepem negative au o putere mult mai mare aspra noastră. Se spune că simţim durerea atunci când nu o înţelegem. De aceea vreau să îţi explic cum se desfăşoară procesul creaţiei conform legilor universului, pentru că astfel să reduce percepţia suferinţei în viaţa ta.

Fiecare gând, dar absolut fiecare, are potenţial creator. Cele în care credem extrem de mult, bineînţeles au potenţialul de a se materializa mult mai repede, însă şi cele pe care le lansăm pur şi simplu în univers, au acelaşi potenţial creator.

Astfel atunci când credem într-un anumit mod despre un eveniment, o situaţie, deja am lansat o intenţie în univers care mai devreme sau mai târziu va creea în realitatea noastră, exact ce am gândit. Cât de repede se va întâmpla acest lucru depinde de atenţia pe care am acordat-o gândului creator şi emoţia pe care acesta ne-o provoacă. Vestea bună este ca o dată ce cunoşti cu funcţionează acest proces, poţi alege ce intenţii lansezi în univers. Acordând atenţie asupra lucrurilor pe care ţi le doreşti, în schimbul lucrurilor pe care nu le doreşti, creezi în viaţa ta aceste lucruri.

Totuşi există o menţiune pe care vreau să o fac. Mulţi dintre oameni spun că se concentrează asupra lucrurilor pe care le doresc dar ele întârzie să se materializeze. Ceea ce se întâmplă este că deşi ei spun că vor un anumit lucru, emoţia pe care o lansează în univers este cea de lipsa.

Toate lucrurile există deja în univers. Tot ceea ce ţi-ai putea dori vreodată există, tot ceea ce tu trebuie să faci este să te aliniezi cu acestea.

Ce înseamnă asta? Un suflet care alege să fie cea mai joasă versiune a ta, nu va putea experimenta decât ceea ce se afla pe aceeaşi frecvenţă cu el.

Un om furios, va creea tot mai multă furie în viaţa lui. Un om care judecă va crea tot mai multă judecată în viaţa sa. Un om care gândeşte despre sine că este sărac, atunci va creea mai multă sărăcie în viaţa sa. Un om care nu se iubeşte pe sine şi pe ceilalţi oameni va creea mai multă lipsa de iubire în viaţa sa. Un om care crede despre sine că este bolnav va crea tot mai multă boala în viaţa sa.

Tot ceea ce trăieşti astăzi este rezultatul creaţiei tale!

Iar creaţia ta reflectă evoluţia sufletului tău.

Nu creezi ceea ce vrei ci creezi ceea ce eşti. Tu cine alegi să fii? Priveşte la ce faci astăzi pentru că toate acestea te definesc. Priveşte la ce gânduri ai astăzi pentru că ele creează realitatea ta.

Un suflet evoluat nu va locui niciodată într-un trup bolnav. Un suflet evoluat nu va trăi niciodată lipsa iubirii, lipsa prosperităţii, lipsa de orice natură.

Tot ceea ce ai nevoie să faci este să alegi gândurile, credinţele şi acţiunile care exprimă cea mai înaltă expresie a ta. Făcând acest lucru, fiind cea mai înaltă expresie a ta, vei ajunge să trăieşti cele mai înalte experienţe de viaţă. Şi acesta este scopul fiecăruia dintre noi. Fie ca o chemăm fericire, pace, sau altceva, ne dorim mereu cele mai înalte experienţe de viaţă, cele mai înalte stări de conştiinţă.

Aşadar pentru ce ţi-a fost dată viaţa?

Eu spun că pentru a creea în permanenţă cine suntem cu adevărat. Pentru că suntem perfecţi şi suntem mici părţi dintre divinitate iar scopul nostru pe pământ este să trăim experienta fericirii şi absolutului pe care deja le cunoaştem.

Spune-ţi în fiecare zi:

Eu sunt iubire

Eu sunt bani

Eu sunt sănătate

Eu sunt prietenie

Eu sunt iertare

Eu sunt pace

Şi tot ce altceva îţi mai doreşti în viaţa ta, acţionează conform acestor credinţe, fii recunoscătoare pentru tot ce trăieşti şi astfel vei creea în viaţa ta mai multă iubire, mai mulţi bani, sănătate, prietenie, iertare, pace, recunoştinţă.

Tot alegi ce vrei să fii! Iar ceea ce ai astăzi reflectă cine eşti! Vestea bună este că poţi alege din acest moment să fii tot ce îţi doreşti să experimentezi în viaţa ta.

Cu drag

Cristina Miculete